Mecanicul de biciclete care zboara cu hamacul

11

Se poate transforma o semicursiera Sputnik in mountain bike? Se pare ca da. Eroului nostru de azi nu i-a trebuit o experienta de-o viata ca sa-si dea seama cum. A facut-o singur la 12 ani si acum este indragostit de biciclete. El ne arata ca si bicicleta poate fi cool intr-un oras mare, nu numai masina, si tot el ne invata cum sa zburam cu ajutorul unui hamac. Vi-l prezentam pe Andrei.

de Ionut Dulamita

14 biciclete, una galbena, cateva rosii, verzi si albastre si restul negre, stau aliniate si lucesc in curtea imbaiata in soare de pe Strada Povernei nr. 25 din Bucuresti, unde colegul nostru de redactie Cosmin Popan si-a incropit nu de multa vreme, impreuna cu un prieten, un magazin si un atelier de biciclete urbane – Ciclop. Cea cu numarul 15 este a mea, parcata in diagonala in spatele celorlalte, pentru ca nu mai e din toamna trecuta, de cand s-a deschis magazinul, exponat de vanzare. Am lasat-o la reparat pentru ca i-a puscat cauciucul de pe spate. Andrei Gruia, 21 de ani, student la geologie si mecanic self-made la Ciclop, incaleca Raleigh-ul meu vintage, second hand, cu sange englezesc. „Roata de pe spate era si infranata. Am rezvolat-o, dar o vreme o sa mearga mai greu cand pedalezi in spate, apoi isi da drumul”, spune el, rotind in gol, cu mana, pedalele bicicletei. „Ti-am facut-o tzutz”.

Cand am intrat in curtea magazinului, Andrei, imbracat in blugi gri, spalaciti, si intr-un tricou kaki avand pe umarul drept o salamandra cu coada rasucita, statea in fund, rezemat de lespezile rosii ale atelierului darapanat, si se chinuia cu o surubelnita sa bage un film intr-un aparat foto vechi. Ii place sa faca totul de unul singur, mai ales sa restaureze biciclete uzate cat mai aproape de modelul original fara a consulta manuale tehnice. Asa a ajuns sa faca si hamace, cu care poti sa si „zbori”, inainte sa-si manjeasca mainile cu vaselina in curtea Ciclop, si site-ul Minor Swing.

De loc din Pitesti, mutat in Bucuresti la 10 ani, Andrei a modificat prima bicicleta la 12 ani – o semicursiera Sputnik, greoaie, gasita in garajul unei vecine, pe care o voia insa mountain bike. A cumparat schimbator de viteze si manete de frana galbene din Piata Matache si a gasit roti de mountain bike si un ghidon drept care sa inlocuiasca coarnele Sputnikului la „un nenic” ce repara biciclete aproape de casa lui. A facut totul intuitiv, spune el, cum face si acum, in atelierul Ciclop.

„Mai intai ma gandesc cum a facut-o omul ala cand a facut-o. In principiu, am retinut asta: fii foarte atent cand desfaci, ca sa pui la loc la fel cum ai desfacut. Desfac chestii si mi le aranjez intr-o anumita ordine pe masa”, spune Andrei. „Nu trebuie sa stiu sa inlocuiesc o clanta, n-am mai facut-o niciodata, dar desfacand-o pe aia care e stricata, pot sa o pun si pe aia noua dupa acelasi principiu”.

Dupa ce nu s-a mai dat 6 ani cu bicicleta, patima pe doua roti l-a prins din nou pe Andrei anul trecut, la 20 de ani. Cum bunicul ii aruncase demult Sputnikul devenit mountain bike la fiare vechi, si-a cumparat un Giant „de sarit cu el de pe bloc”. Iar dupa ce a modificat putin bicicleta second hand a prietenei sale, a curatat-o si a vopsit-o, s-a gandit ca vrea sa faca mai mult – sa demonteze o bicicleta cap-coada, sa-i restaureze piesele, sa racaie vopseaua de pe ea si sa o coloreze la loc. Avusese si doua motociclete de-a lungul vremii, asa ca mai invartise cate un surub.

Din auzite, toamna trecuta a ajuns la magazinul Ciclop, populat in mare parte cu biciclete olandeze second hand, care avea nevoie de un mecanic. „Abia se mutasera acolo cu magazinul si dadusera peste o cosmelie plina pana la tavan de moloz. L-am luat pe un prieten de-al meu si am facut curat pe-aici”. Andrei a transformat in atelier garajul darapanat din curte. L-a peticit din resturi, l-a placat, si-a facut rafturi si o masa de lucru pe care sade acum un polizor. A invatat tamplarie in clasa a XII-a de la un mosulet din barul bucurestean „The Jack”, pe care s-a oferit voluntar sa-l ajute la constructia unui bar.

Pana sa ajunga insa mecanic de biciclete, Andrei a pus pe picioare o afacere cu hamace handmade, impartie in trei categorii pe site-ul Minor Swing.  In primavara lui 2009, a plecat impreuna cu prietena lui Ioana si cu inca un amic pe insula Elba din Italia. Pe vremea aceea lucra la Norc – etichetat drept primul serviciu care a oferit imagini panoramice la nivel de strada (street-view) pentru orase din Romania, unde blura fete de oameni si valida poze. Cand a plecat in vacanta in Italia, Andrei a fost inspirat sa-si ia cu el hamacul pe care il croise cu un an in urma dintr-un sac de bivuac din material de fas impermeabil si rezistent.

Il folosea acasa, agatat de doua dibluri batute de el in peretii camerei. Hamacul l-a confectionat simplu: a strans capetele fasului, a trecut o chinga prin invelituri si le-a legat cu elastic. In drum spre Elba, i-a gasit noi intrebuintari. L-a agatat intre doi stalpi in gara din Milano, de grilajele pentru bagaje din tren si de traversele de pe feribotul care l-a dus pe insula, dupa ce l-a impaturit in doua, pe lungime, obtinand un triunghi legat de mijloc in care putea sta cum voia. Pe insula, la fel. A agatat hamacul de un copac cu forma unei jumatati de bolta, aflat pe marginea unei terase, deasupra plajei. „Cand te leganai, treceai cu hamacul peste un hau. Te cam speriai putin, dar era tare”.

Intors in tara, Andrei s-a dus de Paste la casa unor rude din Breaza, Prahova, aflata in varful unui deal cu deschidere mare spre Valea Prahovei. A pus ochii pe un copac imens, cu o craca dispusa in unghi de 90 de grade si foarte indepartata de trunchi, de care a legat hamacul, la 20-30 de centimetri de sol. L-a indreptat fix inspre Valea Prahovei. S-a tolanit pe burta in el si si-a pus in casti Django Reindhart, „un tigan francez care a inventat un nou stil de swing jazz”. A nimerit piesa „Minor Swing”.

„Mi s-a parut melodia perfecta [pe care]sa te dai in hamac. Punandu-ma pe burta, atingeam cu mainile pamantul si, ca sa-mi fac vant, ma impingeam ca atunci cand inoti, frate. Ma duceam pana sus, cand ma intorceam dadeam mai tare cu mainile si ajungeam un pic mai sus”, spune Andrei. „Bai, frate, am dat atat de tare ca am ajuns aproape vertical. Chiar am simtit ca zbor”.

La un moment dat, a auzit din spate rasetele artistului Nicolae Comanescu, prieten de familie. „Omul e destul de excentric. Mi-a zis ca trebuie sa ma apuc sa fac din astea. Am luat hamacul si m-am uitat la el din cap pana-n picioare. Bai, frate, uite ca elastic din ala gasesc, stoppere pentru elastic gasesc, material gasesc, chinga si carabiniere gasesc, ca m-am mai ocupat si cu cataratul”.

Andrei avea un material din in acasa si a mai cumparat inca doua de pe Lipscani, unul alb cu dungi verzi, din panza groasa, si unul lucios, de un rosu aprins, dintr-un soi de satin, dar mai gros, din care se faceau pe vremuri plapumi. Era chitit sa faca din ele hamace de zbor si a inceput cu materialul din in, pe modelul celui care a vazut Elba. Tivurile de pe margine le cosea la masina de cusut cu care bunica lui croia mai demult papusi si la care Andrei a invatat sa coasa si el cand era mic.

Cum primul hamac ii jena pieptul in timpul zborului, celui nou i-a facut doua gauri prin care sa-si bage mainile si l-a captusit cu o pernuta la nivelul pieptului. „Arata ca un cearsaf de spital, dar functiona, era caterinca”, spune Andrei. „M-am dus cu el in Parcul Titan si am gasit acolo o salcie. Cand iti cauti un copac de zburat, cauti un punct de ancorare departat de trunchi. O craca care sa se indeparteze, ca atunci cand zbori sa nu existe pericolul de a te lovi de trunchi, fiind un pendul”.

Apoi le-a facut si pe celelalte doua. Andrei a observat insa ca munca la un hamac de zbor dureaza aproape doua zile, plus ca unora le era frica sa zboare cu ele. „Am zis sa fac din astea simple, ca oricum se poate zbura cu ele, era cam aceeasi comoditate. Hamacul trebuia sa fie mic, bagat intr-un saculet de compresie ca sacul de dormit, de 30cm maxim. Am luat niste materiale textile mai prietenoase, mai panzoase, in dungi, foarte caterinca, si altele mai fasoase, mai sintetice. Cu timpul, am vazut ca cele sintetice se fac mai mici, sunt mai usoare si mai usor de spalat, mai rezistente”.

La sfarsitul verii trecute, in afacere au intrat si Ioana, prietena lui Andrei, absolventa de comunicare, care avea si ea o masina de cusut pentru ca isi dorea sa faca haine, amicul lor Alecu, programator, care a facut site-ul Minor Swing, si prietena lui, Florina. Ei croiau si saculetele de compresie. „La inceput faceam un cilindru si un cerc din material. Cercul il prindeam de fundul cilindrului”, spune Andrei. „Lua o gramada pana faceam rotundul ala, pana coseam pe rotund, apoi coseam in sus”.

La un moment dat, cineva care vindea tricouri imprimate la festivaluri a auzit de ei si a venit sa le ceara 50 de hamace, sa le vanda la evenimente. Le-au facut in 5 zile. Andrei si Ioana coseau. Florina trecea elasticul prin saculetul de compresie. Alecu se plictisise de computere, asa ca s-a bagat si el, avand cea mai grea sarcina: sa plieze hamacele la ambele capete.

„Trebuiau facute multe pliuri, de doua degete latime, ca un evantai, pana strangeai tot materialul. Apoi bagai in mijloc o chinga cu un nod la capat, facuta bucla, iar peste toate pliurile alea strangeai foarte tare cu elastic. Luasem niste elastice dure, tubulare, de la o marochinarie”, explica Andrei. „Bobinai elasticul peste pliurile alea, sa fie vreo trei centimetri grosime. Aia era legatura. Faceai chestia asta de doua ori la un hamac. Dupa 5 hamace nu-ti mai simteai mainile”.

Asa a intrat Minor Swing in business, iar echipa din spatele conceptului este prezenta acum la festivaluri si la diverse evenimente, unde vinde hamace. Acestea pot fi comandate si de pe site, unde exista si un ghid complet de instalare si utilizare a lor. Asa ca Andrei isi imparte pasiunea intre doua locuri: atelierul Ciclop si in spatele masinii de cusut, fiind autodidact.

In curtea de pe Strada Povernei a umplut peretii atelierului cu scule pe care a invatat sa le foloseasca tot de unul singur. Inclusiv polizorul, la care pileste si finiseaza piese de bicicleta. Sunt insa si multe ponturi de care nu se poate prinde singur, asa ca mai apeleaza la oameni din bransa.

„ Am in cap cum trebuie sa arate la sfarsit [bicicleta]si ce trebuie sa desfac, unde trebuie sa curat, unde vreau sa refac daca e stricat. Imi place foarte mult sa si vopsesc. Am avut biciclete de pe care am dat jos tot si le-am refacut complet. In mare parte, incerc sa pastrez partile originale. Daca nu pot sa le aduc intr-o stare  OK, atunci cumpar piese noi”, spune Andrei. „Incerc sa reciclez cat mai mult, nu vreau sa arunc la gunoi ceva care e inca bun. Daca ceva nu e stricat, dar arata rau, il fac eu sa arate bine. Daca nu pot sa fac un anumit lucru, duc la cineva, la alamit sau la cromat, de exemplu”.

Magazinul Ciclop a fost deschis in toamna anului trecut. A gazduit initial doar biciclete de oras second hand aduse din Olanda, insemnate cu branduri precum Gazelle, Batavus sau Sparta, despre care proprietarii magazinului spun ca fac de zeci de ani legea pe strazile din Amsterdam si Haga. Acestia s-au orientat apoi si spre unele noi, fie din Olanda, fie din alte parti, fiind vorba de marci precum Vanmoof, Strida, Create, Kross sau Fietsfabriek. In curand, magazinul va gazdui o terasa cu limonada si o biblioteca cu publicatii de profil.

Imboldul pentru dichisitul si restauratul de biciclete i-a venit tot vara trecuta. Ioana era plecata cu hamacele la un festival, iar Andrei s-a gandit sa-i faca o surpriza. S-a dus la nea Gelu, „un mosulica” ce vindea biciclete vechi pe soseaua Dudesti, si a dibuit o Gazelle Tour de France, alb cu gri, cu un cadru cu doua tevusti subtiri, „de care am ramas indragostit”.

„Am dus-o acasa si i-am facut mici modificari. Ma tot invarteam in jurul ei, era incredibila. I-am dat jos aparatorile din plastic, care erau sparte. I-am desfacut rotile si am curatat-o pe toata. Totul era functional, era completa, originala toata, nu era nici o piesa schimbata. Am dat soneria jos si am pictat-o ca o gargarita. The final touch a fost un pix cu o pana rosie lunga, primit la Carturesti, pe care l-am prins cu scoci de o aripa. Se potrivea perfect: pana rosie, soneria gargarita, bicicleta alba. Imi mai trebuia un lucru, un sticker cu Minor Swing, iar Ioana le luase pe toate la festival. Aveam niste sitckere albe, cu sigla neagra, si mergea la spate, pe aripa. N-am avut altceva ce sa fac decat sa o astept sa vina de la festival, i-am aratat bicicleta si i-am cerut un sticker cu Minor Swing”.

Tags:



11 comentarii

  1. Interesant,observ ca pasiunile se pot naste din orice atingere.Oare asa se naste si dragostea?Daca nu,simtul atingerii si vederea definesc si iubirea.Oricum sufletu,esential in astfel de sentimente,participa activ la bucuria pasiunii.Pe de alta parte, pasiunea mai este si generatoare de necazuri.Ma opresc aici!IUBITI-VA PASIUNILE!

  2. foarte tare. am luat acum cateva luni un hamac de la ei, cadou pentru un coleg. mis-a parut ca sunt mai ‘outside the box’ 😉
    acum mi-a venit cheful sa scot semicursiera mea Peugeot veche din boxa si sa o duc la restaurat

  3. Csibi
    La 3 noaptea l-a lovit inspiratia in somn si a inceput sa gandeasca in afara cutiei. De atunci coordoneaza acest proiect si se da un fel de jurnalist. A fost si politician, dar s-a lecuit. A fost infectat de virusul eco de Captain Planet in copilarie si nu i-a trecut. N-are bicicleta, are doua perechi de role, alearga, inoata si se si catara din cand in cand.

    ARE SAU NU ARE CSIBI BICICLETA? NU MERITAM O REACTUALIZARE A DATELOR?

    • Nu are Csibi bicicleta. Articolul e scris de Ionut Dulamita. El are. Si polueaza. Nu bicicleta, ci masina, ca are. Si Csibi nu stiu daca are masina, dar daca are, probabil ca si a lui polueaza.

  4. Mi s-au umezit ochii citind acest articol.Emotia mi-a imbibat lacrimile ca uleiul de motor cartoanele mecanicilor auto cand se bagau sub masini la service-urileCICLOp de pe vremuri….Si mi-am zis; nu se mai poate,fie ce-o fi,strang bani Imi iau o bicicleta uzata….chiar foarte uzata….si uzitata sa zicem …..si ma duc la acest atelier sa mi-o fac ca si noua.Nu conteaza cat va dura.Ma dau cu hamacul zburator oricat….Am acest drept,caci am aceasta posibilitate de acum….Si intre doua reprize daca obosesc ,iar nu se pune.De ce?simplu…voi discuta inteligent,cum altfel?…. cu Nicolae Comanescu,artistul prieten de familie ….
    BRAVO!BRAVO!…si daca am uitat sa zic nu ma grabesc sa inchei:Bravo!

  5. …dc.te prind cu hamacul in parc ti -l tai.de ce maI facut mosulica ? Glumeam.Sunt mandru de tine Licurici. Baga tare si depaseste- te mereu in tot ce faci.Bafta sa auzim de bine !

  6. Pingback: Sesiune de zburat cu hamacul in Parcul Tineretului » Think Outside The Box

  7. Pingback: In sfarsit am zburat si noi » Think Outside The Box

  8. Pingback: Din Bucuresti in Santiago de Compostela cu bicicleta. Camino de 4.000 de kilometri pe doua roti » Think Outside The Box

Leave A Reply