Matematica eficienţei sau de ce zboară păsările în V

0

Peste tot în lume, sute de specii de păsări sunt văzute zburând în formaţie elegantă, în forma unui V, iar ştiinţa crede, de multă vreme, că acest tip de organizare a zborului ajută păsările să zboare cu mai puţin efort. Însă mecanismele din spatele acestui mod de a zbura au rămas un mister, până nu demult.

 

 

Efort mai scăzut în zborurile lungi înseamnă diferenţa dintre viaţă şi moarte pentru păsările migratoare, scrie The Conversation. Eficienţa mai ridicată economiseşte energie preţioasă pentru călătoriile de mii de kilometri pe care le fac aceste păsări. Acest lucru este ştiut şi de cicliştii care fac Turul Franţei, spre exemplu. Ei pedalează într-o formaţie pluton („peloton”, în franceză) în care liderul grupului brăzdează aerul, iar colegii de grup ard mai puţin calorii în urma lui. După o vreme, liderul face schimb de locuri, pentru ca efortul drumului să fie purtat, pe rând, de restul echipei. La fel ca şi cicliştii, formarea V-ului în zbor, de către păsări, pare opţiunea logică, intuitivă. Însă zborul nu este acelaşi lucru precum pedalatul, pentru că păsările dau din aripi, o mişcare care modifică circulaţia aerului în jurul lor.

Teoria aerodinamicii spune că păsările îşi conservă energia dacă îşi schimbă cu grijă poziţia în formaţie şi ritmul în care dau din aripi. Dar au păsările precizia necesară pentru a performa aşa ceva sus, în aer, s-au întrebat oamenii de ştiinţă? Un studiu publicat în revista Nature de o echipă internaţională de cercetători coordonată de Steven Portugal, de la Royal Veterinary College din Londra, arată că păsările depăşesc aceste aşteptări ale ştiinţei: îşi pot ajusta cu mare precizie formaţiune de zbor şi comportamentul în zbor, pentru a fi mai eficiente. În timpul zborului unei păsări, în spatele său se creează vortexuri de aer: o parte a sistemului acestuia tip vortex împinge aerul în sus, altă parte în jos. Pentru a zbura cu efort mai mic, o pasăre aflată în spatele alteia ar trebui să îşi coordoneze bătaia aripilor în aşa fel încât să îşi apese aripile pe aerul purtat în sus de vortexul creat de pasărea din faţă şi să evite aerul împins în jos.

Analizând spaţiul dintre păsări ibis aflate în zbor, în formaţie şi, totodată, ritmul şi durata bătăilor lor de aripi, echipa condusă de Portugal a putut demonstra că aceste păsări îşi adaptează ritmul bătăilor din aripi pentru a obţine maximul de eficienţă. Folosesc vortexurile în avantajul lor – mai concret, aerul împins în sus, evitând aerul împins în jos. Astfel, şi formaţia în V s-a dovedit a fi mai potrivită pentru a ajuta păsările să obţină această eficienţă în timpul zborului decât zborul într-o singură linie. Păsările monitorizate de echipa de cercetători, ibisul pleşuv, sunt o specie rară, protejată de programe de conservare al căror scop este să le reintroducă în sălbăticie. Oamenii de ştiinţă s-au folosit de păsări născute în captivitate, la care au avut acces mai uşor, în virtutea acestor programe de conservare, dar ei spun că şi alte specii de păsări folosesc, probabil, aceeaşi metodă pentru a avea un zbor mai eficient când migrează. Însă cum anume sunt capabile păsările să simtă şi să prezică schimbările subtile ale curenţilor de aer rămâne în continuare un mister.

 

 

Sursa, foto şi mai multe detalii: The Conversation

 

Puteţi citi şi:

Omul care cântă alături de păsări, insecte şi animale

FOTO Zece dintre cele mai rare animale de pe Pământ

FOTO Animale pietrificate de apa unui lac din Tanzania

Specii


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger