Măsurile pentru protecția naturii sunt în beneficiul tuturor

0

Încheiăm seria de articole despre speciile și habitatele protejate ale celor trei arii protejate din județul Cluj cu un interviu cu Erika Stanciu de la Fundația Pro Park (fundația care a realizat planurile de management) și cu Beáta H. Nagy, biologul proiectului. Articolele au apărut în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene, implementat de Asociaţia „Apáthy István Egyesület”, proiect în care au fost pregătite planurile de management pentru cele trei situri Natura 2000 din județul Cluj, dezbătute de factorii interesați în luna februarie în cadrul unor întâlniri publice.

În urma dezbaterilor publice organizate la începutul anului 2015, acum s-a finalizat prima etapa de avizare al planurilor de management integrat pentru siturile de importanţă comunitară Făgetul Clujului – Valea Morii, Poienile de la Șard și Someșul Mic. De ce sunt de fapt necesare și ce scop au aceste planuri de management?

Erika Stanciu: Orice arie protejată are nevoie de plan de management, așa cum orice teritoriu administrativ al unei comune sau oraș, al unui județ are nevoie de un plan strategic de dezvoltare pentru a se asigura o dezvoltare armonioasă, durabilă. Planul de management este planul strategic al unei arii protejate. În  cazul siturilor Natura 2000, cum sunt și cele trei la care facem referire, aceste planuri au menirea de a stabili ce fel de activități umane sunt permise sau poate chiar necesare pentru a se menține speciile de plante și habitatele pentru care au fost desemnate. Dar grija pentru aceste plante și animale nu este doar de dragul lor, ci de dragul nostru, al oamenilor: ele sunt extrem de importante pentru menținerea resurselor naturale, a unui mediu sănătos, fără de care nu ne-am putea dezvolta economic și social.

Care sunt cele mai importante măsuri propuse pentru conservarea speciilor țintă din cele trei arii protejate?

Nagy H. Beáta: Măsurile de management diferă în funcție de natura ariilor și a speciilor. În Poiana Sântivan (denumirea oficială: situl Poienile de la Șard) principalele măsuri se referă la evitarea suprapășunatului (mai întâi în interesul cosașului Isophya stysi și a fluturelor marmoratul aurinia). În cazul Someșului Mic măsurile țintesc printre altele, la refacerea vegetației ripariene în albia majoră, menținerea cursului natural al râului pe toată suprafața sitului, reducerea poluării apei și a malurilor, reglementarea pescuitului sportiv în perimetrul sitului și în amonte etc. Pentru Făgetul Clujului-Valea Morii a fost întocmit un pachet de măsuri și reglementări printre care se numără și următoarele: menținerea și refacerea pajiștilor, reglementarea construcțiilor și a amenajărilor aferente de-a lungul cursurilor de apă, menținerea arborilor seculari, interzicerea pășunatului și a trecerii animalelor domestice în habitatele forestiere etc. În plus în Făget măsurile se referă și la extinderea celor două rezervații care sunt incluse în sit, totodată propun și desemnarea a unei noi rezervații în Colonia Făget (mai ales pentru moşişoara). Există reglementări, de exemplu interzicerea incendierilor care sunt valabile în fiecare arie protejată.

Din păcate, în cazul multor specii țintă, cercetătorii nu a mai găsit populații viabile pe teren. Care sunt măsurile recomandate pentru “a aduce înapoi” aceste specii?

Erika Stanciu: În general vorbind, pentru readucerea speciilor care nu s-au mai găsit în aceste arii protejate, ar fi nevoie de măsuri foarte diferite, în funcție de specii. De exemplu, în zonele umede din Făget – Valea Morii ar fi nevoie în principal să se interzică orice intervenție umană și, dacă ne vom confrunta în continuare cu veri foarte secetoase, va trebui să se asigure alimentarea cu apă a acestor suprafețe, sau mai corect spus, va fi nevoie de reconstrucție ecologică (de exemplu în cazul mlaştinilor alcaline). În schimb, la Poienile de la Șard, pajiștea ar trebui să fie gospodărită din nou în mod responsabil, ceea ce ar presupune cosit manual sau cu utilaje mici, combinat cu un pășunat cu un număr corespunzător de animale și, de preferat cu vaci.  Dar măsurile specifice pentru fiecare specie care nu s-a mai identificat sau pentru speciile care nu au populații sănătoase, se regăsesc în planurile de management și în regulamentele ariilor respective. Cert este că pentru realizarea acestor măsuri este nevoie de implicarea proprietarilor de terenuri, a gestionarilor de resurse și de identificarea resurselor financiare necesare.

În prezent, care sunt cele mai grave probleme, care periclitează menținerea celor 18 specii țintă, a habitatelor și altor specii în siturile respective?

Erika Stanciu: Presiunile, respectiv amenințările cele mai mari din aceste arii protejate derivă fie dintr-un management defectuos, cum ar fi suprapășunatul în Poienile de la Șard sau extragerea tuturor arborilor bătrâni, scorburoși și a lemnului mort din pădurile de la Făget, fie din dorința oamenilor de a construi în locuri mai liniștite și mai frumoase în zona Făget. În cazul Someșului mic, poluarea, respectiv tăierea periodică a vegetației ripariene au un impact major asupra speciilor și habitatelor pentru care a fost desemnată aria protejată. Este foarte trist că oamenii, deși se trag numeroase semnale de alarmă cu privire la importanța naturii pentru supraviețuirea noastră, nu înțeleg nici acum că natura are nevoie de spațiu și de liniște, ca și în cazul pădurilor din Făget sau, atunci când vorbim de pajiștile semi-naturale create de om de-a lungul secolelor, are nevoie de îngrijire, de un management foarte apropiat de ceea ce se făcea în mod tradițional pe pășuni și fânețe.

După aprobarea de către Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor al planurilor de management, cine are rolul decisiv în implementarea lor?

Erika Stanciu: Un plan de management aprobat devine un plan strategic nu numai pentru administratorul ariei protejate, ci pentru toți proprietarii de terenuri și gestionarii de resurse naturale de pe teritoriul ariei protejate. Planul operațional sau planul de acțiune definește responsabilitățile ce revin custozilor celor trei ari protejate și proprietarilor și gestionarilor de terenuri. Este foarte important ca toți să înțeleagă că acțiunile, măsurile stabilite în aceste planuri sunt, pe termen lung, în beneficiul tuturor. Măsurile impuse în planul de management obligă custozii să se asigure că toți cei implicați în gestionarea terenurilor din zonă, toți cei care vor să desfășoare activități sau proiecte, respectă prevederile planului. În cazul în care se încalcă prevederile planului, custozii au obligația să ia măsuri și, cu sprijinul instituțiilor care au responsabilități în apicarea legii, să se asigure că se previne sau se combate orice acțiune care poate dăuna speciilor sau habitatelor sin aria protejată.

Cum poate proceda un cetățean atunci, când este martorul unor acțiuni dăunătoare naturii? Ce fel de obligații are, dacă deține terenuri în arii protejate?

Erika Stanciu: Cei care observă nereguli într-o are protejată ar trebui să se adreseze în primul rând administratorului ariei protejate, în cazul nostru custozilor celor trei arii și/sau gărzii de mediu, în scris, solicitând număr de înregistrare și cerând chiar un răspuns oficial cu privire la modul în care s-a soluționat sesizarea. Sau poate sesiza o ilegalitate chiar prin 112, solicitând intervenția custodelui sau a gărzii de mediu. Cei care au proprietăți în arii protejate, trebuie să se asigure că cunosc regulamentul ariei și nu desfășoară activități care contravin cerințelor acestui regulament, care redă de fapt prescurtat cerințele din planul de management.

Dintre cele trei arii protejate numai Făgetul Clujului – Valea Morii este în custodia unei organizații civile: Asociației Natura Transilvaniei. În România, administrarea multor arii protejate este efectuată de autoritățile publice, cu toate acestea, organizațiile non-guvernamentale, care preiau această sarcină dificilă, nu primesc sprijin financiar. Credeți că odată cu înființarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate se va schimba ceva?

Erika Stanciu: Nu știm încă ce atribuții va avea Agenția Națională a Ariilor Naturale Protejate. Da, teoretic, ar trebui ca această agenție să asigure cadrul potrivit pentru un management eficient al ariilor protejate, precum și sprijin tehnic și financiar administratorilor. Ar trebui să fie agenția care să susțină cauza ariilor protejate în procesul de decizie de la nivel național, care să lupte pentru resursele necesare pentru ca aceste arii să se mențină și să fie bine gestionate. Ar trebui să facă lobby pentru și ca să asigure de la bugetul de stat nu numai resursele financiare necesare administrării, dar și sumele necesare pentru plăți compensatorii. Aceste plăți compensatorii ar trebui să acopere pierderile economice ale proprietarilor care au terenuri în arii protejate, în cazul în care se impun restricții de management pe aceste terenuri.

Care sector – administrația locală și de stat sau ONG-urile – s-a dovedit a fi mai “bun gospodar” al ariilor protejate?

Erika Stanciu: Nu cred că poate cineva să emită o judecată de valoare în momentul de față referitor la administratorii ariilor protejate și să facă o afirmație certă cu privire la care din sectoare se dovedesc a fi mai eficiente, care fac un management mai bun. Sunt exemple de bune practici, dar și de practici mai puțin bune în cazul fiecărui sector. Dar nu există o analiză reală a ceea ce s-a făcut în ultimii 15 ani, ca urmare ar fi greșit să se emită judecăți. Coaliția Natura 2000 a solicitat Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor o analiză cu privire la modul în care s-au administrat ariile protejate până acum.

Dar pot afirma cu certitudine că există mulți administratori pasionați, care au făcut eforturi fantastice pentru a menține cele mai valoroase zone naturale și semi-naturale fără nici un sprijin din partea autorităților de mediu sau a statului. Acești administratori au realizat proiecte de milioane de euro, proiecte care au permis numeroase activități de educație și conștientizare sau elaborarea planurilor de management, dar și investiții în infrastructura de turism, infrastructură care poate contribui la dezvoltarea economică din zona ariilor protejate. Contribuția sectorului neguvernamental la managementul ariilor protejate s-a dovedit a fi esențială și benefică în majoritatea ariilor protejate gestionate de entități din acest sector.

Care sunt cele mai importante sarcini ale unui custode? La ce ar trebui să se aștepte o asociație sau fundație, dacă preia administrația unor arii protejate? De la cine poate să obțină asistență profesională sau legală (de exemplu de la Coaliția Natura 2000, care de fapt este rețeaua al experților în domeniul de conservare)?

Erika Stanciu: Un administrator de arii protejate este în principal un facilitator, care trebuie să devină uneori chiar un lider în zona în care activează. Ce vreau să spun prin asta? Cei care lucrează pentru o arie protejată trebuie în primul rând să știe cum pot face ca toți cei care au drepturi de proprietate sau de gestionare a terenurilor în aria protejată să înțeleagă și să contribuie la menținerea valorilor deosebite pe care aria protejată le are. Trebuie de asemenea să facă acțiuni eficiente de educație și de conștientizare pentru publicul larg, astfel încât treptat întreaga societate să înțeleagă cât de importantă este natura pentru viitorul nostru și să contribui la protejarea ei. Administratorii trebuie să vină cu idei noi, inovative, care să aducă proiecte în zona ariilor protejate, proiecte care pot contribui nu numai la conservarea speciilor și habitatelor sau a peisajului, dar și la dezvoltarea durabilă a comunităților locale.

Sarcinile deosebit de complexe ale administratorilor de arii protejate nu se pot realiza decât cu sprijinul celor ce depind sau sunt interesați de zona respectivă, ca urmare este foarte important ca administratorii să știe cum să construiască parteneriate, cum să lucreze cu încredere și optimism cu persoane și entități diferite, fie ele guvernamentale sau neguvernamentale.

Dumneavoastră la Fundația PRO PARK vă ocupați de ani de zile cu transmite informați și know-how în domeniul conservării naturii. Din experiența Dvs., există exigența pentru formare profesională în acest domeniu din partea ONG-urilor? Putem să vorbim în România despre un număr semnificativ de profesioniști în domeniul respectiv care se angajează în mod activ în protejarea naturii, și care se luptă de multe ori împotriva deciziilor politice uneori neprofesioniste și dăunătoare?

Erika Stanciu: Cei 15 ani de management de arii protejate care au trecut de când s-a început un management activ al acestor arii în țara noastră au făcut ca multe organizații neguvernamentale să învețe în modul cel mai dureros și dificil cum se face acest lucru: experimentând, luptând, făcând greșeli și luând-o de la capăt în mod repetat, adică  învățând din practică. Fundația ProPark pentru arii protejate și-a propus să contribuie la realizarea unui cadru care să permită ca acest proces de învățare să fie mai ușor: cei care sunt practicieni experimentați deja să transmită celorlalți cunoștințe, exemple, modalități de management care să îi facă mai eficienți în munca lor. Problema nu este lipsa interesului sau a cererilor pentru cursuri. Problema este lipsa resurselor financiare necesare pentru ca administratorii, fie ei entități neguvernamentale sau guvernamentale, să poată trimite persoanele responsabile pentru activități din ariile protejate la pregătire profesională. ProPark face eforturi deosebite nu numai să organizeze evenimente de calitate pentru pregătire profesională, dar și pentru a identifica resurse financiare pentru burse sau acoperirea parțială a costurilor de organizare a cursurilor. Sper că pe viitor ministerul va recunoaște necesitatea și importanța pregătirii profesionale și va găsi soluții pentru a ajuta administratorii să asigure participarea personalului la cursuri și alte evenimente care îi pot ajuta să înțeleagă mai bine ceea ce au de făcut, sau chiar să găsească soluții inovative la numeroasele probleme cu care se confruntă.

***

Denumirea proiectului: „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanță comunitară ROSCI0074 – Făgetul Clujului – Valea Morii, ROSCI0356 – Poienile de la Șard și ROSCI0394 – Someșul Mic”. Planurile de management pot fi consultate pe pagina web a asociației noastre: natura2000cluj.wordpress.com; așteptăm comentarii și propuneri pe adresa de mail [email protected]


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger