Marshrutka: Fosta URSS, dincolo de clişee politice şi turistice

8



Cum au primit și cum s-au adaptat cetățenii republicilor ex-sovietice la ”tranziția” post-URSS? Ce a însemnat căderea Uniunii Sovietice pentru viața omului obișnuit? Care sunt așteptările, speranțele şi fricile oamenilor după 20 de ani de post-socialism? Echipa Marshrutka va încerca să provoace răspunsuri la aceste întrebări, dar mai ales să genereze întrebări noi. 4 artiști din domenii diferite călătoresc și lucrează împreună, încercând să descopere spațiul ex-sovietic dincolo de clișeele politice și turistice. Își propun să observe și să înțeleagă poveștile și atitudinile oamenilor în relație cu schimbările politice și economice. Și, confruntându-se cu problemele din spațiul ex-sovietic, să înțeleagă eventual dintr-o nouă perspectivă istoria tranziției românești.

de David Schwartz

CĂLĂTORIE 1 : MOLDOVA /  МОЛДОВА / TRANSNISTRIA / Приднестровье

NOTĂ 1 / 1 APRILIE / ȘOSEAUA BUCUREȘTI-BUZĂU /

”Când am fost ultima dată în Bacău, tot pe drumu’ ăsta, am făcut pariu că găsim cel puțin 10 câini și pisici moarte pe șosea. Am început să numărăm câinii și după vreo 14-15 în primele 2 ore de mers ne-am plictisit de numărat…”. Oricât de ridicol și morbid pare ”jocul” pe care-l propune Serghei, se pare că nu ne putem abține. În primele 20 de minute am văzut deja vreo 5 cadavre storcite de asfalt. Drumul trece prin zeci și zeci de sate și orășele. De aici numărul mare de animale călcate de mașini. ”E caracteristica drumului ăsta” zice Serghei. Am început să-l cred. După vreo 11-12 pierd numărătoarea.

NOTĂ 2 / 2 APRILIE / CHIȘINĂU/КИШИНЕВ /

Un tip bătrân, ars de soare, roșu-arămiu la față, cu păr și barbă albe și lungi, cântă din obiecte de ceramică printre vânzători ambulanți pe șoseaua principală Ștefan cel Mare și Sfânt. Omul o place pe Monica, îi tot cântă, ea intră în vorbă, dar domnul vorbește numai rusă. Traduce Serghei și aflăm între două cântece că domnul e născut în Siberia din părinţi deportaţi în perioada stalinistă. E membru al uniunii artiștilor plastici moldoveni de prin anii ‘60, și imediat după căderea URSS s-a așezat în scuarul ăsta, lângă teatrul Eminescu, să-și vândă obiectele de artă. Tot felul de figurine de ceramică, de la melci la țestoase, la care și cântă, suflându-le în fund. ”Am fost primul care a avut ideea să vândă aici în scuar!” zice omul. ”Apoi toți s-au luat după mine și uitați-vă câți suntem acum!”, continuă în rusă mândru de adaptarea rapidă la schimbarea de regim.  ”Cred că dacă îl întrebăm pe fiecare de-aici toți o să zică c-au fost primii…” zice Monica în limba română.

NOTĂ 3 / 2 APRILIE /  CHIȘINĂU/КИШИНЕВ / AUTOGARĂ

Forfotă. Aglomerație. Grabă. Înghesuială. Microbuze și mașini vechi rusești. Geci de piele. Multe geci de piele neagră. Vociferări în română și rusă. Țipete. Microbuze. Vânzători de parfumuri. Vânzători de piese de mașină. Muzică la maxim de la o gheretă cu c.d.-uri. Chanson rusesc. Sună excelent. Lui Serghei nu-i place. Țipete. ”Orhei-orhei-orhei-orhei!!!!”. Șoferii strigă disperați. Serghei și Monica intră în vorbă cu ei și aflăm că e mare concurență pe drumul spre Orhei și că le fură alții clienții. ”Orhei-orhei-orhei-orhei!!!!”. Agitație. Blugi și geci de piele. Grabă. Și mai multe microbuze. Albe, ca maxi-taxiurile de la noi. Marshrutka, pe rusește. Sau rutieră, pe moldovenește. ”Orhei-orhei-orhei-orhei!!!!”. Ne băgăm într-o cârciumă mică, cu vreo 5 mese înghesuite, într-un fel de subsol, lângă autogară. Cârciuma are choișc de țigări și dulciuri la intrare. Vânzătoarea de la chioșc, o doamnă cam la 50 de ani, fardată intens, este și chelnăriță. Luăm două cafele, o bere și o vodcă. Rusească și ieftină. Un fel de stalinskaya, totuși mai bună. Bubuie în boxe chanson  rusesc. Serghei fredonează o melodie de-a  lui Oleg Gazmanov şi îşi aduce aminte de şcoala generală. La masa de lângă noi un tip singur bea o bere și ascultă în liniște. Pare de-al casei – la un moment dat se și ridică să ajute la cărat lăzi. La o masă mai mare, într-un fel de separeu, niște băieți cu geci de piele joacă cărți. Vin pe rând și schimbă melodiile la un fel de tonomat, old school și gratuit, de lângă tejgheaua barului. Noi tăcem și ascultăm. Și la un moment dat… De ziua ta-ziua ta-ziua ta! Eu îți ofer-dragostea-dragostea-dragostea. 3-Sud-Est universal.

NOTĂ 4 / 2 APRILIE /  CHIȘINĂU/КИШИНЕВ / BIERPLATZ

Stăm la bere și vodcă cu Sepi , fost coleg de cămin cu Serghei. Are 25 de ani, lucrează  la o firmă de instalaţii și crede că în Moldova nu poți să faci nimic. Decât dacă ai bani și relații. Ceea ce nu e de mirare. De mirare e faptul că are impresia că în alte părți (evident mai occidentale) lucrurile stau altfel. Sepi e din Transnistria, dar refuză să discute despre subiectul ăsta. Ar vrea să lucreze ceva independent, să aibă afacerea lui, să facă bani cât mai mulți. Zice că în Chișinău nu poți face bani decât dacă ești prieten cu cine trebuie. Sau dacă ești din familia care trebuie. Zice că oricine încearcă să intre ”pe piață” este eliminat rapid. Că toate afacerile sunt controlate de câțiva mahări care își impart teritoriile. Şi dacă cineva încearcă să își facă loc e invitat să renunțe. Sau amenințat. Sau hăituit și forțat să renunțe. Zice că mai stă vreun an-doi să vadă dacă ”îi iese ceva” și, dacă nu, pleacă din țară. Sepi îi propune o afacere lui Serghei. Serghei zice că momentan nu-l interesează să facă bani. ”Cum adică nu te interesează să faci bani?!”. Sepi se uită la Serghei ca la un idiot.

NOTĂ 5 / 2 APRILIE / CHIȘINĂU/ КИШИНЕВ /

Peste tot prin Chișinău panouri publicitare mari cu o imagine cu o mașină care lovește și sparge un pahar de băutură. Dedesupt scrie bilingv: ”Beat la volan – ucigaș”. La teatrul Mihai Eminescu din Chișinău afiș cu următorul spectacol: ”Amorul dănțuie și Feste joacă”. Adaptare după William Shakespeare în costume populare românești. Lângă teatru, vânzătorii ambulanți ruși vând matrioșci cu toate personajele pop / politice. Ultimele hit-uri: Silvio Berlusconi cu zâmbetul larg și cuceritor în vreo 4 variante, de la mic la mare, după gust; și una de colecție cu Obama și Medvedenko împreună pe aceeași păpușă. Mai departe, tot pe bulevard, în fața clădirii guvernului, s-a mutat cu cortul un domn care se sprijină în cârje. A întins alături trei pancarde mari. Pe prima: ”PROTESTEZ DE PE 12 IULIE 2010 FIINDCĂ AM FOST LIPSIT NELEGITIM DE BUNURILE PROPRII. AM DECLARAT PROTEST ÎN LEGĂTURĂ CU DESCRIMINAREA MEA DE CĂTRE STATUL MOLDOVENESC ANI DE ZILE”. Pe a doua: ”SUNT INVALID DE LA RĂZBOIUL DIN PRIMĂVARA-VARA ANULUI 1992. N-AM DIN CE TRĂI. PENSIE PRIMESC 280 DE LEI. IAR FIINDCĂ AM LUPTAT PENTRU INTEGRITATEA ȘI INDEPENDENȚA ȚĂRII PRIMESC COMPENSAȚIE 9 LEI PE LUNĂ”. Pe a treia: ”USA, EUROPE, HELP US TO FIND JUSTICE!”. Pe o stradă apropiată, alt îndemn: ”Citiți ziarul Toacă! FERICITA MAICA MATRONA”. Iar pe drumul spre Strășeni, aproape de ieșirea din oraș, Complexul Creștin ”Hristos Pentru Moldova” (răspunde invalidului)?. Cu litere mari, de neon: ”DUMNEZEU ARE PRIORITAT E”.

NOTĂ 6 / 2 APRILIE / CHIȘINĂU/КИШИНЕВ /

Chișinăul e curat lună. Bulevardele sunt curate, străzile mai mici sunt curate, chiar dacă asfaltul e de multe ori distrus și se circulă îngrozitor. Cu toate că e (aproape) la fel de aglomerat ca în București, oamenii nu se înjură în trafic. Și nu claxonează. Centrul Chișinăului are mai multe parcuri și spații verzi decât orice oraș din România. Străzile sunt paralele și perpendiculare și aparent au o logică perfectă. Singurul motiv pentru care poți încurca străzile între ele sunt zecile de Andys Pizza și La Plăcinte, lanțurile de fast-food care dețin monopolul și sunt mai dese decât Fornetti în București. ”Eu pur și simplu nu mi-am dat seama că Chișinăul e atât de verde și de curat până când nu mi-au spus alți prieteni români… Noi moldovenii luăm lucrurile astea ca atare și nu ne prea gândim la ele…” zice Serghei. Și mie mi se pare că e greu să găsești oameni cu stimă de sine mai mică și care să își deteste și critice mai mult propria țară decât moldovenii.

Foto: Vlad Petri

MARSHRUTKA *este un proiect de observare a realităţilor post-sovietice. Marshrutka este un proiect independent generat de artiștii Serghei Chiviriga, Alice Monica Marinescu, Vlad Petri, David Schwartz și finanțat exclusiv din surse private. Prima călătorie Marshrutka va avea loc în perioada august-octombrie 2011, exclusiv cu mijloace de transport în comun, în 4 țări din Asia Centrală: Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Uzbekistan. Toate călătoriile și acțiunile echipei sunt documentate pe www.marshrutka.ro

* Marshrutka (in rusă: маршрутка [mɐrˈʂrutkə]), de la marshrutnoye taksi, e un fel de maxi-taxi folosit in tarile CIS (foste URSS), statele Baltice şi Bulgaria. Rolul marshrutkii moderne e similar cu cel al minibus-ului din alte ţări, cu diferenţa cî, prin diverse modificări, marshrutka poate avea locuri de stat în picioare.

 


 

 

 

Tags:



8 comentarii

  1. Muntean Mircea on

    De mult imi doresc sa ajung prin acele tari, inclusiv Afganistan cu regiunea Hindu Kush, cine stie poate intro zi…Bafta si astept reportajele voastre.

  2. Pingback: Marshrutka - Fosta URSS, dincolo de clişee politice şi turistice at vladpetri

  3. Pingback: Marshrutka | - Proiect de observare a realitatilor post-sovietice

  4. Pingback: TOTB.ro - Marshrutka: Drumul spre fostul URSS începe în Moldova şi Transnistria » Think Outside the Box

  5. Marius Moise on

    Da! Nu pot decat sa subscriu, petrecand zile frumoase la Chisinau de Paste 2011
    si in imprejurimi pot spune ca a fost o experienta interesanta intr-o tara cu o societate pestrita, oameni cuvinciosi si de care in vestul Europei nu se stie aproape nimic parand cumva dintr-o alta lume…

  6. Pingback: Asia Centrala - Prima oprire: Kazahstan | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: FOTO Pe drum prin Asia Centrală: Kîrgîzstanul, înainte de alegeri | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply