Maria și Cristi

0

La începutul anului 2015, Maria și Cristi au hotărât să plece din Craiova și să se mute în Țara Hațegului. După lungi căutări, au găsit un teren în satul Ohaba-Sibișel, unde plănuiesc să construiască câteva căsuțe turistice. „Vom încerca să construim aceste locuințe naturale utilizând materiale locale, în principal cu ce avem prin curte și ce găsim prin sat: paie, lut, lemn și piatră (granit, că doar suntem pe valea granitului)”, scriau Maria Tănăsescu și Cristi Crețescu pe blogul lor. „Aici veți putea veni să puneți cortul sau să dormiți într-una din căsuțe, să beți apă din izvorul din curte, să vă culegeți singuri legume din grădină și să vă bucurați de liniște și de lucrurile simple de la țară.” Nu puteam să plecăm din Țara Hațegului și să ratăm un asemenea loc, așa că ne-am dus să-i cunoaștem pe cei doi craioveni retrași la poalele Retezatului.

Odată intrați pe drumul care duce spre Valea Dinozaurilor, puteam să vedem vârful Retezat încă din mașină. Chiar înainte să ajungem în Sibișel, care se află la 14 km de Hațeg, ne-am oprit să facem câteva fotografii. Undeva pe câmpul din dreapta noastră se vedeau niște pietre mari, albe, ca niște ouă uriașe. Un bărbat pășea printre pietre și turna sare pe ele dintr-un sac mare de plastic. M-am apropiat de el și l-am întrebat de ce face asta, iar el mi-a răspuns: „Trebă’ la oi! O dată pe săptămână tre’ să le dau sare, ca să n-o ia razna. Că doar așa e și cu oamenii, n-ai cum să-i lași fără sare.” După ce a împrăștiat sarea, a scos telefonul mobil de sub cojocul de blană, iar cu cealaltă mână a făcut un semn spre păduricea de peste drum: „Dă-le drumu’!”, a strigat el în telefon. Am întors capul și am văzut în depărtare o turmă mare de oi. Veneau năvălind spre noi și, în câteva minute, oile s-au îngrămădit unele în altele și au lins toată sarea. În urma lor venea agale un alt cioban cu părul alb, însoțit de câțiva câini și un măgar. Am făcut cunoștință cu amândoi și așa am aflat că erau tată și fiu. „Măgarul ăsta stă tot timpul cu noi”, zice tatăl sprijinindu-se în bâtă. „Ne ajută la cărat cât suntem plecați cu oile, da’ și noi îl hrănim bine, nu vezi ce dolofan e.”

R0015970

În clipa în care am intrat în sat și am văzut gardurile de piatră (pietre asemănătoare cu cele de pe câmp) mi-am adus aminte ce-mi povestise Cristian Ciobanu, administratorul de patrimoniu de la Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, cu câteva zile înainte. Aceste pietre sunt bulgări de granit care au ajuns aici după finalul glaciațiunii, când ghețarii din Retezat s-au topit și au rezultat șuvoaie, râuri repezi care au rupt din munte bucăți de rocă; apele le-au rotunjit, și le-au depus jos, la poalele munților. „Când a venit omul să facă agricultură, a degajat terenul și a rezultat limita de proprietate în felul ăsta, sub forma unor garduri gravitaționale. Vedem cum un element din istoria Pământului determină direct un peisaj cultural.”, spunea Cristian.

R0015789

Terenul Mariei și al lui Cristi se află la câțiva kilometri distanță, în Ohaba-Sibișel, și e împrejmuit tot de un astfel de gard. Casa  pare o ciupercuță de la distanță (are acoperiș circular și e semiîngropată în pământ) și e în faza de construcție, motiv pentru care ei stau încă într-o rulotă, în jurul căreia au ridicat niște baloți de paie ca să-i apere de frig. Ne ies în întâmpinare doi câini lățoși, după care intrăm împreună cu Maria și Cristi înăuntru. „Asta e prima casă pe care o construim. O să fie o cameră mare rotundă, cu ușă ovală și cu balcon interior. Va fi un acoperiș verde, iar peste stratul de izolații și geomembrană o să fie un strat de pământ, deasupra căruia va crește iarbă”, spune Cristi entuziasmat. „Noi n-am mai făcut așa ceva până acum, așa că am fost nevoiți să adunăm materiale și să studiem mult partea asta care ține de construcții”, îl completează Maria. Cristi a lucrat ca IT-ist înainte, iar ea a fost angajată la un call-center în Craiova. „Era singurul job pe care l-am găsit acum câțiva ani, după ce am terminat facultatea de geografie”, îmi zice ea cu un zâmbet amar. După ce s-au mutat aici, Maria s-a înscris ca voluntară la Geoparcul Dinozaurilor și, după o vreme, a reușit să se angajeze acolo.

R0015811

Planul lor e să încălzească casa cu o sobă-rachetă, care va avea un coș de evacuare orizontal sub forma unei tubulaturi învelită într-o fundație de piatră. Tubulatura respectivă o să fie îmbrăcată în lut și o să fie un fel de canapea cu încălzire. „Și tot de soba respectivă vrem să ne folosim ca să încălzim și apa”, ne explică Cristi. „Cu o singură sobă poți să încălzești toată casa.” Apoi ne arată o pompă cu trei supape care se numește Hydraulic Ram Pump: „Asta e o altă variantă. În unele țări, în care n-au încălzire iarna, folosesc astfel de pompe pentru a alimenta sate întregi. A fost inventată de niște ingineri francezi pe la 1700.” „Nu e nimic nou, să știți”, râde Maria. „De când construim pe aici, am constatat că tot ce credeam noi că e nou sau hi-tech a fost deja inventat.” Înainte să ieșim și să facem o plimbare prin curte, Cristi ridică o bucată de tablă care acoperă un puț și se întoarce spre noi: „am descoperit recent și un izvor în casă, chiar aici sub livingul nostru”.

R0015803 R0015816

Primii lor turiști au stat la cort și au venit în vara anului 2016, și tot atunci a avut loc aici și întâlnirea anuală a cercetașilor din Craiova. „Noi nu vrem să impunem un tarif fix de cazare”, spune Cristi în timp ce pășim pe malul pârâului care trece prin spatele casei. „Să doneze fiecare cât crede, și dacă nu vor să dea bani, ne pot ajuta la treabă. Încercăm să ne rupem complet de supermarketuri și de aia îi trimitem pe turiști la oamenii din sat să cumpere brânză, ouă, carne. În felul ăsta ajuți și comunitatea locală, că nu poți să te dezvolți de unul singur aici. Nu suntem undeva pe o insulă pustie. Noi oricum punem la dispoziția celor care vin aici roșii, castraveți, fructe și ce mai avem în curte.”

R0015815

Se întunecă și suflă un vânt rece dinspre Retezat, așa că ne strecurăm printre baloții de paie și intrăm în rulotă. Înăuntru e cald, două pisici stau tolănite pe pat și lemnele ard mocnit în sobă. Tot o sobă rachetă și asta, doar că are coșul de evacuare în exterior și e gândită astfel încât să păstreze o temperatură constantă în rulotă. Profit de momentul ăsta de toropeală ca să-i întreb cum s-au cunoscut. „Cu nouă ani în urmă ne-am întâlnit. A fost antrenorul meu de Taekwondo.”, răspunde ea. „În ’92, am intrat prima oară într-o sală de Taekwondo și de atunci practic sportul ăsta”, ne lămurește Cristi. „În ’98, mi-am luat licența de antrenor, am avut sala mea, am avut chiar și elevi care au urcat pe podiumuri. Acum se ocupă un fost elev de sală, având în vedere că eu merg prea rar în Craiova. Au fost niște elevi de-ai mei pe aici, în Ohaba, și ne gândeam să facem o tabără de Taekwondo la vară.”

R0015829

La întrebarea mea „cum vă înțelegeți cu vecinii?”, amândoi izbucnesc în râs. „Vecinii ne văd ca pe niște ciudați”, spune Maria. „Nu prea înțeleg ei de ce n-avem televizor și de ce facem casele astea din lut și nu folosim materiale de construcții ca toți oamenii. Dar în rest ne înțelegem bine.” Unul dintre vecinii lor e un fierar de etnie romă, care „ascute topoare și lucrează fierul ca acum 400 de ani.” „E ciudat însă că romii de aici nu sunt prinși în planul urbanistic al comunei”, adaugă Cristi. „E o situație nasoală pentru ei, casele lor nu apar pe nici un plan, pe nicio hartă. Mă gândesc că, dacă ar vrea cineva să-i scoată, i-ar scoate pur și simplu din case.”

„Și mai e o familie de ciobani cu care ne înțelegem bine, ei ne dau de toate, carne, brânză, lapte”, continuă Maria ținând-o în brațe pe una dintre pisici. „După ce ne-am mutat, am avut foarte mult de muncă aici. Trebuia să curățăm terenul de mărăcini și la sfârșitul zilei eram rupți de oboseală. Seara mergeam la ei și, când ne vedeau așa zgâriați din cap până în picioare, ne puneau la masă, ne îmbuibau cu mâncare. Aproape că ne-au adoptat.”

Ieșim din rulotă și dăm de cei doi câini, Jessie și Năsuc, care se urcă cu labele pe noi. S-a întunecat de-a binelea și nu se aude nimic în jur. Cristi ridică privirea spre cer: „Să veniți și la vară, e incredibil cum se văd stelele noaptea.” „Rudele noastre nu prea s-au obișnuit cu ideea că noi stăm într-o rulotă, undeva într-un sat izolat”, ne zice Maria înainte să ieșim pe poartă. „Ne întreabă tot timpul dacă avem ce să mâncăm. Și mă distrează chestia asta, mai ales că noi mâncăm mai bine decât ei. Ultima oară când am fost în București, mi-au ieșit iritații de la mâncarea aia din Mega. Și chiar râdeam cu Cristi și ziceam <<noi trăim prea sănătos, nu mai putem merge nicăieri>>.”

R0015843

 Fotografii de Mădălin Nicolaescu

Mai multe informații de călătorie despre destinația Țara Hațegului găsiți aici.
Informații despre alte destinații pentru ecoturism din România găsiți aici.


Descoperă Eco-Romania este o inițiativă a Asociației de Ecoturism din România de dezvoltare și promovare a ecoturismului.
Fundația Friends For Friends și Think Outside the Box în parteneriat cu Asociația de Ecoturism din România prezintă proiectul editorial #descoperaecoRomania, din cadrul programului Policlinica de Marketing si Comunicare pentru ONG-uri (un proiect marca FFFF finanțat de Romanian American Foundation).
Identitate vizuală de Tudor Prodan.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger