M-ai scos de-atîtea ori din anii mei disperați, fără ieșire

Nu e nici un motiv ca o rugăciune să fie plictisitoare, ca un poem religios să conțină numai stereotipuri mohorîte; umorul și originalitatea nu sunt incompatibile cu credința. O rugăciune poate începe și așa: Paznic al stelelor zburătoare, apără-mă/ de impulsurile mele, învață-mă/ să le văd pe femei numai ca pe surori și fiice. Poetul american John Berryman a compus 11 astfel de rugăciuni, din care vă oferim în traducere pe prima dintre ele.

Maestru al frumuseții, meșter al fulgului de nea,
inventator inimitabil,
decorator al Pămîntului, atît de superb & diferit de plictisitoarea Lună
mulțumesc pentru acest cadou.

Am compus o rugăciune de dimineață pentru tine,
conține, cu precizie, tot ce contează.
Începe așa – Facă-se voia Ta.
Mi-a luat două zile s-o scriu. Nu are pretenții de elocvență.

Ai venit și m-ai scos de-atîtea ori
din anii mei disperați, fără ieșire.
I-ai lăsat pe prietenii mei strălucitori să se distrugă
dar eu am rămas, rablagit rău, dar încă în funcțiune.

De necunoscut, cum le sunt eu hamsterilor mei,
cum aș putea să Te iubesc?
Nu pot decît, cu certitudine,
să fiu uimit și recunoscător.

Nu știu dacă mai trăim după moarte,
nu pare verosimil
din punct de vedere științific sau filozofic
dar desigur totul e posibil la Tine

și cred că Petru și Pavel au avut revelația Învierii
cum cred că acum stau într-un scaun albastru.
Dar cine știe poate a fost doar un caz special
numai cît să-i pornească pe drumul credinței.

Oricum s-o sfîrși, acceptă-mi admirația.
Lasă-mă să stau pînă la moarte, în fiecare clipă,
deschis la ale Tale, oricît de vagi, iluminări sau instrucțiuni.
Sunt convins că îmi vei ghida iar mîna, Maestre al cunoașterii și frumuseții.

traducere de Dan Sociu