Lupta pentru un cămin. Un cămin pentru căței

4

 

 

Problema câinilor fără stăpân și a lipsei de adăposturi (care să ofere condiții și soluții) stă de multă vreme pe ”taraba dezbaterilor” românești. Mai revine în atenție, cu un impuls violent, când se întâmplă vreun incident nefericit (oameni mușcați de câini, câini împușcați de oameni), apoi scade în intensitate, până la următorul incident.

Când se întâmplă, televiziunile gâfâie să ducă la capăt cursa cu invitați care mai de care mai ”specialiști”, cu opinii care să ”acopere toate aspectele”, dar a doua zi apare altă criză, problema e uitată și câinii rămân tot ai nimănui. Și totuși, mai sunt oameni care, fără să ajungă pe la tv, chiar fac ceva concret pentru codații de pe străzi.

Asociația ”Trei Frați Pătați” (www.treifratipatati.org) există în Turda (județul Cluj) în ciuda unui șir de obstacole și probleme care, poate, pe alții i-ar fi făcut demult să renunțe. Dar nu pe Brândușa (și nici pe colegele ei). Brândușa Apostol iubește animalele, pe toate și, dacă ar putea, le-ar aduna de pe drumuri și le-ar ține acasă. A lucrat mulți ani ca și jurnalist, apoi a fost manager de proiect într-un ONG local, a scris, a pus umărul la acțiuni, la evenimente, iar acum este ”ONG-ist” în sprijinul cățeilor. Pe diploma ei scrie că are specializarea de inginer viticol. ”Da, mi-ar fi plăcut să ajung oenolog, să învăț taina vinurilor, să le descriu poetic, dar nu a fost să fie și nu-mi pare rău. Oricum, până acum am făcut doar ce mi-a plăcut și nu m-am plictisit o clipă”, spune ea. Și cum să se plictisească, dacă în fiecare zi are de dus o nouă luptă, în fiecare zi caută un nou sens pentru ceea ce face, în fiecare zi se trezește crezând și se culcă sperând? Nici piedicile, nici problemele administrative, nici răutatea oamenilor nu au dărâmat-o.

”Un ONG nu este o muncă de câteva ore, după serviciu”

Asociația la care este co-fondator s-a născut în 2008, cu trei doamne la bord și câțiva voluntari,  toți dornici să schimbe viața câinilor lăsați de izbeliște prin Turda și, în egală măsură, viața turdenilor alături de câini. ”A fost extrem de greu până ne-am format o echipă închegată, unii au plecat și am rămas tot noi, cele care au pus bazele de la bun început. Nu am avut nicio bază materială, nimic, dar cel mai mare efort mi s-a părut să explic celoralți că un ONG nu este o muncă de câteva ore, pe care o depui după serviciu, ci presupune mult mai mult, o gândire strategică, rapoarte, planuri, organizare de evenimente, atragere de fonduri, stabilire de contacte etc. Încă mi-e greu în direcția asta, încă fac singură multe din aceste task-uri organizaționale, dar eu zic că avem o echipă care a reușit să construiască, totuși, ceva”, mărturisește Brândușa. Privind din afară, chiar așa este: s-au făcut cunoscuți ”online și offline”, au dus campanii de sterilizări, de adopții, campanii online (disperate, uneori) prin care cereau ajutor pentru cățeii pe care îi adăpostesc, iar investiția lor sufletească nu a rămas fără răspuns: au primit mâncare pentru căței, au găsit voluntari care să ajute cu vaccinările și sterilizările, au găsit stăpâni pentru unele dintre animale.

”Am pornit adăpostul cu 10 – 12 câini și două țarcuri, am ajuns la 160 de câini, acum și e foarte greu. Și aici nu mă refer la acțiunea în sine de strâns câini, care e o greșeală mare, câinilor nu le place să fie închiși, ci mă refer la puterea fizică, materială, de a ajuta animalele în nevoie (pui abandonați, bolnavi, loviți de mașini sau de semenii noștri etc.)”, explică Brândușa. Viziunea ei este că animalele sănătoase, odată sterilizate, nu mai trebuie ținute în adăpost, unde, poate, ocupă locul unui animal cu nevoi reale, cu probleme. Nu toată lumea vede lucrurile, însă, precum Brândușa, mai ales când vine vorba de implicarea într-o activitate pentru căței. ”Sinceră să fiu, nu mi-am pus mari speranțe în sprijinul concetățenilor, pentru că mentalitatea pe aici e: mai bine v-ați ocupa de copii, decât de animale” sau ”ce beneficiu îmi aduce un câine, că doar nu e porc să-l pot mânca”. Occidentalii au educația protecției animalelor și vor ne ajute și pe noi să intrăm în normalitate. Chiar dacă asta ne va lua ani buni, protecția animalelor în România a început să-și facă glasul auzit”, crede ea.

Cățeii salvați de ”Trei Frați Pătați” din Turda află ce înseamnă afecțiunea (foto: arhiva personală Brândușa Apostol)

160 de câini sunt, din nou, în pericol

Acum, însă, asociația este în situația de a-și pierde adăpostul, căci proprietarii spațiului au impus un termen prea scurt pentru mutare, ”ireal”, cum îl definește Brândușa. Prin emailuri, telefoane, Facebook, Brândușa și colegele ei – Klara (scenograf), Dora (director de școală), Eva (economist, pensionar) – au mobilizat cât mai mulți oameni, să trimită mesaje proprietarilor terenului, rugându-i să amâne termenul-limită. ”În paralel, am încercat să găsim cămine pentru cât mai mulți câini din adăpost, dar merge încet”, spune Brândușa. ”La un moment dat s-a vehiculat ideea de a muta toți câinii în viitorul adăpost construit de Primărie, însă viziunile (a noastră și a lor) asupra găsirii de soluții pentru un fenomen scăpat de sub control sunt, din păcate, mult prea diferite”.

Ajutorul a venit din partea unor străini (o asociație olandeză, o alta fondată de o cântăreață din Suedia) și a unor români din afara granițelor (Canada), ajutor prin care s-a reușit cumpărarea unui teren de 5.800 mp. ”Apoi am apelat la firme locale să ne sponsorizeze cu materiale de construcție sau cu diferite lucrări pentru amenajarea noului adăpost. Dar încă nimic nu s-a concretizat”, este tristețea Brândușei. În prezent, asociația lucrează la proiectul tehnic al viitorului adăpost, la stabilirea costurilor, pentru că ”acei oameni care ne sprijină din afară nu dau banii decât dacă există ceva concret. Doar că reprezentanții spațiului actual unde ne aflăm nu vor să audă de așa ceva, ci vor să termine totul ”românește”, cât de repede și indiferent de urmări”, explică Brândușa. Astfel că viața asociației și a câinilor ei este un montagne-russe, între gesturi frumoase, făcute de oameni de departe sau de voluntari anonimi și probleme create de cei care ar trebui să îi susțină (concetățeni și autorități locale).

Dragostea pentru animale nu dispare niciodată

Acasă, Brândușa (foto) are cinci căței ai ei, dintre care trei sunt adoptați de pe străzi. ”Am regretat toată viața că nu am avut bunici la sat, mi-au plăcut de mică toate animalele. Prin adolescență m-am îndrăgostit de cai, însă tatăl meu nu m-a lăsat la ore de călărie (am avut o boală de rinichi și spunea că nu e indicat). Am crescut cu frustrarea de a nu avea un animal de casă, al meu, pe care să îl îngrijesc. Și încerc să subliniez asta mereu în discuțiile cu părinții copiilor care își doresc un animal de companie: faceți acest efort, pentru că iubirea pentru animale nedezvoltată, neexploatată, poate naște mari sentimente de frustrare. Nu dispare niciodată, iar la maturitate poate să dea o dependență care se manifestă în dorința de a ajuta un număr cât mai mare de câini, pisici sau alte animale. Așa am pățit eu”, se destăinuie Brândușa.

Mesajul ei, spus cu fiecare ocazie și pe care speră ca oamenii să îl înțeleagă, este simplu: animalele de companie (și nu numai) ”sunt ființe inteligente, care simt, la fel ca noi, cărora le place să socializeze. Adăposturile de forma boxelor betonate, cu lumină artificială, sunt lagăre pentru câini. Doar pentru că nu pot vorbi, nu înseamnă că nu putem observa nevoile lor, suferința lor, odată ajunși acolo. Ei sunt dependenți de afecțiunea umană, o cerșesc tot timpul. Sunt exact ca niște copii. Pe vremea când eram jurnalist, mergeam la căminul de copii din Câmpia Turzii. Când intram, copiii mai mici săreau pe mine cu mâinile în sus, să-i iau în brațe și strigau “mama, mama!”. Am descoperit același comportament și la câinii din adăpost. Cum intri în țarcuri, cum toți sunt pe tine, cu lăbuțele în sus, cerșindu-ți afecțiunea. Iar dacă aduni mulți câini, nu ai cum să “îi hrănești” pe toți cu iubire, așa cum ar trebui, deși încerci. De aceea, ideal este ca pentru fiecare suflet să existe un cămin, o familie”, crede Brândușa. Și continuă să lupte pentru asta, deși lupta ei se duce nu doar cu lipsurile adăpostului, ci și cu mentalitatea oamenilor. Sau mai ales cu mentalitatea oamenilor.

”Cu iubire, înţelegere şi respect faţă de animale, de natură, faţă de Măria-sa Viaţa”

Zi de zi, primește telefoane cu anunțuri despre animale abandonate sau rănite, bolnave. Zi de zi, încearcă să convingă oamenii că fiecare poate fi, măcar temporar, părinte adoptiv pentru un animal. Că bietul câine rănit se va vindeca mai repede dacă este îngrijit acasă și tratat ca o ființă. Însă barierele sunt greu de depășit, așa că nu îi rămâne decât să lupte pentru un adăpost modern, unde, deși nu i se pare situația ideală, Brândușa poate controla ce se întâmplă cu cățeii: vaccinări, sterilizări, deparazitări, hrană. Ideal ar fi să aibă mai mulți voluntari, ideal ar fi să poată crea o rețea de ”părinți adoptivi”, așa cum sunt și asistenții maternali, în special pentru pui și pentru cazurile grave, care să îi găzduiască temporar, până când sunt adoptați. Sunt visuri pentru care Brândușa și colegele ei se zbat și pe care speră să le vadă, într-o bună zi, împlinite.

Un adăpost modern și dotat este visul Brândușei și al colegelor ei de la Turda (foto: Pike Animal Shelter)

Până atunci, încearcă măcar să educe – prin discuții, târguri de adopție, prin campanii lunare de sterilizare pentru câini și pisici, mai ales în puncte cu atracție comercială sau pe străzi unde se adună grupuri de animale. Au mers și în zone ”rău famate”, unde locuitorii, deși susceptibili la început, au fost de acord cu sterilizarea și vaccinarea animalelor deținute. Au colaborat cu asociații sau persoane fizice din alte localități, dând o mână de ajutor unde și când s-a putut. Au promovat donarea a 2% din impozit de către persoanele fizice, către asociație, în speranța obținerii unor fonduri care să mai ajute măcar la cumpărarea vaccinurilor. Cer să se aplice legea pentru protecția animalelor, de multe ori ignorată de poliție sau autorități. Au căutat sprijin în orice parte și au știut să mulțumească atunci când l-au primit. ”Cu iubire, înţelegere şi respect faţă de animale, de natură, faţă de Măria-sa Viaţa”, este moto-ul Brândușei.

 

S. O. S.

Actualii proprietari ai spațiului care găzduiește adăpostul de la Turda au cerut ca până astăzi cățeii să fie mutați, iar terenul eliberat. Lucru imposibil, spun reprezentanții asociației. Dar încă de ieri le-a fost tăiată apa și au fost amenințați că li se va ”închide complet accesul la câini”, spune Brândușa. ”Prietenii noștri de peste hotare au trimis emailuri proprietarilor, rugându-i să ne dea un termen acceptabil, dar rugămințile nu au avut efect. Nu putem muta câinii într-un timp atât de scurt, mai ales că încă nu avem nimic construit, nici măcar un gard. Probabil vom ajunge în situația de a ne consulta cu un avocat și a cere legal un termen, deși situația e complicată, noi fiind găzduiți pe acest teren fără chirie, ca un fel de sponsorizare din partea firmei care deține spațiul. Nu avem altă soluție decât să facem cunoscute problemele noastre, obstacolele cu care ne confruntăm”, mai spune ea. ”Însă fără apă, fără hrană (pentru că se intenționează și restricția accesului nostru la animale), acestea vor muri”.

Oricine dorește și poate să ajute asociația este binevenit la datele de contact: [email protected] sau cele de pe site (www.treifratipatati.org).

 

Foto deschidere: KLFP.org


4 comentarii

  1. Aplicati logica asta la TOATE animalele si atunci dovediti ca respectati un principiu si nu aparati o slabiciune personala. Daca nu, atunci nu mai veniti cu lozinca iubirii de animale cand de fapt DOAR cainii sunr implicati. Daca maidanezii care ne-au impinzit cartierele au dreptul la viata si protectie (indiferent de consecintele pt oameni), atunci TOATE animalele au acelasi drept… e logic si de bun simt; dar ce mai e bun-simtul in tara asta bolnava…

  2. Nu inteleg unde scrie in articol ca alte animale nu au dreptul la viata. Daca doamnele au ales cauza cainilor asta nu neaga in niciun fel dreptul altor animale la viata si la protectie. Ca oamenii ar stabili vreodata relatii egale cu alte specii e, insa, o iluzie. Desi suntem prinsi in relatii de interdependenta cu tot ceea ce inseamna uman si non-uman, cu anumite categorii din lumea animala stabilim relatii mai sociale decat cu altele. Cainii sunt una dintre aceste categorii. De aceea lupta pentru salvarea cainilor se poarta pe alte dimensiuni decat lupta pentru salvarea speciilor salbatice aflate pe cale de disparitie, decat lupta pentru renuntarea la consumul de carne sau la hainele de blana sau decat discutia despre eradicarea sobolanilor sau a tantarilor. Suntem fiinte sociale si intram in relatii sociale cu animalele. In aceste relatii se stabileste daca un animal anume sau o specie anume e mancare, companie, prieten, instrument, proprietate, daunator si asa mai departe. Daca e moral sa stabilim noi in mod unilateral aceste lucruri? Din punctul meu de vedere, nu. Dar de aici si pana la a nega dreptul unor oameni de a se ocupa de problema cainilor fara stapan si de a incerca sa gaseasca rezolvari la aceasta problema pentru ca nu se ocupa de toate animalele de pe fata pamantului mi se pare un pas cam mare. In plus, ‘maidanezii’ sunt o problema pentru oameni, creata de oameni si mentinuta de oameni. Cine ar trebui sa o rezolve?
    Jos palaria, doamnelor!

  3. Eu doar am facut remarca de a nu mai folosi expresia “iubitori de animale” deoarece este falsa. Folositi “iubitori de caini”. Iar daca unii au dreptul sa stabileasca “relatii mai sociale decat altele”, protejand cainii si omorand alte animale pentru hrana, atunci aceeasi logica da dreptul altora sa stabileasca alte “relatii mai sociale decat altele”, omorand cainii care-i exaspereaza si protejand vacile, oile sau strutii, dupa caz. In felul acesta se poate rezolva problema cainilor vagabonzi. Un alt punct de vedere, nu-i asa?

  4. As vrea s-o vad pe Brandusa, alaturi de primarul Turzii, atacata de 3, 4 caini cu coltii ranjiti si balele curgand. Oare ce-ar face atunci cu conceptia de “iubitor de animale”? Unde si-ar pune-o? Si ce-ar raspunde mamelor ai caror copii au fost muscati, mutilati sau chiar omorati de asa zisii prieteni ai omului? Dar sunt unii care vor sa iese neaparat in evidenta si ar face orice pentru asta, chiar ignorand parerea majoritatii covarsitoare a concetatenilor lor.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger