Lupta oamenilor pentru apă a deschis festivalul de film despre mediu şi oameni de la Tulcea

Festivalul de film despre mediu şi oameni Pelicam a început, vineri seara, la Tulcea cu un film puternic despre lupta unei comunităţi din Bolivia pentru a-şi păstra sursa de apă. Revoltele lor împotriva privatizării apei au fost ilustrate, în film, în paralel cu realizarea unui film despre cucerirea indienilor de către spanioli, arătând cum s-au schimbat cotropitorii şi mizele după 500 de ani. În locul spaniolilor se află corporaţiile, iar în locul aurului, miza este apa.

 

 

Urmează, în cadrul festivalului, mai multe filme documentare care abordează probleme de mediu dintre cele mai grave, de la poluarea oceanelor cu plastic până la exploatarea gazelor de şist. Care este scopul festivalului, primul de acest fel din ţară, de ce are loc la Tulcea şi ce evenimente mai sunt programate în aceste trei zile ne povesteşte Benjamin Ribout, directorul Pelicam IFF.

Tu te-ai ocupat de selecţia filmelor de lungmetraj din cadrul festivalului. Cum le-ai ales?

M-am gândit să începem cu o ficţiune ca să-i atragem pe oamenii de aici. “Tambien la lluvia”, filmul de dechidere, este foarte impresionant şi are un substrat eco.  Este povestea realizării unui film controversat despre Cristofor Columb în Cochabamba, Bolivia, în timp de un grup de localnici se revoltă faţă de privatizarea sursei lor de apă. Celelalte filme sunt documentare de informare, de educare, sunt şi ele foarte puternice, dar mai greu de urmărit, sunt pentru un public mai interesat de mediul înconjurător care vrea să aprofundeze chestiuni de mediu. Avem “Plastic Planet”, făcut de un regizor austriac, un fel de Michael Moore, care urmăreşte scandalul privind consumul nostru de plastic şi felul în care trăim, încearcă să înţeleagă legătura între acest fel de a trăi şi cei care  ne coduc de sus şi ne impun nişte chestii. Foarte militant, un film destul de politic, deşi povestea de bază e legată de mediu. “Pig Business” este, la rândul lui, foarte militant, foarte puternic, şi este interesant  că s-a filmat şi în România. Documentarul din cadrul Pelicam va fi ultima variantă a filmului, pentru că regizoarea tot filmează povestea, conflictul dintre fermele Smithfield şi comunităţile locale din zonele unde au fermen nu s-a încheiat. E un film despre preţul adevărat al cărnii ieftine care trebuie văzut, de asta noi am invitat şcolile din Tulcea să vină, ONG-urile, să vadă filmul care le poate da idei şi lor să promoveze valorile, să aibă şi ele acţiuni concrete pentru mediul înconjurător. Mai avem “Nos enfants nous accuseront” care este un documentar despre mâncare,  povestea are loc într-un sătuc din Franţa unde primarul îşi dă seama că cei mici mănâncă mâncare foarte proastă la şcoală şi nu prea înţelegea de ce trebuie ca mâncarea să vină din alte ţări, de departe, şi să conţină multe lucruri proaste. Prin urmare,  cantina şcolii a impus ca cei mici să mănânce doar alimente locale. În grădina şcolii, copiii plantează legume, pâinea e făcută în sat, toate sunt făcute în sat şi cumva e un film foarte optimist. E un exemplu – o comunitate de oameni care trăieşte în amonie – ne ştim cu toţii, ştiu că tu produci carnea aia care e sănătoasă, iar copiii mei o mănâncă.  E un film foarte emoţionant şi frumos.

De ce aţi ales Tulcea pentru organizarea festivalului?

În primul rând, îmi place foarte mult Tulcea, m-am îndrăgostit de zona asta, unde veneam foarte mult la începuturile mele în România. Mă gândeam să fac un festival de film de mediu, ştim cu toţii că sunt probleme destul de mari de mediu în România şi nu mi se pare normal ca toate evenimentele să fie concentrate în Bucureşti, pentru că este, astfel, ignorat publicul din ţară. Nu mai sunt cinematografe, nu mai e cultură – ai în Cluj, Timişoara, Iaşi, dar cam atât. Mi s-a părut clar că trebuie făcut în altă parte, iar când te gândeşti la mediu te gândeşti la Delta Dunării. Nu voiam să fie nici în pustietate, în Deltă, pentru că scopul festivalului e de educare, de asta e şi gratuit, şi era nevoie să-l facem într-un oraş mai mare, unde sunt şcoli, unde sunt ONG-uri, unde e comunitate.

Cum au fost pregătirile pentru festival?

Am venit cu opt zile înainte de începerea festivalului pentru a-l pregăti şi a fost destul de greu, pentru că aici nu e cinematograf, a trebuit să aducem ecran şi scule.

Am organizat un concurs pentru a dota ONG-uri din zonă cu calculatoare pe care le-am primit şi noi de la Ateliere fără frontiere şi pe care le punem la dispoziţia publicului pe durata festivalului pentru a urmări cele trei filme ale comandantului Cousteau, din 1990 şi 1991.

De asemenea, am amenajat şi o zonă de campare pe plaja Tudor Vladmirescu, unde se ajunge cu bacul, şi unde am şi făcut o acţiune de ecologizare , de acolo am strâns vreo 15 saci de gunoaie.

Ce evenimente mai au loc în cadrul festivalului, pe lângă proiecţiile de film?

Mai avem concertul Norzeatic&Khidja, workshop-uri de educare ţinute de Ateliere fără frontiere şi Mai mult verde, dezbatere despre gazele de şist, la care este invitată Asociaţia Vira din Bârlad, ai cărei membri fac acţiuni de informare pe plan local şi care ne vor prezenta un film despre educaţie civică. În plus, organizaţiile din Dobrogea sunt interesate să afle cum au reuşit ei să mobilizeze oamenii din Bârlad să protesteze faţă de exploatările de gaze de şist, pentru că aceeaşi problemă ameninţă şi comunităţile de aici.

De asemenea, mai avem şi o sesiune de listening, Sâmbăta sonoră a venit cu conceptul sunetele naturii. O piesă sonoră a fost realizată special pentru Pelicam de Somnoroase păsărele (Gili Mocanu şi Elena Albu).

Care este mesajul pe care vreţi să-l transmiteţi prin acest festival?

Vrem să conştientizăm publicul în vederea protejării mediului înconjurător. Unele dintre filmele din festival sunt militante, altele sunt foarte frumoase, despre descoperiri, despre frumuseţile naturii. Sunt două laturi, una contemplativă şi una militată, dar ambele fac parte dintr-un tot, şi au loc în festival. Cred că trebuie să existe în multe oraşe, pentru că, nemafiind cinematografe, filmele astea nu ajung în cinema, nici la tv. De asemenea, vrem să facem festivalul n fiecare an şi să dezvoltăm componenta pentru copii, pentru că ei sunt viitorul şi ei trebuie să înţeleagă care  e treaba cu mediul.