“Lucrurile pe care le ştiu cel mai bine nu le-am învăţat niciodată în şcoală”

0

În aproape toate interviurile şi discuţiile realizate până acum cu părinţi care au ales educaţia acasă pentru copiii lor a apărut, ca referinţă, într-un context sau altul, numele lui John Holt. Cine a fost John Holt şi de ce este important pentru documentarea şi informarea în legătură cu conceptul de educaţie altfel? John Holt a fost un profesor american, devenit autor (controversat, mai cu seamă la primele apariţii editoriale) în domeniul educaţional, un susţinător al reformelor sistemului şcolar, un pionier al teoriei drepturilor tinerilor şi, în final, o importantă voce a fenomenului homeschooling din SUA anilor 1970 – 1980. A scris zece cărţi despre educaţie şi a fondat revista “Growing Without Schooling”. Cărţile lui sunt căutate şi astăzi de părinţi din toată lumea care se orientează înspre educaţia acasă pentru copiii lor.

 

 

În fapt, deşi cărţile sale vorbesc despre educaţia copiilor, mesajul lor poate fi foarte bine adresat tuturor celor care vor să înveţe, indiferent de vârstă. Sunt considerate inspiraţia (re)naşterii conceptelor de homeschoolig şi unschooling.

 

John Caldwell Holt a trăit între anii 1923 – 1985; a fost, în familia sa din New York, cel mai mare dintre cei trei copii. A crescut în regiunea New England şi a urmat cursurile unor şcoli private (ale căror nume nu le-a dezvăluit). A absolvit Universitatea Yale, după care s-a înscris în marina SUA şi a luat parte la misiuni de luptă pe submarinul USS Barbero, în Oceanul Pacific. După război, s-a angajat într-un domeniu care nu era legat de educaţie, dar la care a renunţat pentru a deveni profesor la clasa a V-a, la insistenţele surorii sale. Şi-a petrecut mult timp cu copiii surorilor sale şi ai prietenilor săi. Astfel, a ajuns să observe diferenţele, şocante pentru el, dintre copiii de câţiva ani şi cei de 10 ani, aflaţi deja la şcoală. Cei ajunşi în sistem erau, cu puţine excepţii, speriaţi, timizi, evazivi, în căutarea auto-protecţiei, pe când cei mici erau curajoşi, deschişi şi curioşi.

După mai mulţi ani de profesorat în Colorado, s-a mutat în Boston, unde l-a cunoscut pe Bill Hull, alt profesor, alături de care a pornit un proiect de monitorizare a elevilor (unul dintre ei preda, celălalt observa elevii în acest timp). Notiţele astfel adunate, în primii săi 11 ani de profesorat, au fost nucleul primelor sale două cărţi, extrem de populare: How Children Fail şi How Children Learn, dar şi nucleul unei scrieri considerate mai radicale, Escape from Childhood: The Rights and Needs of Children. În aceste cărţi se regăsesc ideile fundamentale ale filosofiei educaţionale a lui John Holt. În concepţia lui, motivul principal pentru care copiii nu se descurcă bine la şcoală şi nu învaţă este frica: frica de a oferi răspunsuri greşite, frica de a fi ridiculizaţi de profesori şi colegi, frica de a nu fi suficient de buni. Iar frica aceasta este înrăutăţită de faptul că elevii sunt obligaţi să înveţe lucruri de care nu sunt neapărat interesaţi.

 

Care sunt principiile de bază care se desprind din scrierile lui John Holt:

–          şcoala formală (sistemul) cel mai adesea distruge dorinţa naturală de învăţare

–          recompensele sunt, în final, dăunătoare elevilor

–          oamenii învaţă cel mai bine din experienţe din viaţa reală

–          educaţia trebuie să fie coordonată de cel care învaţă

 

În anii săi ca profesor, Holt a încercat să reformeze sistemul educaţional. Îşi dorea că tinerii să înveţe lucrurile în profunzime, nu doar să memoreze fapte pe care, apoi, le vor uita foarte uşor. Îşi dorea să vadă copiii implicaţi în educaţia lor în loc să fie un fel de drone fără minte care urmează un profesor. Dar ceilalţi profesori nu au împărtăşit viziunea sa, astfel că Holt s-a lovit de lipsă de susţinere şi a fost dezamăgit.

“Copiii se descurcă prost la şcoală pentru că sunt plictisiţi de atâta muncă inutilă, fără sens; sunt speriaţi că vor fi pedepsiţi sau umiliţi şi sunt confuzi din cauza faptului că profesorii (cei mai mulţi) trec de la concepte abstracte la exemple concrete în loc să facă invers, aşa cum ar fi mai firesc. Am realizat, în esenţă, din experienţa mea de predare şi după ani de observaţie, că şcoala este un loc în care copiii învaţă să fie proşti!”.

 

Prima carte a lui Holt (How Children Fail) a apărut în 1964 şi a concluzionat că eşecul academic al elevilor este, în fapt, cauzat de şcoală (de sistem). O furtună de reacţii a urmat apariţiei cărţii şi Holt a devenit un autor controversat încă de la prima sa apariţie editorială. A fost invitat în emisiuni de televiziune, invitat să scrie recenzii de cărţi pentru publicaţii prestigioase şi să ofere interviuri. A doua sa carte (How Children Learn) a apărut în 1967; pe parcursul ei, Holt încearcă să explice de ce şcoala este cea care scurtcircuitează procesul natural de învăţare al copiilor. Vocea sa a devenit tot mai importantă, fiind invitat să susţină cursuri la Universitatea Harvard şi la Universitatea Berkeley.

 

 

Speranţa lui Holt era ca scrierile sale să inspire o reformă educaţională profundă, care să facă şcolile mai prietenoase pentru copii. Astfel că, la acel moment, el încă nu propusese o alternativă la sistemul “clasic” de educaţie. Dar, cu trecerea anilor, Holt s-a convins că şcolile sunt aşa cum sunt pentru că aşa le vrea societatea şi că o reexaminare serioasă a principiilor care stau la baza organizării sistemului educaţional nu se va întâmpla în timpul vieţii sale. Aşa că a pus punct carierei sale de profesor pentru a se ocupa exclusiv de scrierea, publicarea şi promovarea ideilor sale despre educaţie.

“Consider că învăţarea nu este rezultatul predării, ci al curiozităţii şi al activităţii celui care învaţă. Intervenţia unui profesor în acest proces ar trebui să fie mai degrabă cu scopul de a oferi elevului acces la diferite experienţe, diferite locuri, diferiţi oameni, diferite unelte şi cărţi care să corespundă intereselor celui care învaţă; de a oferi răspunsuri când este întrebat”.

 

Recompensele oferite de şcoală (pentru învăţătură sau comportament) nu sunt un stimulent, ci tocmai contrariul, pentru elevi, considera Holt, care credea că oamenii ar trebui să înveţe pentru că vor să facă asta, nu pentru că vor primi “un morcov” drept răsplată pentru munca lor. Autorul încuraja părinţii care alegeau educaţia acasă să evite să recreeze mediul şcolar în jurul mesei din bucătărie, iar în loc de asta să îi lase pe copii să decidă cum vor să înveţe şi să îi ajute prin a le oferi acces la experienţe reale, de viaţă, care să le devină învăţături.

 

 

Holt nu era singurul autor care, în anii 1970, punea la îndoială eficienţa sistemului educaţional: Ivan Illich sau Harold Bennet, spre exemplu, scriau şi ei pe acest subiect (Bennet mergeau chiar până la a oferi părinţilor sfaturi despre cum să îşi ţină copiii, ilegal, neînscrişi la şcoală). În 1976, Holt vine cu alternativa: “Instead of Education: Ways to Help People Do Things Better” – cartea care a făcut mulţi părinţi să îl contacteze pe autor, spunându-i că ei îşi educă acasă copiii; acest lucru l-a inspirat pe Holt să pună bazele revistei Growing Without Schooling, dedicată educaţiei acasă (1977).

“Casa, căminul, cred eu, este baza propice pentru explorarea lumii, adică pentru procesul pe care îl numim învăţare sau educaţie. Acasă va fi întotdeauna cel mai bun loc să facem asta, indiferent de cât de bune sunt şcolile”.

 

Pentru că nu putea să nu fie el însuşi un exemplu, Holt a început, la vârsta de 40 de ani, să studieze violoncelul, o experienţă descrisă în cartea Never Too Late: My Musical Life Story (1979). Până la sfârşitul vieţii sale, Holt a rămas o voce activă a fenomenului homeschooling. Credea cu tărie că, dacă copiilor li se oferă un mediu de învăţare atractiv şi stimulator, aceştia vor învăţa ce sunt pregătiţi să înveţe, când sunt pregătiţi să înveţe; credea că copiii nu au nevoie să fie forţaţi să înveţe, ci trebuie lăsaţi liberi să îşi urmeze propriile interese şi pasiuni, cu o bogată paletă de resurse puse la dispoziţie. Aceste idei au devenit, de altfel, baza conceptului pe care în prezent îl numim unschooling (neşcolire). Cartea lui Holt pe tema educaţiei acasă, Teach Your Own, a fost publicată în 1981, cu doar patru ani înainte de moartea sa, dar a devenit rapid “biblia” mişcării homeschooling din SUA. În anul 2003, a fost republicată de editura Perseus Books. Pe lângă faptul că a fost un avocat neobosit al educaţiei libere, Holt a militat şi pentru drepturile tinerilor, scriind şi vorbind despre eliminarea vârstei minime pentru vot sau despre posibilitatea tinerilor de a semna contracte şi a obţine o slujbă.

 

 

 

În 1980, Marlene Bumgarner, o mamă care făcea homeschooling cu copiii ei, l-a găzduit pe John Holt la ea acasă, cât el se afla într-un turneu în California, susţinând prelegeri pe tema educaţiei acasă. Cu acest prilej, Marlene i-a luat un interviu pentru revista bilunară Mothering. Printre altele, l-a întrebat de ce educaţia acasă este de preferat celei din sistem. “Este o întrebare foarte bună. Un mare avantaj este intimitatea, controlul timpului, flexibilitatea programului şi abilitatea de a răspunde nevoilor copilului şi înclinaţiilor acestuia. Dacă copilul se simte puţin obosit sau bolnav sau pur şi simplu este lipsit de chef, este în regulă, schimbi ritmul, o laşi mai moale, iar lucrurile merg simplu şi firesc. Când copilul este plin de energie şi de idei, atunci este timpul pentru proiecte mari, ambiţioase, parcurgi cu el lucrurile mai dificile, îi dai cărţi mai grele. Şi şcolile ar putea face asta, ar putea fi mai flexibile, în acest sens, dar nu vor. (…) Relaţia corectă între şcoli şi casă ar trebui să fie cea dintre bibliotecă şi casă, adică o resursă suplimentară. Dar şcoala este un fel de instituţie artificială, pe când căminul este una naturală. Există multe societăţi fără şcoli, dar niciodată fără case, cămine. Căminul este centrul cercului din care te mişti în orice direcţie” (sursa; puteţi citi aici interviul integral).

Mişcarea homeschooling din prezent (din SUA, mai cu seamă, dar nu numai) îi poate fi recunoscătoare lui Holt pentru eforturile sale neostenite de a legitima acest fenomen. Mulţi părinţi care fac homeschooling sau unschooling se bazează, şi în prezent, pe cărţile lui (sau pe ale lui şi ale altor voci ale fenomenului), când îşi dezvoltă propriile filosofii educaţionale pentru copiii lor. Sistemul şcolar, însă şi multe personalităţi din domeniul educaţional, îl consideră pe Holt prea radical; cu toate acestea, unele dintre ideile sale şi-au făcut loc în curentul educaţional mainstream, fiind chiar preluate şi dezvoltate în publicaţii de dată mai recentă (spre exemplu, cartea “Punished by Rewards”).

“Omul este o creatură care învaţă în permanenţă. Ne place să învăţăm, avem nevoie să învăţăm, suntem buni la a învăţa, nu avem nevoie să ni se arate cum ori să fim obligaţi să o facem. Cei care ucid procesul de învăţare sunt oamenii care interferează cu el sau încearcă să îl reglementeze ori să îl controleze”.

 

 

Să încheiem cu un “cool fact” de la Hollywood:

Jon Erwin este regizor de film şi, totodată, scenarist. Copil fiind, a fost considerat ca suferind de ADHD, iar mama lui a decis să îl educe acasă, pentru că nu a fost de acord că diagnosticul pus băiatului ei era corect. Jon a fost educat acasă, aşadar şi a devenit realizator de filme. La începutul acestei luni, în cinematografele americane a fost lansat un film realizat de el şi dedicat mamelor care îşi educă copiii acasă. Filmul este o comedie, cum altfel, în stil american, dar este un fapt care merită remarcat. În materialul video de mai jos, înaintea imaginilor de tip trailer, îl puteţi vedea pe Jon vorbind despre viaţa lui şi cum şi-a descoperit şi urmat pasiunea pentru film. Succesul lui este încă o dovadă a faptului că este foarte important ca părinţii să fie pregătiţi să apuce un drum diferit faţă de cel al majorităţii, dacă realizează că şcoala convenţională nu este potrivită pentru copilul lor. Şi că şcoala nu condiţionează împlinirea profesională.

 

 

Cărţile lui John Holt:

How Children Fail (1964; revizuită în 1982)

How Children Learn (1967; revizuită în 1983)

The Underachieving School (1969)

What Do I Do Monday? (1970)

Freedom and Beyond (1972)

Escape From Childhood (1974)

Instead of Education (1976)

Never Too Late (1979)

Teach Your Own (1981; revizuită în 2003 de Pat Farenga)

Learning All the Time (1989)

Despre John Holt: A Life Worth Living (1990)

 

Resurse – interviuri, eseuri:

John Holt and Growing Without Schooling

The Needs and Rights of Children: Steps to Take

John Holt Interview from The Mother Earth News

A Conversation with John Holt by Marlene Bumgarner

An Interview with John Holt by Robert Gilman

 

Surse documentare, foto: Self Made Scholar, Wikipedia, Natural Child, John Holt GWS

 

Din aceeaşi serie:

Educaţia acasă: homeschooling şi unschooling

Cât te costă să îți educi acasă copilul?

Cred că educația adevărată, care contează și care rămâne, se face în familie”

Școlile ar trebui să fie ca niște biblioteci, nu ca niște închisori

“Copiii educați acasă sunt obișnuiți de mici să ia decizii, să fie responsabili, să meargă pe drumul ales de ei”

„Copilul educat acasă nu stă în casă. Termenul de homeschooling s-ar traduce mai bine prin educaţie de casă: tradiţională, curată, cu ingrediente naturale”

„Educaţia nu poate fi realizată în absenţa libertăţii şi a respectului deplin pentru personalitatea fiecăruia”

Educaţia obligatorie nu înseamnă şcolarizare obligatorie

Viaţa ca o simulare

Alegerea viitorului pentru copilul unui downshifter: şcoala în sistem sau educaţia acasă?

Şcoala de acasă le surâde cititorilor

Mai are valoare şcoala românească? Şcoala de stat vs Homeschooling

De ce îmi învăţ copiii acasă

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger