Pe lângă Șoseaua de Centură a capitalei se ascund 31 de fortificații (baterii și forturi) construite de Carol I la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru apărarea Cetății București. Unul dintre forturi este Bateria 14-15 Broscărei, situată lângă orașul Măgurele din județul Ilfov, foarte aproape de reactorul nuclear pe care ni l-au făcut cadou rușii și de Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”.
de Alex Iacob (Vice România)
Din 1960 amplasamentul a fost folosit aproape două decenii ca depozit tranzitoriu pentru tone de deșeuri radioactive din toate unitățile nucleare și laboratoarele din România. Din cauza cobaltului, doza de radiație în zonă era de șapte ori mai mare decât limita maximă admisă. Când bateria a fost golită, s-au decontaminat 400 de metri pătrați. S-a săpat 50 de centimetri, pământul a fost tratat, îmbarcat în aproape 6 000 de containere și transportat într-un depozit nou, la Băița-Bihor, unde a stat până în 2009 când a început repatrierea lui la ruși.
Astăzi, bateria 14-14 Broscărei nu mai este un loc atât de periculos, dar este dificil de găsit printre copacii și boscheții de lângă centură. Aici se aventurează deseori tineri din orașul Măgura, cu chef de viață și voie bună. Când am ajuns la intrarea în baterie am și auzit zgomotele unora, muzica de la telefon și niște înjurături. Am așteptat să plece, ca să-mi continui periplul.
M-a dat pe spate simetria planurilor acestor tuneluri. Nu prea aveam cum să mă pierd, tunelurile ieșeau mereu la o ieșire sau la o gură de aerisire. În schimb serau foarte lungi, iar fără o lanternă și niște baterii de rezervă nu aș fi făcut față.
Eram un oaspete în acel loc. Șoricelul din imagine mi-a urat un călduros bun venit și m-a asigurat că radiațiile au dispărut de mult. Și totuși nu avea coadă, dar a uitat să-mi spună de ce.
Asta era buda. Nu era cea mai luxoasă și curată de la periferia capitalei, dar măcar am admirat frescele pictate de înaintași, pline de simboluri și mesaje codificate.
Tot în budă se aflau și câteva reprezentări erotice din epoca de piatră. Din cauza umiditații erau degradate, dar sigur experții se gândesc la o posibilă restaurare.
Am sperat să nu mă prindă întunericul în acest loc sfânt unde sataniștii și adoratorii diavolului s-au perindat în urmă cu puțini ani. Probabil tot ei au tăiat coada șobolanului, ca s-o tragă pe nas.
Toate avertismentele erau clar influențate de istoricul recent al locului. Cred ca asta a făcut din Broscărei una dintre cele mai interesante fortificații.
Acest articol a fost preluat de pe Vice România.