La Certeju de Sus, localitate marcată de sărăcie și șomaj în urma închiderii activității miniere de stat, compania Deva Gold, controlată de canadienii de la Eldorado Gold, intenționează să înceapă un proiect marcat de numeroase controverse. Duminică, la Căminul Cultural din comună, reprezentați ai Mining Watch România au organizat o prezentare în care au informat populația locală despre problemele investitorului străin, despre riscurile legate de o astfel de exploatare de suprafață și de tehnologia cianurării și despre lipsa beneficiilor economice pentru locuitorii din zonă, mai ales pe termen mediu și lung.
Text și fotografii de Radu Cernuta
Mining Watch România se descrie ca o rețea de organizații non-guvernamentale care monitorizează activitatea companiilor miniere și semnalează eventualele nereguli autorităților române și, când este relevant, celor europene, pentru a evita efectele distructive, mai ales în ce privește proiectele mari, la scară industrială. Unul din proiectele urmărite de ei, este cel de la Certeju de Sus, care s-a extins treptat, compania ajungând să acumuleze licențe pe o suprafață de 4.591 de hectare, de două ori mai mare decât la Roșia Montană. Duminică, 13 decembrie 2015, au organizat prima prezentare publică pentru locuitorii din zonă, la care au participat peste 150 de oameni, între care primarul comunei și reprezentanți ai companiei. Din partea Mining Watch, au vorbit Roxana Pencea și Tudor Brădățan. Atmosfera a fost, în general, tensionată, marcată de întreruperi, strigăte, fluierături și violențe de limbaj.
ONG-iștii au început prin a prezenta transparent organizația din care fac parte, scopurile și sursele de finanțare în baza cărora funcționează, granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Au vorbit apoi despre structura complicată a companiei care vrea să exploateze resursele din Munții Metaliferi, cu numeroși intermediari, între care companii de tip căsuță poștală din Olanda, create pentru a evita plata taxelor, dar și a eventualelor responsabilități privind problemele de mediu. Au prezentat pe scurt problemele legale semnalate de-a lungul timpului în legătură cu proiectul.
Apoi au fost aduse în discuție problemele de mediu. În acest context, vorbitorii au făcut o comparație cu mina Yanacocha, despre care am scris și noi. Au prezentat în continuare date despre dimensiunea proiectului de la Certej, mai ales despre iazurile de decantare – un baraj cu o înălțime de 169 de metri, de două ori mai mult decât Casa Poporului, urmând a fi amplasat în amonte de satul Hondol. Apoi au dat exemple de accidente petrecute în situații asemănătoare: cel de la Certej din 1971, soldat cu cel puțin 89 de morți, cel de la Mount Polley din 2014, când ruperea unui baraj mai mic decât cel preconizat la Certej a dus la cel mai mare dezastru ecologic din istoria Canadei și cel din noiembrie anul acesta de la Bento Rodrigues, Brazilia, de câteva ori mai mare decât cel din Canada, soldat cu cel puțin 13 morți și un impact ecologic care încă nu a putut fi evaluat.
Nu în ultimul rând, a fost discutată situația locurilor de muncă și a dezvoltării economice. Potrivit documentelor prezentate de ONG-iști, din informațiile pe care compania le furnizează investitorilor rezultă că aceasta preconizează că în al cincilea an de activitate, totalul angajaților va fi de 221 de persoane, dintre care 25 management și 81 operatori de echipamente speciale. Iar în ce privește dezvoltarea, potrivit vorbitorilor, experiența anterioară arată că în zonele unde încep exploatări miniere de suprafață, orice altă activitate economică dispare.
Apoi au luat cuvântul câțiva localnici, unii dintre ei angajați ai Deva Gold, care și-au adus contribuția. Argumentele acestora au fost variate. În cazul celor 221 de locuri de muncă, un vorbitor a pus la îndoială calitatea traducerii documentelor din limba engleză. Un altul a pus problema unor eventuale despăgubiri pe care statul român, deci tot cetățenii, ar putea fi obligat să le plătească companiei în cazul opririi proiectului. S-a vorbit și de iazurile de decantare ale vechii exploatări, unde în prezent localnicii merg la pescuit. Un moment mai încărcat emoțional a fost atunci când cineva a vorbit despre mândria oamenilor de a fi mineri în țara noastră, cu o tradiție mai îndelungată decât țările din lumea a treia date exemplu, fără să țină însă cont că unul din dezastre a avut loc recent în Canada și că sunt implicate companii multinaționale. Oamenii au spus și că problema lor principală o reprezintă totuși locurile de muncă, mai degrabă decât dorința de a fi mineri și, dacă ar fi atrași investitori cu proiecte alternative, acestea ar găsi susținere în comunitate. Cineva a pus problema atât a pierderii de valoare imobiliară a locuințelor din acele zone, la ora actuală, pitorești, cât și a pierderii valorii sentimentale.
„A fost bine că a fost lumea informată” a spus unul dintre cei prezenți la final, fără a-și da numele, și a adăugat „eu zic că mai bine să rămână Goldu’, că sunt foarte mulți oameni care vor să muncească și altă posibilitate nu este”. În privința accidentelor, despre care a aflat la prezentare, spune „a fost o întâmplare” și speră că nu se va mai întâmpla. „Manipulatoare” consideră Doru Popescu, inginer geolog la Deva Gold, că a fost prezentarea. „Frica e un factor de manipulare puternic,” adaugă el și, în opinia sa, exemplele de dezastre miniere prezentate sunt doar un drob de sare din povestea lui Creangă. În privința dezvoltării economice, îi provoacă pe ONG-iști să aducă alți investitori. O doamnă de 78 de ani, fostă contabilă la vechea exploatare, spune că „prezentarea a fost foarte bună” și că nu își dorește începerea proiectului, pentru că distruge tot.
Dacă pentru cei prezenți în sală, impresia cea mai puternică a fost lăsată de exemplele de accidente, pentru ONG-iști e mai important ca lumea să înțeleagă dimensiunea, impactul și faptul că beneficiile sunt foarte puține, comparativ cu costurile pe care proiectul le-ar avea pentru comunitate. „A fost o întrunire bună” spune Roxana Pencea, „în care unii dintre oameni au văzut pentru prima dată informații legate și de așezarea geografică a proiectului și legate de locurile de muncă promise de companie.” Ea s-a arăta mulțumită că lumea a fost interesată să asculte, chiar dacă unii dintre ei au așteptări foarte mari în ceea ce privește proiectul minier și nu este ușor să digere toate informațiile primite. De asemenea, a fost bucuroasă că oamenii au fost deschiși să-și spună părerile și să comunice cu ei. În privința atmosferei tensionate, a spus că „de obicei e așa în comunități unde apar proiecte miniere, comunitatea e divizată, unii cred în aceste proiecte, alții văd un altfel de viitor”.