Se pare că sistemul aristocratic ar avea un sens justificat științific – există o genă de lider. Aceasta nu e suficientă pentru a obține un lider, e nevoie și de educație, iar calitățile necesare unui lider nu sunt suficiente pentru a fi și un lider bun pentru toată lumea. Și de aceea sistemul aristocratic are defecte majore, unul fiind lipsa limitelor puterii.
Un studiu publicat în Leadership Quarterly identifică pentru prima dată o secvență ADN asociată cu tendința anumitor indivizi de a ocupa o poziție de lider.
Echipa internațională de cercetători din spatele acestui studiu (care a inclus cercetători de la Harvard, NYU și University of California) au studiat gemeni identici și au identificat un genotip, numit rs4950 care e asociat cu transmiterea calităților de lider de la o generație la alta.
Cercetătorii au comparat mostre genetice de la 4000 de indivizi cu informații despre joburile și relațiile acestora și au descoperit că într-adevăr exista o legătură semnificativă între rs4950 și leadership. Comportamentul de lider al subiecților a fost apreciat după gradul de putere pe care l-au avut aceștia în viața lor profesională.
Cercetătorii au declarat că, deși antrenarea skillurilor de lider e esențială, e nevoie ca aceste skilluri să fie moștenite mai întîi. Studiul are șanse mari să fie unul dintre cele mai controversate – rs4950 ar putea fi în viitor marca necesară a celor pe care îi vom alege ca șefi, un criteriu care amintește în mod neliniștitor de criteriile naziste.
Un astfel de studiu nu răstoarnă pînă la urmă gîndirea democratică, avînd în vedere că una e să ai un conducător cu stofă de lider și cu totul altceva e să ai un conducător bun pentru toată lumea. Primul ar putea să se ocupe foarte bine numai de interesele unei categorii limitate de oameni, cum s-a întîmplat în perioadele aristocratice și mai nou în cele în care băncile au condus lumea.