LICENCE TO KILL. Sau despre incorectitudinea politică

31

Prieteni, uitaţi-vă bine în calendar. Pentru noi, cei ‚de rând’, se apropie o vreme de odihnă şi sărbătoare. Pentru politicieni, şi mai ales pentru slugile lor birocratice (că doar n-o să se agite înşişi domnii senatori sau deputaţi chiar de Crăciun!), vine un timp strategic. Sunt două astfel de perioade în an. Spre exemplu, în miezul verii, în vacanţă, e vremea perfectă pentru promovarea deciziilor controversate.

 

de Cornel Vîlcu (Active Watch)

Kelemen Hunor a profitat de ea anul acesta, şi a semnat o odioasă descărcare de sarcină arheologică pentru masivul Cârnic, faptă pe care n-a mai ştiut pe urmă cum s-o nege, sau măcar s-o minimalizeze. Pariez că undeva între Crăciun şi Revelion, când românii vor alerga dintr-o parte într-alta ca să-şi aranjeze ultimele probleme ale anului, ne ‚paşte’ o altă enormitate, şi mai mare (asta dacă acceptaţi că ‚enorm’ poate fi folosit la comparativ).

Dacă avem noroc, va fi doar un raport al Comitetului de Analiză Tehnică al Ministerului Mediului; dacă, în schimb, se încearcă un act de mare forţă, ne putem aştepta chiar un aviz de mediu, pentru Proiectul Roşia Montană, din partea Ministrului Borbely – deşi, la gradul imens de notorietate pe care îl are problema şi la procentul foarte important de opoziţie din partea românilor, ar fi nebunie curată.

CÂTEVA TONE DE HÂRTII

Am „aruncat un ochi” peste documentaţia prezentă pe site -ul ministerial. Iar expresia pe care tocmai am folosit-o e totodată greşită şi lucidă: pe de o parte, am citit vreme de câteva zile, foarte atent, multe lucruri care se găsesc acolo, deci a fost, subiectiv vorbind, ceva deloc grăbit sau superficial; pe de altă parte, însă, documentaţia e imensă: numai la nivelul soluţiilor prezentate de RMGC la dificultăţile semnalate în timpul dezbaterilor publice, textul şi anexele ajung la 91 de ‚volume’. Aşadar, obiectiv vorbind, deşi m-am cam uitat, aşa, „prin sondaj” cam peste tot, s-ar putea spune că doar am zgâriat suprafaţa…

Câteva prime observaţii: 1. E interesant chiar faptul că au existat atât de multe remarci negative şi critici, încât compania a trebuit să elaboreze menţionata cantitate de texte-de-răspuns. Mare putere de influenţare a oamenilor trebuie să aibă Soros ăsta (cel despre care ni se spune că ar sta în spatele fiecărui ong ecologist şi al fiecărui opozant al proiectului), ca să inventeze/ impună atâtea aspecte periculoase sau dăunătoare ale proiectului; 2. Una din ideile obsedante ale auto-promovării canadienilor e, în ultima vreme, tocmai că nu au ezitat să răspundă fiecărei interogaţii, fiecărei întâmpinări. Compania e, cu alte cuvinte, un model de transparenţă şi solicitudine. „România întreabă, RMGC răspunde”. Mda, efortul ar fi fost impresionant, dacă nu era obligatoriu de îndeplinit. Dacă-i musai, cu plăcere. Întrebarea rămâne: de ce a fost musai? 3. Păi, fiindcă datoria Ministerului ar fi să refuze acordul de mediu, chiar şi dacă una singură, doar, dintre marile dileme legate de proiect ar rămâne fără răspuns.

[Ca să nu trec mai departe lăsându-vă în ceaţă, iată unele dintre întrebările pe care proiectul le suscită firesc ● cum va putea fi gestionată (transportată, utilizată, neutralizată în vederea atingerii concentraţiei planificate pentru iazul de decantare cu 215.000.000 tone de steril) în condiţii de absolută siguranţă cantitatea de 13.000 tone de cianură de sodiu (circa 40 de miliarde de doze letale pentru un adult) anual? ● cum vor fi protejate monumentele istorice din localitate în condiţiile ‚puşcării’ a 10 tone de explozibil zilnic, vreme de… 17 ani? ● cum se va rezolva situaţia juridică a acelor terenuri care ar trebui să intre în perimetrul de exploatare, dar pe care proprietarii refuză să le vândă sau concesioneze? etc. etc.]

STILUL E OMUL, IAR OMUL IA DECIZII

Ei bine, dată fiind vastitatea documentaţiei, fireşte că nu voi putea, şi nici n-am de gând să vă vorbesc despre tematica ei şi/ sau despre validitatea soluţiilor propuse. Fiind, însă, lingvist şi semiotician ‚de meserie’, cred că stilul şi atitudinea verbală a unui (ansamblu de) document(e) poate spune multe. Mai ales dacă sunt… constante în interiorul unui grup foarte mare de texte care vorbesc despre lucruri foarte diferite, ele ne pot ajuta să înţelegem cu destulă claritate despre ce e vorba, în ansamblu.

Caracterizarea cea mai simplă pe care aş putea-o face acestor documente e că elemimează corectitudinea şi imparţialitatea ‘politică’ pe care ar trebui să o aibă intervenţiile, vezi bine, “obiective” ale unui/ unor colectiv(e) de specialişti. Pe mine, însă, atât lecturile teoretice cât şi experienţa analitică m-au învăţat că aşa-zisul ‘grad zero al scriiturii’, cu alte cuvinte un discurs strict tehnic, descriind riguros realităţile aşa cum sunt, pur şi simplu nu există. Mai mult, cred că dorinţa noastră naivă şi oarbă de a găsi un adevăr spus absolut pe şleau, fără prejudecăţi şi cointenţii, fără poziţionări partinice, ne face plauzibile victime ale manipulării. Mai simplu spus, ne face foarte, foarte fraieri.

Am să discut doar ‘luările-de-cuvânt’ a două instanţe de discurs, cu precizarea că lucrurile stilistico-retoric-vizibile aici sunt valabile peste tot.

LINE BUBUITURI ŞI AMENINŢĂRI

Prima dintre aceste instanţe e chiar RMGC-ul: în cantitatea enormă de documente elaborate de companie se împletesc mai mereu tentativa disperată de a ‘coafa’ retoric aspecte foarte negative, şi agresivitatea prost ascunsă faţă de opozanţii proiectului.

Astfel, la o întrebare privitoare la efectul vibraţiilor cauzate de explozii asupra clădirilor din Roşia, găsim drept răspuns, printre multe date tehnice, următoarele paragrafe, dintre care primul e pus în italice de către autori: “Atunci când puşcările miniere sunt executate corespunzător, un observator extern va putea vedea ridicarea şi coborârea terenului în mod asemănător cu frontul unei unde, ca şi cum cineva ar transmite o oscilaţie lină într-un covor aşezat pe podea. Pe măsură ce unda se deplasează, serii de explozii multiple de intensităţi mici vor propaga unda de sfărâmare a rocilor. // În concluzie, tehnologiile speciale utilizate (pe zone) nu vor produce efecte negative asupra construcţiilor din comuna Roşia Montană, dar datorită stării de uzură şi fără intervenţii rapide din partea organelor abilitate aceste construcţii, vor deveni irecuperabile”.

Mai trebuie să comentez? În ce priveşte exploziile ‘line’, mă mulţumesc să vă trimit la unclip extrem de inspirat; în ce priveşte apariţia unui pasaj cvasi-lacrimogen despre soarta monumentelor istorice dacă nu începe fix-şi-numai proiectul RMGC, iată unlink .

Mai departe, atunci când diverşi cetăţeni care deţin teren în Roşia sau Corna întreabă cum va proceda, legal vorbind, RMGC pentru a lua în posesie proprietăţile lor, răspunsul vine în termeni ‘juridici’, teoretic neutri – în realitate foarte agresivi: se înşiră modalităţile prin care compania poate obţine pământul (cumpărându-l cu bani, oferind în schimb o relocare, concesionându-l etc.), cu insistenţă asupra posibilităţii ca, în ultimă instanţă, cei care refuză plecarea să fie expropriaţi (sublinierile care urmează aparţin autorului): “… art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 139/02.06.1994 prevede că ‘exproprierea de imobile, […], se poate face numai pentru cauză de utilitate publică’ iar art. 6 din aceeaşi lege menţionează că ‘sunt de utilitate publică: prospecţiuni şi explorări geologice; extracţia şi prelucrarea substanţelor minerale utile’.”

Cu alte cuvinte, se ignoră voit faptul că o companie privată cum e RMGC nu ar avea nici o şansă, într-un climat politic şi democratic normal, să pretindă ca afacerea proprie, de pe urma căreia Statul român obţine 4% redevenţe şi cota-parte cuvenită unei participaţii reale de sub 0,1% (vezi, în acest sens, studiul întocmit la ASE Bucureşti), să fie declarată lucrare de utilitate publică. În acelaşi timp, însă, se sugerează fără ezitare ideea că, dacă proiectul de modificare a Legii Minelor iniţiat de senatorii Greblă şi Ruşeţ va trece de Parlament, dreptul la proprietate al roşienilor şi cornenilor va fi spulberat, iar RMGC va putea în sfârşit să îşi învingă net, fără drept de apel, inamicii cei mai importanţi – adică pe cei care mai ‘rezistă’ în cele două localităţi.

COLABORAŢIONISM PRE-DECIZIONAL

Dacă, însă, ne puteam aştepta de la titularul proiectului să aibă o abordare care, sub masca limbajului ‘tehnic’, să fie ultra-partinică, cu totul altceva s-ar fi cerut din partea CAT (Comitetul de analiză tehnică al Ministerului Mediului) însuşi. Or, într-un document intitulat Proces verbal de verificare a amplasamentului , document semnat de chiar preşedintele CAT, se vorbeşte la un moment dat, destul de succint, despre impactul asupra populaţiei. Nu se spune nici un cuvânt despre efectele… psiho- şi socio-logice (şi nu ne putem supăra, nu era locul unei astfel de evaluări aici), ci doar despre faptul brut al strămutării. Ei bine, după ce ni se enumeră posibilităţile oferite de companie (cartierul din Alba-Iulia, o locaţie în Gura Roşie, obţinerea de bani pe proprietăţi după care oamenii se descurcă pe cont propriu), urmează următoarea halucinantă frază: “Mai există un număr de proprietari care nu au optat încă pentru nici una din variantele propuse de titularul de proiect.”

Încă? Nu au optat “încă”? Da, e adevărat că membrii CAT au refuzat sistematic să se întâlnească la Roşia cu opozanţii proiectului; dar tot trebuie să fi aflat că e vorba despre proprietari care, vorba lui Eugen David, vor trebui scoşi ‘cu armata’ de pe terenurile lor. Cu alte cuvinte, un impediment legal major e prezentat ca şi când ar fi vorba despre nehotărârea unor adolescente privitor la ce culoare de ‘ginşi’ să-şi aleagă.
Fapt este că, atâta vreme cât RMGC nu deţine toate terenurile implicate în exploatare, Ministerul Mediului şi, implicit, CAT ar fi trebuit să refuze orice discuţie cu titularul acestuia. Dacă eu, Cornel Vîlcu, aş cere o autorizaţie de mediu pentru o casă pe care vreau să o fac pe pământul vecinului, oare ce mi-ar răspunde autorităţile?

CÂTEVA CONCLUZII

În condiţiile date, mie mi-e destul de clar în ce direcţie se îndreaptă această ‘analiză’ făcută de CAT. Ca să fiu sincer, lucrurile mi-erau limpezi din momentul în care ministrul Borbely, probabil în bună înţelegere cu RMGC, a început să reducă uriaşa problematică de mediu a Roşiei, cu multiplele şi gravele ei aspecte, la… concentraţia în ppm a cianurii în iazul de decantare. E exact tipul de discurs prin care te poţi preface nu doar interesat de chestiune, ci chiar foarte dur: “Am fost în Suedia şi am văzut…” sau “le-am cerut să reducă cianura sub nivelul specificat de Comisia Europeană” sunt texte care sună bine la urechea celui puţin informat.

Oricum am lua-o, însă, sunt texte – şi, adesea, textele vorbesc nu doar prin ceea cespun, ci şi, sau poate mai ales, prin modul cum spun.

Opinia mea e că atât CAT cât şi Ministrul Mediului s-au antepronunţat implicit.

Foto: Călin Caproș

 

Acest articol a fost preluat de pe blogul Active Watch. Conținutul acestei rubrici nu reflectă în mod obligatoriu poziția oficială a organizației ActiveWatch. Așteptăm articolele dumneavoastră. Aveți responsabilitatea să verificați informațiile pe care le publicați și să respectați valorile și misiunea ActiveWatch.

 

 


31 de comentarii

  1. De ce nu se vorbeşte decât forate puţin despre pericolul contaminării cu metale grele? Toată lumea vorbeşte despre cianură. Însă în presă au apărut nişte date conform cărora în minereu pe lângă aur şi argint există 5000 g/tonă de arsen. Este o cantitate enormă, având în vedere că limita admisibilă în apa potabilă este de 10 ppb, sau 10 μg/l. Nu 10 mg/l cat va trebui sa fie maximul conentraţiei de cianură de sodiu eliberată în iazul de decantare, ci de 1000 de ori mai puţin. Organizaţia Mondială a Sănătaţii estimează că expunerea de durată la arsen în concentraţii de peste 500 μg/l, cauzează moartea a 1 din 10 adulţi. Arsenul din minereul dizlocat va ajung în iazul de decantare ţi în steril, iar de acolo direct în pânza freatică, în apa de băut şi în fauna acvatică în care se fixează.

    Proiectul RMGC NU este lucrare de utilitate publică, întrucât statul român deţine prea puţin din capitalul social al companiei, iar redevenţele sunt şi ele neglijabile în raport cu impactul negativ pe care proiectul îl va avea termen lung asupra mediului. Este lucrare privată în interese private – interese străine aş putea spune, cu riscul să cad într-un discurs naţionalist, fără să mint însă cu nimic. Nu credeţi minciunile cu ecologizarea – sunt doar minciuni. Unde aţi mai văzut minerit de suprafată fără impact negativ? Nu există. Ecologizarea de care vorbeste compania este doar o cosmetizare, respectiv ascunderea mizeriei sub preş.

    • statul roman ia jumatate din profituri fara sa scoatem niciun leu de la buget. E parteneriat public-privat asa ca l-ai putea considera de utilitate publica. Ca statul are 20% din capitalul social e un lucru clar, la fel de clar cum nu mai poate scadea participatia, ca doar s-a introdus clauza in acest sens. Iar “minciunile cu ecologizarea” sunt normele europene. Poate pentru tine legile sunt “minciuni” dar pentru restul lumii nu sunt.

        • Nu inteleg de ce te bucuri, de pretul aurului depinde si partea noastra de profit. Oricum era foarte profitabil si la pretul din 2009, dar tot nu are nicio logica sa te bucuri

        • omule, cu cat e pretul aurului mai ridicat cu atat e mai bine si pentru noi. nu uita ca totusi avem o parte din aurul ala. daca se face exploatarea, de preferat e ca profitul sa fie cat mai mare pentru ca asta inseamna mai multi bani pentru noi.

      • Minciuni. Dezinfoarmare. Manipulare.

        Chiar ]n acest aricol scrie că a scăzut participaţia statului la sub 0,1%. Ceea ce denotă că comentaţi fără să fi citit articolul.

        • ba nu, am citit, tocmai de aia am scris ” Ca statul are 20% din capitalul social e un lucru clar, la fel de clar cum nu mai poate scadea participatia, ca doar s-a introdus clauza in acest sens.” Adica statul ARE in momentul de fata 20% participatie si s-a introdus clauza in contract ca aceasta cota nu mai poate scadea oricate majorari de capital se mai fac. Sa spui ca a scazut participatia statului la sub 0,1% e minciuna, dezinformarea.

          • PARDON!
            Ca sa aiba acea “participatie” (in conditiile in care firma si-a majorat capitalul de nu-stiu-cate ori) RMGC a “imprumutat” statul roman, cu o dobanda SECRETA (ca nimeni nu a reusit sa o afle pana acum) cu niste sute de milioane de dolari! Astfel incat, dat fiind ca in contract zice ca acea “cota din profit” va fi platita statului roman abia DUPA ce va fi achitat imprumutul, se pare ca Romania ar ramane cu buza umflata, pentru ca situatia aia s-ar produce (in caz ca astia din CAT ar da ok-ul – ceea ce inseamna ca sunt niste rauvoitori si vanzatori de tzara CURAT) FIX la inchiderea exploatarii!!!

          • @codruta nu a reusit nimeni sa afle dobanda pentru ca nu exista. incredibil ce poti sa spui. mai mult, datoria aia se stinge intr-un timp foarte scurt, e vorba de cateva milioane, iar castigul va fi de cateva miliarde…

      • Bai, mincinosule! chiar TU zici mai jos ca “participatia statului e de 20%”, de UNDE scoti “jumatate din profituri fara sa scoatem nici un leu de la buget”? De CAND 20% = jumatate? Crezi ca nu vede toata lumea ca asta e fraza-tip pe care v-a dat-o Naumovici, sa o puneti peste TOT pe site-uri? Mai multa fantezie, bajeti… mai rasfirati, zau asha… 😛
        In afara de asta CUM “fara nici un leu de la buget”? Pai, rezerva de aur CALCULATA (si cedata de-a-n moaca la canadieni) nu e inclusa in contabilitate, mincinos ordinar?!!

        In plus: in contract scrie CLAR ca “pentru rezolvarea problemelor de mediu este responsabila societatea romana” – adica Statul, bey, mercenarule! Stii CE ma bucura, in caz ca “ar” incepe exploatarea? Ca banii pentru “ecologizare” ar fi dati din Fondul de Mediu, adica din banii colectati din “taxa de prima inmatriculare”, asa ca, pentru “ecologizare” ai sa platesti si TU, bai, mercenarule – impreuna cu toti ceilalti ca tine! Sacãããrs!!! 😛

        • codruta, nu luam numai dividende, luam si redeventa (care te invit sa inveti cum se calculeaza) si luam si taxe si impozite, in total peste jumatate din profituri. iar eu am zis ca din buget nu iese niciun leu, ceea ce e adevarat. iar costurile de reecologizare sunt suportate de rmgc, asta e si in lege. mai citeste o data si fa diferenta intre responsabilitate juridica si cine acopera cheltuielile

          • Pai abia dupa ce sunt luate in considerare toate astepctele economice spuse de tine mai sus iti dai seama cat de profitabil este proiectul. Redecenta nu e mare, dar castigul total ajunge sa fie al naibii de competitiv

  2. Doomnule autor, de ce ignorati cu buna stiinta faptul ca statul are 20% din actiuni si ca nu ii mai poate scade acest procent? De ce ignorati faptul ca e un parteneriat public-privat? asa, in numele corectitudinii..

  3. proiectul rmgc Este lucrare de utilitate publica. pentru ca nu doar rosia montana va putea avea parte de beneficii economice. pe langa cei 24, probabil 26% venituri din redevente si dividente, statul castiga din taxe si impozite, castiga prin intermediul locurilor de munca ce vor fi create, castiga din reecoloziarea platita integral de rmgc, din reabilitatea patrimoniului platita de acelasi investitor, din investitiile in infrastructura de acolo, din faptul ca si alte industrii conexe mineritului se pot dezvolta. o mina nu se deschide fara a avea nevoie de materiale si tot felul de lucruri pentru ca treaba sa se desfasoare cum trebuie. romania are de castigat si din simplu fapt ca va deveni cel mai mare producator de aur din europa. asta inseamna mai multa vizibilitate pozitiva de data asta asupra tarii noastre, mai multa incredere a altor investitori cu dorinta de a dezvolta afaceri in tara noastra. avem foarte multe de castigat din proiectul asta.

    • Cum puteti sustine ca un proiect in care statul are participatie sub 20% este de utilitate publica? Probabil ne credeti tampiti.

      De taxe si impozite o sa aiba grija compania miniera sa nu le plateasca intrucat au consultanti care doar cu asta se ocupa. Locuri de munca ma tem ca vor fi prea putine ca sa merite sa distrugem zona respectiva. Exista firma care au creat mult mai mult locuri de munca cu impact incomparabil mai mic asupra mediului (Nokia de exemplu). Ecologizarea est eo minciuna. Ecologizare inseamna tras un strat de folie + iarba peste haldele de steril. Lacul de 600 ha cu apa contaminata ramane ca nu aveti ce face cu el. Patrimoniul va fi “reabilitat” in principal cu dinamita. Ce patrimoniu sa mai ramana dupa ce vor fi rasi 5 munti? Zero. Industrii conexe cu mineritul? Ca de exemplu? Industria chimica, producatoare de cianura de sodiu? Multumim, insa nu avem nevoie de alti mari poluatori. Ma tem ca si daca am mai avea asa cvea tot din import ar fi adusa. In definitiv, Romania nu are de castigat practic nimic.

      • gigele, te-ai uitat la prea multe filme proaste. “au consultanti care doar cu asta se ocupa”. i-ai vazut? sau cum de afirmi cu o asemenea convingere? si cum o sa faca sa nu plateasca taxe si impozite? compania e inregistrata in Romania, nu in alta tara. Reecologizarea cred ca poti sa te uiti pe site-ul lor cum se face, poate afli si tu ceva. Iar lacul ramane cu apa ;). Pentru ca cianura aia in concentratii infime se degradeaza natural.

  4. @codruta, vorbesti de o dobanda “secreta” de sute de milioane de doalri. pai ori e secreta ori o stie lumea? sau daca e secreta de ce stii tu de ea? tu nu iti dai seama ca astea sunt niste inventii ale unor oameni care nu au habar ce inseamna exploatarea asta si pentru ca nu mai au argumente care sa sustina oprirea proiectului, au dat-o in fabulatii?

    • Contractele cu RMGC sunt in continuare secretizate. Asociatia Pro Rosia Montana a cerut desecretizarea lor, fara succes. Deci da, dobanda secreta de sute de milioane de dolari. Cuantumul capitalului social al companiei se cunoaste (e public), deci cred ca suntem in masura sa facem o impartire si sa aflam cat reprezinta 20%. La fel, se cunosc si dobanzile de pe piata interbancara. Deci nu-s inventii ci sunt niste lucruri care se pot deduce relativ usor la care daca te gandesti putin.

      • Contractele alea nici nu se pot desecretiza pentru publicul larg atat de usor fiind puse la secret de o alta guvernare. Totusi oamenii de la putere pot sa vada ce este in ele, nu zic ca nu trebuei sa vedem si noi, si cu siguranta o sa vedem ce se afla si in acele documente

        • Ma tem ca nu putem avea incredere in oamenii de la guvernare. Guvernarile vin si pleaca, efectele negative asupra mediului raman. Prin urmare cerem desecretizarea acestor documente. Daca proiectul este intr-adevar de interes public atunci si detaliile contractului statului roman cu RMGC sunt de interes public.

          • gigele, contractul e pe site-ul ministerului economiei parca. si e acolo de ceva vreme, poti sa il vezi oricand. Faptul ca are clauze confidentiale nu inseamna ca e secretizat. Inseamna ca sunt date sensibile, cum e si normal intr-un contract comercial.

      • detaliile contractului care au ramas secretizate sunt cele despre detalii tehnice, tipul de detalii pe care orice companie cu cap de tipul asta nu le tine la vederea competitorilor. in schimb sunt cunoscute detalii precum care sunt redeventele si dividentele, perioada de exploatare, faptul ca sunt obligati sa aiba un cont de siguranta pentru mediu sau faptul ca se vor ocupa ei de ecologizarea zonei si daca nu respecta lucrul asta in din primii ani de exploatare, statul poate intrerupe exploatarea…daca aveam de pierdut statul nici nu maiavea de ce sa negocieze actiunile pe care le detine.

  5. Nu o sa aranjeze nimic in decembrie pentru ca au spus ca in Ianuarie o sa vina o decizie finala. Chit ca romanii ar alerga dupa uan alta , cu siguranta tot o sa fie mediatizat si tot o sa afle

  6. woaaa ce prostie poti sa spui gigeleee! nu esti sanatos la cap! gandeste-te ca noi nu avem aur doar la rosia, chiar vrei sa scada? e ca si cum ai spune: sper sa mearga tot in jos salariile noastre ca sa nu mai investeasca nimeni intr-o tara si asa saracita.
    rmgc este O solutie, si inca una buna. da-ti 2 palme si revino cu picioarele pe pamant.

      • proiectul e o solutie pentru ca se ocupa de multe probleme din zona aia, in special cele economice. sunt destul de multe beneficiile. personal as adauga si faptul ca romania ar avea destul de mari sanse sa-si mai spele din imaginea negativa creata in europa. am deveni cel mai mare producator de aur din europa si am demonstra ca suntem capabili sa dezvoltam proiecte pentru care statul a semnat niste contracte si totusi investitorii nu au de ce sa fuga de noi.

        ps:Mi.high, completezi captcha inainte sa day reply.

Reply To Captain Planet Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger