Liceenii sustenabili

Elevii de liceu învaţă ce înseamnă implicarea civică, antreprenoriatul social, leadership-ul sau scrierea de proiecte sustenabile în cadrul Cluburilor IMPACT înfiinţate de Fundaţia Noi Orizonturi. „Aşezaţi scaunele în cerc şi orientaţi-le spre dreapta, apoi aşezaţi-vă în afara cercului, cu mâna stângă pe scaune, şi sprijiniţi-le în faţă”, îi îndeamnă Oana Vieru, coordonator în cadrul programului IMPACT, pe cei 12 elevi de clasa a IX-a şi a XI-a reuniţi peste programul şcolar într-una din sălile Colegiului Naţional „Spiru Haret” din Bucureşti. „Mergeţi în cerc şi pasaţi scaunele de la unul la altul, fără să le lăsaţi să cadă şi fără să vorbiţi”. După mai multe încercări soldate cu scaune trânite de podea şi câteva schimbări de tactici, inclusiv a direcţiei de mers, grupul de elevi reuşeşte trei tururi complete, fără cusur, care le aduce încrederea pe chipuri.

de Comunitate Durabilă

Oana le spune apoi să se aşeze în cerc, pe aceleaşi scaune, şi să discute experienţa. Mai întâi îi pune pe fiecare să rostească câte un cuvânt care, împreună, să formeze o frază cu sens, apoi îi întreabă ce-ar putea însemna jocul ăsta în viaţa reală, dacă n-ar fi joc. Muncă în echipă, activitate colectivă cu roluri bine definite, lanţ al slăbiciunilor, grup de prieteni se grăbesc să răspundă cei 12 elevi. „Dacă unul scăpa scaunul, toţi ceilalţi pierdeau şi trebuiau să o ia de la capăt”, anticipează una din fete ce avea să se întâmple mai încolo, la repetiţiile pentru o piesă de teatru. Oana trage o concluzie: un joc de echipă în care fiecare avea responsabilitatea lui şi trecea de la o responsabilitate la alta, la fel ca într-un proiect. „În proiectul cu teatrul fiecare aveţi scaunul vostru de care trebuie să aveţi grjă”.

Ce ar putea extrage elevii din această experienţă şi aplica în proiectele pe care le pregătesc? Atenţia, sprijinul, încrederea, responsabilitatea, colaborarea, grija, optimismul, constructivitatea. Metoda aplicată aici se numeşte „învăţare prin experienţă”. Răzvan (25 de ani), unul dintre liderii clubului de la Spiru Haret, ne prezintă un alt exemplu. În cadrul unei întâlniri anterioare, elevii au fost supuşi unui joc în echipe de câte doi: unul ieşea din sală şi, când se întorcea, coechipierul său încerca să descopere shimbările făcute de cel ieşit (de exemplu, faptul că şi-a schimbat brăţara). „Am ajuns până la urmă la de ce sunt importante detaliile”, spune Răzvan, „care au fost momentele din viaţa lor în care detaliile şi primele impresii au fost importante şi apoi am început să vorbim despre proiecte, pentru că aveam de scris un proiect, am ajuns la concluzia că atunci când scrii şi trimiţi undeva un proiect pentru a avea o finanţare, el trebuie să fie perfect până la cele mai mici detalii”.

Metoda învăţării prin experienţă, menită să-i încurajeze pe elevi să socializeze într-un mod distractiv şi să internalizeze anumite valori, presupune patru paşi simpli, spune Oana Vieru: elevii trec printr-o experienţă precum cea de mai sus (transpusă în jocuri, desen sau discuţii centrate pe anumite teme), reflectează apoi asupra ei, după care se gândesc dacă au trăit ceva asemănător şi dacă pot aplica ce au învăţat de pe urma experienţei în viaţa cotidiană şi în proiectele din cadrul Clubului IMPACT care îi reuneşte. Din câte reiese de mai sus, unul dintre ele este o piesă de teatru.

O fată mignonă şi firavă, cu cămaşă în pătrăţele, îşi trânteşte tenişii turcoaz de un scaun şi strigă: „Tanţa, unde mi-e cafeaua?”. O colegă cu un cap mai înaltă decât ea îi răspunde: „E pe masă”. „Ce?”. „E pe masă în bucătărie”. „Alo, ţipi la mine?”. „Nu, nu, îmi pare rău, uite că îţi aduc acum cafeaua”. „Da’ ce-ai, ce eşti aşa?”. „Ţi-am călcat toate cămăşile aseară…”. Este începutul unei secvenţe dintr-o piesă de teatru forum pe care membrii Clubului IMPACT de la „Spiru Haret” au scris-o singuri şi pe care se pregătesc s-o monteze în liceu, pentru a atrage atenţia asupra modului în care se propagă violenţa, din mediul familial în cel social. Ce este o piesă de teatru forum?

Piesa, care va fi jucată în cadrul săptămânii „Şcoala Altfel”, organizată în aprilie, are trei categorii de actori – opresor, oprimat şi aliaţi – şi se joacă integral, cap-coadă, după care publicul este invitat să intervină în anumite scene şi să-şi asume roluri (în afara celui de opresor, a cărui atitudine rămâne neschimbată), reluând piesa şi modificându-i deznodământul în bine. Elevii spun că o posibilă soluţie pentru diminuarea violenţei este implicarea directă a publicului.

O altă soluţie pe care elevii de la „Spiru Haret” au considerat-o viabilă a fost vânzarea de mărţişoare handmade, pe care le-au confecţionat cu ocazia zilei de 1 martie. Cu banii adunaţi au cumpărat ingrediente pentru prăjituri şi au organizat cookie sales, din care au reuşit să strângă de cinci ori suma investită. Vor să repete tactica şi pe viitor, ca metodă de autosustenabilitate care să le permită organizarea unor workshopuri pe diverse teme (una dintre ele ar fi hobby-urile), proiect la care încă se mai gândesc alături de alte două licee din Bucureşti în care funcţionează Cluburi IMPACT. Se întâlnesc, de regulă, o dată pe săptămână, ghidaţi de doi lideri care fac voluntariat după job, sau de două ori, în funcţie de acţiunile pe care le pregătesc, şi petrec o oră sau două împreună după ore. „Încercăm să-i ajutăm pe copii să se dezvolte şi să înveţe şi câte ceva despre proiecte”, spune Răzvan, fiind vorba de proiecte autosustenabile sau pe bază de finanţare în urma unei aplicaţii.

Programul IMPACT continuă tabăra Viaţa, înfiinţată acum 12 ani la Straja (Valea Jiului), un program de educaţie prin aventură care adună 500-700 de copii anual. IMPACT înseamnă o reţea de Cluburi de Iniţiativă Comunitară pentru Tineri (150 la număr în România, însoţite de altele în Republica Moldova, Honduras sau SUA) în care tinerii învaţă să identifice probleme din comunitate, să gândească şi să lucreze împreună, să scrie şi să implementeze proiecte strategice în folosul comunităţii şi, astfel, să-şi dezvolte abilităţi de viaţă care completează cunoştinţele din şcoală.

„Proiectele pe care le aleg pot fi sociale, ecologice, culturale, de antreprenoriat social, advocacy”, spune Diana Certan, directorul Fundaţiei Noi Orizonturi, care derulează programul IMPACT. „Sunt cluburi care de-a lungul timpului au pus limitatoare de viteză în Lupeni, au reuşit să suplimenteze linia unui autobuz sau să instaleze o zebră în Cluj, să construiască prima toaletă ecologică în Parcul Naţional Retezat, să deschidă un stand de suc de fructe în liceu şi cu banii obţinuţi să implementeze diverse proiecte comunitare etc.”. Modelul IMPACT a fost creat în aşa fel încât să asigure continuitatea activităţilor chiar şi atunci când resursele financiare ale fundaţiei sunt insuficiente.

Elementul cheie al programului, spune Diana Certan, sunt voluntarii care îşi dedică, în medie, 4 ore pe săptămână pentru activitatea de la club, majoritatea fiind profesori şi studenţi, şi programul de training care include componenta de management de proiect, strângere de fonduri şi metode de educaţie non-formală. Modelul IMPACT are la bază un curriculum educaţional structurat pe patru componente de învăţare: cetăţenie activă, angajabilitate, antreprenoriat social şi leadership. Prin parcurgerea acestui curriculum, membrii IMPACT îşi dezvoltă 5 competenţe din sfera managementului de proiect, comunicării, inovaţiei şi creativităţii, competenţe din sfera tehnică, a managementului personal şi de grup. La baza acestor competențe stau 9 valori fundamentale: participare, încredere, integritate, respect, compasiune, perseverenţă, curaj, responsabilitate, solidaritate.

Bazându-se pe o strategie de învățare prin experienţă, IMPACT foloseşte pedagogia serviciului în folosul comunităţii „pentru a combate apatia civică”, din câte scrie în prezentarea proiectului, şi pentru a încuraja tinerii să devină cetăţeni activi şi implicaţi pentru binele comun. Programul IMPACT reuneşte peste 28 de module educaţionale şi este recunoscut de experţi internaţionali în domeniul dezvoltării tinerilor, fiind replicat la nivel internaţional – 12 cluburi IMPACT au fost deschise în Honduras, 4 în SUA şi 4 în Republica Moldova. „Modelul IMPACT”, spune Diana Certan, „este uşor replicabil în şcoli, ONG-uri, biserici sau oriunde schimbarea socială este dorită”.

Modelul a fost dezvoltat în România, într-una dintre cele mai sărace zone ale ţării, Valea Jiului. Iniţiativa îi aparţine absolventului american de teologie baptistă Dana Bates, care a înfiinţat Fundaţia Noi Orizonturi în Lupeni, unde locuieşte din 1999 cu soţia sa. Amândoi aveau un istoric în implicarea în programe de educaţie prin experienţă în SUA, concentrându-se mai ales asupra programelor de educaţie prin aventură şi educaţie prin serviciul în folosul comunităţii. Ţinta strategiei de dezvoltare durabilă a fundaţiei o reprezintă copiii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani. Aceştia sunt lăsaţi să se manifeste liber în cadrul Cluburilor IMPACT, sunt zgomotoşi şi dezinvolţi, iar profesorii care li se alătură încearcă să scape de atitudinea autoritară din timpul orelor.

Acest articol a fost publicat în numărul 11/ aprilie 2012 al revistei Comunităţii Durabile şi face parte din colecţia de resurse a primei comunităţi de practică pentru dezvoltare durabilă din România. Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabilă”, co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!”, iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.