Liberul arbitru la supermarket

1

Liberul arbitru funcţionează oare şi în supermarket? Mă întreb asta de multă vreme şi chiar port discuţii interesante cu prietenii pe tema asta. Să trecem repede prin nişte concepte. Conceptul de liberul arbitru se naşte din nevoia de a justifica răul în lume. Conform creatorilor conceptului, omul este o creaţie divină căreia nu-i este permis să-şi modifice natura.

de Ionuț Ruscea

Omul mai face şi rău şi de aici se poate crede că răul are tot o origine dumnezeiască. Pentru că aşa ceva nu prea se cuvine şi pentru a nu admite ideea unei divinităţi imperfecte, gânditorii creştini au inventat termenul de „liber arbitru” , adică libertatea omului de a alege între posibilitățile care i se oferă. Răul și eroarea devin astfel rezultatele alegerilor greșite ale omului.

În contradicţie cu liberul arbitru se află determinismul, care spune că orice eveniment, inclusiv cogniţia şi acţiunea umană, este determinat de un lanţ neîntrerupt de evenimente anterioare. Este evident o problemă de fizică, care în stil newtonian poate să sune foarte bine când e vorba de evenimente cosmice, de un Univers cu obiecte mari care se mişcă într-o manieră care poate fi perfect determinată. Coborând pe pământ, fizica lui Newton nu poate explica comportamentul uman, cauzele care determina alegerile noastre de zi cu zi. În contradicţie cu prognozele mecanicii newtoniene şi mult mai modernă, fizica cuantică face un pas înapoi şi afirmă că, la scară atomică, traictoriile obiectelor pot fi prognozate numai probabilistic.

Să ne imaginăm următoarea situaţie:

Eşti în supermarket, îţi e foame, întinzi mâna şi iei o pungă de chipsuri şi o cola la jumate. Magazinul este Universul, raioanele sunt galaxiile, produsele sunt planetele, iar tu eşti omul. (Preţul este hazard natural.) Este acţiunea ta rezultatul liberului arbitru? Sau este încă o alegere care face parte dintr-un lanţ de acţiuni care este concertat de forţe invizibile, de prognoze sau probabilităţi?

Lăsăm în aer întrebarea şi trecem mai departe.

Deşi în viziunea modernă cele două concepte nu par să mai fie în totală contradicţie. Lupta dintre fizică şi metafizică continuă. De data asta neurologii sunt cei încearcă să ne arate prin exerimente, că alegerea pe care noi credem că o facem într-un anumit moment este, de fapt, o reacţie, relativ târzie a corpului nostru, hotărârea fiind deja luată, chiar şi cu patru secunde înainte. Neurologii se întreabă dacă nu cumva conştientizarea acţiunii unei decizii poate fi un gând ulterior acţiunii, provocat biochimic, fără nicio influenţă asupra acţiunilor unei persoane. Dacă ar fi aşa, liberul arbitru nu ar fi decât o iluzie.

Bun. Pentru adepţii teoriei liberului arbitru, răspunsul e relativ simplu: mi-a fost foame, am intrat într-un supermarket că aşa am vrut eu, m-am plimbat printre raioanele pline cu produse şi am ales în mod deliberat o pungă roşie cu chipsuri, care era mai la-ndemână şi o cola de sete. Îmi vine în minte o replică a domnului Pepe, filozoful lui Nae Caramfil: Gândeşti mărunt! Dar ce te faci dacă eşti atras de celelalte teorii, care te obligă la următoarele întrebări: de ce am intrat în supermarketul ăla? De ce am ales tocmai chipsurile? Oare mă gândeam deja la o cola când am pus mâna pe ea? Care era probabilitatea ca eu să intru în acest supermarket, să ajung în faţa acestui raft şi să aleg o cola şi o pungă de chipsuri?

Mergem mai departe şi ne întoarcem la Freud. Sau mai bine spus la urmările acţiunilor sale. Nepotul său, Edward Bernays, este omul care a aplicat psihanaliza unchiului Freud în ceea ce se numeşte relaţii publice şi în mod direct, marketingului. El organizează evenimente regizate care sunt prezentate ca materiale jurnalistice. Cel mai cunoscut este marşul femeilor fumând.

Țigările au fost denumite „torţele libertăţii” (torches of freedom) şi au fost prezentate ca instrument de emancipare a femeii, în secolul trecut, când femeile nu puteau fuma în public. Femeile fumătoare deveneau astfel, simbol modern împotriva prejudecăţilor, care interziceau femeilor să fumeze în public. Bine reprezentată în cele mai importante publicaţii americane, mişcarea a cuprins foarte repede mai multe oraşe şi mai multe mii de femei. Ce nu s-a ştiut, decât mult mai târziu este că Bernays semnase un contract cu American Tobacco Company în scopul de a extinde piaţa de ţigări şi în rândul femeilor.
Se poate spune că Bernays nu a făcut decăt să găsească o aplicaţie foarte bănoasă a principiilor de baza ale psihologiei. El a crezut că, de fapt, nu raţiunea ne guvernează viaţa şi alegerile, ci emoţia şi instinctul. El a ştiut că cine înţelege asta poate şi trebuie să controleze masele: „Aceia care manipulează [obiceiurile şi alegerile maselor]sunt un guvern invizibil care reprezintă adevărata putere care guvernează această ţară” – citat din cartea sa, Propaganda.

Din păcate nu avem răspunsuri, ci mai multe întrebări, la care fiecare cititor îşi va raspunde, în funcţie de liberul arbitru al fiecăruia: De ce ambalajul chipsurilor şi sticla de cola sunt roşii? De ce bei cola în loc de apă? Ţi-e foame sau poftă? Îţi trebuie o cola sau o îţi doreşti o cola?

Aşa cum spune şi domnul Pepe în Filantropica: „Te-am impresionat? Ţi-am luat banu’!”


Un comentariu

  1. Dom’le, vä puneti tot felul de întrebäri, crezând cä v-ati pus TOATE întrebärile; or, din întâmplare, chestia asta cu “liberul arbitru” a fost rezolvatä de decenii! …Poate cä doar acusica ati descoperit “problema”?…

    …Totusi, ce nu pricep io: articolul de mai sus e publicat într-un fel de “revistä” a gândirii “nu în tipare”. Cu ce si cum – su cu ce anume – articolul respectiv e “out of the box”?… Cä nu väz!!!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger