Lets UnDo It, Romania! Poluatorul plătește, nu sponsorizează

13

Reglementările europene stipulează ca principiu că poluatorul plăteşte, nu sponsorizează. Lets Do It, Romania (LDIR) este cea mai amplă mobilizare socială din istoria postdecembristă a României; susţinuţi de multinaţionale prin proiecte de Responsabilitate Socială Corporatistă (CSR), 150.000 de voluntari anul trecut şi, pare-se, mai puțin de 100.000 anul acesta, au curățat „într-o singură zi” ţara de deșeuri, în locul multinaționalelor şi autorităților. Însă rampele ilegale din apropierea orașelor şi satelor românești, chiar şi deşeurile rămase în urma picnicurilor la marginea pădurilor sunt o problemă de „mentalitate” „specific românească” doar într-o măsură secundară. 

de Adi Dohotaru (Grupul pentru Acţiune Socială)

Aruncarea gunoaielor în natură este o problemă de ordin structural, iar soluţiile LDIR de voluntariat colectiv sunt, în cel mai bun caz, ineficace. În cel mai rău caz, LDIR propune printr-o manipulare majoră cea mai mare campanie greenwashing din spaţiul românesc a corporaţiilor transnaţionale, prezente într-un număr record, aşa cum indică şi harta sponsorilor de anul trecut pe care o vedeţi în imaginea de mai sus, o hartă neoliberală a ţării înghiţită de branduri.

La prima ediție am participat din curiozitate și în speranța că, în urma sudării unor solidarități cetățenești, LDIR va avea o abordare mai matură la ediția de anul acesta. Nădăjduiam că în 2011 organizatorii LDIR să atace aceste probleme structurale semnalate, chiar dacă proiectul ar fi fost mai puțin susținut de companii. Ca să nu fiu înțeles greșit, cred că la un prim nivel, senzorial și empiric, LDIR are un efect benefic de conștientizare a cetățenilor cu privire la proporțiile gigantice a deversării de gunoaie, produse de societățile noastre industriale, de economia de consum, iar mobilizarea colectivă este salutară. Cu toate acestea, nivelul înțelegerii cauzelor poluării este superficial, iar în acest sens există un lobby corporatist eficace în România și în alte țări pentru ca autoritățile publice să minimalizeze implicarea companiilor în recuperarea deșeurilor, așa cum prevede legislația internațională și națională, pe baza principiului „poluatorul plătește”.

De exemplu, Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, spunea, în ianuarie 2010, la o lună după investiția sa ca ministru al Mediului, că „voi prezenta în curând un sistem de recuperare a PET-urilor“. Borbely pomenea în ziarul Adevărul de soluții diverse din ţările UE. „În Germania, dacă dai un PET înapoi primeşti câţiva eurocenţi. Eu voi prezenta în curând un sistem de recuperare a PET-urilor. Este vorba de un aparat de mici dimensiuni, care în 20 de secunde presează un PET până îl transformă într-un disc. Aceste PET-uri comprimate se pun în saci de 10 kilograme, care se pot trimite şi prin poştă firmei de reciclare. În Ungaria, se face contract cu şcolile, copiii vin cu PET-urile, iar şcoala câştigă nişte bani. Asemenea aparate se pun şi în magazine, omul comprimă PET-ul apoi îl pune în saci şi magazinul recuperează sacii”[1], promitea ministrul „în curând”. Din surse abilitate din zona corporațiilor, mi s-a arătat că nu e doar incompetența autorităților, ci că există un lobby serios din partea multinaționalelor pentru a nu fi introdus un sistem de recuperare a PET-urilor la supermarketuri, iar costurile de mediu ale producției capitaliste, nu doar cele sociale, să fie astfel eludate. În România, responsabilitățile companiilor în ceea ce privește rata de colectare a gunoaielor, convenite la nivel de negocieri între autorități și asociațiile care reprezintă multinaționalele, nu se știu exact, în consecință nici nu există o presiune publică asupra lor. Totuși, cred că se poate schimba situația prin petiții, articole, acțiuni de stradă care să determină Ministerul Mediului să introducă o legislație mai clară de responsabilizare a producătorilor privați și un sistem mai eficient de recuperare a deșeurilor, în cazul acesta al PET-urilor, dincolo de gargara declarativă: „Hai s-o facem! Hai să curăţăm România! E vorba de implicarea a milioane de oameni. Dar dacă numai într-o singură zi facem această curăţenie, n-am făcut nimic. Ce-i mai important, pe lângă acţiune, este ceea ce se va întâmpla după“, spunea ministrul Borbely la acțiunea de lansare a proiectului LDIR. Iar „după” nu s-a schimbat mai nimic.

Un prieten activist, Korosfoy Sandor, implicat anul trecut la Cluj în organizarea LDIR, știe cât de pervers poate fi uneori mediul de afaceri, orientat către o etică a profitului, pentru că desfășoară campanii ecologiste prin Asociația Ecologistă Floarea de Colț. Acțiunile asociației sunt adesea sponsorizate de corporații care accentuează astfel o presupusă responsabilitate socială (celebrul CSR). De asemenea, oferă consultanță în domeniul protecției mediului prin firma lui. „CSR e un mod de înverzire a firmelor cu probleme. Mulţi nu s-au implicat în Let’s Do It, Romania! pentru că nu existau campanii de promovare a firmelor lor, ceea ce nu le-a convenit şi de aceea nu au mai participat financiar sau cu o mobilizare a angajaţilor”, afirma ecologistul. Totuși, crede că firmele trebuie implicate în comunitate prin programe de CSR. „Un CSR adevărat… ca în Coran, unde ți se spune să donezi comunității, însă fără să o spui public. CSR-ul prost e când se cheltuiește mai mult pe promovare decât pe proiect în sine. Iar la noi e adesea greenwashing[2], îmi spunea el într-un interviu în urmă cu un an.

„Multe dintre autorități știu de aceste probleme pe care le au, gărzile de mediu au niște hărți [cu rampe ilegale]în fiecare județ însă nu au fost făcute publice cum e a noastră. Spun că se văd neputincioși în a schimba ceva, nu pot da amenzi pentru ca nu îi prind în flagrant pe făptași, nu au buget de materiale informative sau buget să organizeze acțiuni. Un cerc vicios pe care se pare că Let’s Do It, Romania! a reușit să îl spargă și în care a implicat și aceste autorități”[3], declara înaintea campaniei de anul acesta Anamaria Hâncu, unul dintre principalii artizani ai proiectului. Obligațiile autorităților nu sunt atacate, mai mult sunt înlocuite de voluntariat.

În contrast cu funcționarea CSR a LDIR, am putea face presiuni asupra autorităților pentru ca producătorii să își colecteze produsele lansate pe piață într-o proporție care să se apropie ideal, în timp, de 100%. Ar trebui să luptăm pentru conștientizarea unui principiu de bază ale unei producții responsabile: lansarea pe piață a unui produs de către companie conduce obligatoriu la recuperarea lui după utilizare, ca recunoaștere a costurilor de mediu ale capitalismului, pentru ca vina să nu fie îndreptată facil către autorități sau „mentalități”. Până atunci, organizatorii și voluntarii LDIR vor face gratuit și cu rezultate derizorii munca autorităților și multinaționalelor.


[1] http://www.adevarul.ro/interviurile_2_plus_1/Laszlo_Borbely_-_-Guvernul_raspunde_pentru_Rosia_Montana_0_191981333.html

[2] https://www.totb.ro/korosfoy-sandor-utopia-unei-lumi-fara-gunoaie.html

[3] http://www.fishingtonpost.ro/2011/06/8936-lets-do-it-romania-se-intoarce/

 


13 comentarii

  1. Eu am fost si anul trecut si anul acesta. Si nu am strans gunoaiele lasate de corporatii, ci ale ghiolbanilor si puturosilor care merg la gratare si lasa rahatul in urma. E ca si cum nu s-ar sterge la cur dupa ce au fost la buda.

    Iar cei pe care i-am chemat si nu n-au venit, sper ca se vor gandi de doua ori inainte sa arunce pet-ul pe geamul masinii.

    Va dura mult pana vor curata tara asta, dar eu sper. Gresesc?

  2. nimeni nu are interesul sa renunte la sponsorizarea din partea acestor poluatori pentru ca “cineva ” din LDIR se imbogateste in fiecare an de pe urma acestei campanii…in judetul meu au ajuns 200 de lei din sponsorizarile de la centru

    • Marius,

      Lansezi o acuzatie foarte grava. Daca intr-adevar crezi in scopul acestui proiect, vino cu dovezi clare sau retrage-ti acuzatia. In ambele cazuri, vei ajuta proiectul “Let’s Do It, Romania!”. Da macar un nume pentru acel “cineva” si iti promit ca voi face investigatii.

      Ce pot sa iti spun eu, este ca in majoritatea judetelor din tara au fost trimise cantitati considerabile de saci si manusi din sponsorizari obtinute la centru. In judetul Cluj nu a fost cazul caci s-au obtinut suficiente sponsorizari de la firmele din judet.

      Cred ca sunt in asentimentul tuturor celor ce citesc aceste comentarii ca lipsa unui raspuns din partea ta va defini comentariul tau ca nefondat si irelevant.

  3. @ID: problema gunoaielor aruncate de ghiolbani este secundară în raport cu problemele semnalate în articol. Companiile produc o cantitate mult mai mare de deșeuri și fac lobby serios asupra autorităților pentru a nu recupera deșeurile la cote mari. Vorbind ipotetic, dacă multinaționalele ar fi obligate să își recupereze produsele lansate pe piață într-o proporție de 100% nu ar mai fi gunoi aruncat aiurea pentru că atât companiile cât și autoritățile ar fi mult mai vigilente în implementarea unei legislații mai eficace, în amendarea companiilor și persoanelor care încalcă o astfel de legislație, repet ideală, în care colectarea se apropie de 100%.
    @marius: Din păcate, LDIR-ul actual este CSR pur, cu toate că nu e lansat de o companie.

  4. Cred ca e simplu sa deconstruiesti atunci cand nu ai solutii constructive de pus in loc. Voluntariatul, responsabilitatea (si responsabilizarea) sociala si impunerea legislatiei in domeniu printr-un sistem de sanctiuni eficiente nu sunt activitati mutual exclusive si nici macar competitive. Presiunile asupra autoritatilor nu trebuie facute “in contrast” cu LDIR, ci in conformitate cu o serie de obiective proprii. Doar pentru ca se poate face nu e egal ce trebuie sa se faca nu inseamna ca trebuie sa nu se faca. Raspunsul? Analistul analizeaza, insa din pacate nu propune si rezolvari reale (“hai sa facem mai multe presiuni” nu e un raspuns real). Un inceput bazat pe munca gratuita si rezultate derizorii poate fi inceputul unei schimbari. LDIR ar putea sa imbunatateasca multe lucruri la modul de lucru, insa mai presus de toate este ceva care se face si care poate fi facut fara o implicare prea mare din partea statului. Avem nevoie de solutii care sa vina atat de la stat, cat si de la comunitate, altfel ramanem un popor de analisti care isi da cu parerea la ce poate si trebuie sa faca statul fara sa incercam sa facem nimic in calitate de cetateni.

  5. @liviu: nu înțeleg de unde reiese din text că ar fi desconsiderate acțiunile cetățenești colective, voluntare sau nu. Punctam doar faptul că presiunea cetățenească ar fi mai eficientă dacă ne-am concentra pe responsabilitatea poluatorilor în recuperarea deșeurilor (prin impunerea legislativă a unei rate cât mai mari de colectare, dar și prin alte măsuri). Iar LDIR nu face asta pentru că preferă să ia bani de la companii. Companiile ies din acest proiect drept instituții responsabile care sponsorizează acțiuni menite să suplinească ineficiența statului și mentalitatea iresponsabilă a unor români care aruncă deșeuri în locuri nepermise. Lucrurile nu stau însă așa, nu e o problemă de mentalitate, e un viciu de sistem. Multinaționalele pur și simplu nu doresc să își recupereze produsele de pe piață, așa cum încep din ce în ce mai tare să îi oblige legile europene, pentru că profitul lor ar scădea.

  6. Cunosc cazuri concrete de firme care si-au implicat angajatii in LDIR si le-au oferit acestora toate cele necesare participarii, firme care au cerut in mod expres sa nu apara in vre-un comunicat LDIR…dar in principiu sunt deacord cu articolul, exista o legislatie care nu se aplica si nici nu cred ca se va aplica prea curand iar in ceea ce priveste exemplul cu Germania, noi nu putem decat visa la asa ceva…

  7. Daca ai deja scris ceva legat de proiect legislativ cu peturile astept email
    [email protected].
    Te înțeleg la anumite aspecte. Dar proiectul este în general curat.
    Din sondajul făcut de mine în toată țara , unul din aspectele inetresante a fost taxarea dozelor (inclusiv metal) dar eu aș merge pe sistem diferit legat de gradul de reciclabilitate și reutilizare la acceași parametri după reciclare.

  8. Un alt articol referitor la cat de prost merge sistemul, fara o documentare prealabila, fara solutii concrete si eficiente…Trist. Hai sa iti explic putin situatia legislativa: companiile care pun pe piata produse ambalate sunt obligate prin lege sa recicleze o mare parte din acestea – amenzile date de Garda de Mediu si de UE sunt foarte mari, asa ca, crede-ma, ca isi respecta tintele, ca e mai eficient asa – ies mai ieftin. Gandeste-te ca in control se duc la companiile mari, nu vin la S.C. Andrei S.A….iti recomand sa citesti sa vezi..Acesta este doar un aspect.
    2: cantitatea totala de deseuri venita de la agentii industriali-comerciali reprezinta doar 40% din totalul de deseuri la nivel national – restul de 60% se gaseste la populatie: la mine, la tine…
    Solutia: ne agitam sa scriem despre companii, cand ce ar trebui sa facem este sa ii invatam si sa ii incurajam pe romani sa fie mai responsabili cu deseurile pe care le genereaza. Nu fac lobby pentru agenti, doar ma interesez, constat realitatea si cred ca daca fiecare dintre noi ar avea bun simt si putina responsabilitate, nu am mai avea o Romanie plina de gunoaie. Hai sa facem curat la noi acasa si in locul in care ne desfasuram fiecare activitatea, sa vezi cum merg lucrurile…asta ar trebui sa facem – sa nu mai vorbim atat si sa actionam mai mult! Parerea mea…

  9. Eu nu curaţ după alţii! Prefer să plătesc din impozit autorităţi competente (nu marionete!) care să-i amendeze pe cei care aruncă gunoaie şi pe poluatori. Educaţia se face cu morcovul (recompensă) şi cu băţul (amendă). Nu există naţiuni civilizate, ci suficient amendate.

    Garda de Mediu e un fel de nenea care vine şi-ţi zice să nu mai faci că nu-i frumos. Nu prea au putere sa faca mare lucru, nici nu prea vor întotdeauna din cauză că un lucru general acceptat e acceptabil. Lasă-mă să te las.

  10. Adi, un aparatul ce face din PET disc am vazut si eu in Cehia la un hostel. Era cam aiurea. E mult mai usor de comprimat PET-ul longitudinal sau prin rulare. La fel si cutiile de bere. Alea cel mai fain se impacheteaza cand pliezi cele doua capace peste mijlocul turtit.

    Ar fi interesant sa faca din ele combustibil (cu care sa incalzim indirect planeta), insa PET-ul e mai dificil de convertit (dar nu imposibil, vezi link) decat polietilena (LDPE, HDPE) si polipropilena (PP). Capacele sticlelor sunt din PP si trebuie reciclate separat. Din PP, PE si polistiren se poate obtine mai usor combustibil. Numai ca in urma conversiei se degaja putoare destul de nasolala.

    http://www.ashdin.com/journals/JFREA/R101202.pdf

    Ar fi frumos ca autoritatile sa caute solutii pentru reciclarea gunoielor si colectarea selectiva a acestora in loc sa construiasca stadioane. Dar probabil e mai benefic pentru imaginea politicienilor in cauza sa ridice stadioane (cand romanii erau nemultumiti imparatul ii prostea cu lupte cu gladiatori la colosseum). Cand dispare gunoiul in schimb nu se mai vede decat ca nu e gunoi, ce mare chestie, nu?

  11. De acord. Articolul e foarte bun. Companiile trebuie sa plateasca. Nu poti sa dai drumul unui produs pe piata fara sa te gandesti ce faci cu el dupa aia, sau cu ambalajul lui. E de bun simt. Pot sa va spun ca stiu foarte bine ce presiuni au fost atunci cand ministrul mediului Nemirschi a incercat sa introduca sistemul buyback. Toate companiile, in special cele care produc ambalaje de plastic, au initiat campanii puternice de lobby prin intermediul mai multor ONG-uri sa demonteze aceasta idee. Au zis ca romania nu este pregatita, ca sistemul functioneaza doar in statele din vest si ca la noi ar fi un efort foarte mare din partea autoritatior. Ce nu au zis este ca trebuia sa includa ambalajul in pret si asta ar fi scazut vanzarile. Si cum unicul scop al unei companii este profitul, este de neacceptat ca aceasta sa suporte pretul ambalajelor, care ar insemna scaderea consumului. Cred ca reciclarea este o mare pacaleala, menita nu sa scada consumul(cum ar fi normal), ci sa-l creasca in ideea ca vom recicla. Industria recilarii este privita ca o afacere verde, deci trebuie incurajata. Cu alte cuvinte, consumati daca vreti ca recilatorii sa existe.

  12. Servus Adi,

    Nu o sa iti ascund faptul ca articolul scris de tine mi-a lasat un gust amar. Faci niste afirmatii nefondate, si spun asta din pozitia de persoana care s-a implicat activ in organizarea “Let’s Do It, Romania!” in judetul Cluj atat in 2010 (coordonator logistica) cat si in 2011.

    La ce ma refer:
    – “Susținuți de multinaționale prin proiecte de Responsabilitate Socială Corporatistă (CSR)” – eu personal am incheiat anul acesta contracte de sponsorizare cu 4-5 companii care au contribuit cu sume intre 500 si 5000RON fara sa aiba nicio pretentie de promovare; mai mult chiar, proiectul “Let’s Do It, Romania!” a fost initiat de cativa entuziasti, pornit de la zero si abia dupa luni bune de activitate au aparut sponsorizarile, care au menirea principala de a asigura necesarul de materiale (saci si manusi de protectie).
    – “LDIR propune printr-o manipulare majoră cea mai mare campanie greenwashing din spațiul românesc a corporațiilor transnaționale” – poate ca asa se vede din perspectiva ta actiunea “Let’s Do It, Romania!”. Te asigur ca exista si alte perspective. Dovada stau email-urile primite de la voluntarii care au participat la actiune. Si reactiile lor nu au nimic de a face cu “vai, ce noroc avem cu firma X, ca s-a implicat si a sustinut proiectul”
    – “150.000 de voluntari anul trecut și, pare-se, mai puțin de 100.000 anul acesta au curățat „într-o singură zi” țara de deșeuri” – anul trecut au participat peste 200.000 de voluntari, iar anul acesta in jur de 285.000 de voluntari. Voi face presupunerea ca ai fost dezinformat si nu ca ai dezinformat in mod voit, caz in care credibilitatea a ceea ce spui in articolul tau s-ar duce automat spre zero.

    Sunt in mare masura de acord cu cele spuse de tine referitor la principiul “poluatorul plateste”. Intrebarea mea catre tine este: crezi ca Romania este pregatita pentru asa ceva? Daca da, de ce nu faci nimic in sensul implementarii lui in Romania in ciuda rezistentei multinationalelor?

    Gustul amar de care spuneam la inceput vine din faptul ca tu ai simtit nevoia sa “demolezi” o actiune care functioneaza si care are plusurile si minusurile ei, dar functioneaza, pentru a construi argumentatia unei alte actiuni care isi propune acelasi scop: o Romanie curata.

    In acest sens, te invit, mai bine zis te provoc 😉 sa iei legatura cu mine ([email protected]) pentru a discuta si actiona impreuna spre acelasi scop. Noi in Cluj nu consideram ca am atins scopul proiectului, astfel ca vom actiona in continuare in directia oferirii de suport autoritatilor locale pentru eliminarea gropilor ilegale de deseuri. Este posibil sa nu fie abordarea cea mai buna. Suntem deschisi la sugestii. Deci nu ezita sa iei legatura cu mine.

    Multumesc,
    Daniel Giurca

Reply To D Stefan Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger