Legende urbane care au speriat și au fascinat generațiile

9

Bananele cu bacterii care te mănâncă pe dinăuntru de viu, închiderea iminentă a serviciului de email Yahoo, crocodilii din sistemele de canalizare, șobolanii giganți din subteranele orașelor, criminalii ascunși în camere de cămin, draci deghizați în dansatori de discotecă, răpiri de copii cu duba galbenă, ritualuri sataniste … și multe, multe altele. Toate sunt legende urbane, auzite din generație în generație și transmise cu certitudinea adevărului infailibil mai departe.

Multe dintre ele au stat la baza unor filme (în special din genul horror), iar unele s-au născut inspirate din filme. Oralitatea lor le face tot mai spectaculoase de la o reproducere la alta, iar mitul merge mai departe.

Legendele urbane sunt povești fie amuzante, fie terifiante, care se perpetuează de la o generație la alta, de la un oraș la altul și chiar de la un continent la altul, în funcție de cât de puternică este impresia lăsată asupra celor care le aud. Se spun, de obicei, în tabere, în excursii, în jurul focului, în general pe întuneric, pentru a ”aprinde” atmosfera și a băga puțin frica în oasele celor care ascultă. De cele mai multe ori, nu sunt altceva decât rodul unei fantezii bogate a cuiva, dar, uneori, au la bază și câte o poveste adevărată (nici pe departe similară legendei create, dar unde ar mai fi farmecul, dacă povestea s-ar spune chiar așa cum s-a întâmplat?). Presa tabloidă, în special cea de peste ocean, s-a folosit în numeroase rânduri de diverse astfel de legende urbane în relatări despre crime sau grozăvii întâmplate de Halloween, spre exemplu (dar nu numai). S-au scris și cărți în care diversele povești de acest gen au fost culese și prezentate publicului larg, dar sursa lor nu prea este niciodată cea originală – pot fi auzite la o bere, într-o pauză de curs, într-o tabără sau pe tren ori te miri unde altundeva. Mereu există câte cineva care este gata să bage mâna în foc pentru veridicitatea relatării, mai ales că, la rândul său, a auzit-o dintr-o sursă ”sigură”.

Când eram mici copii și băteam mingea în parcarea din spatele blocului (în timpul trimestrelor școlare), iar oboseala ajungea să ne dărâme la un moment dat, ne adunam în jurul brazilor pe un petic de iarbă și ne apucam să inventăm povești. Era băiatul de la 7/B, care scornea cele mai de groază istorisiri, care ne făceau să nu mai vrem să urcăm cu liftul, iar pe scări ne duceam tot câte doi, de braț. Era amicul de la 6, care trăgea cu ureche la aventurile tatălui său, component al lotului național de rugby și le transforma în adevărate filme de acțiune pentru noi. Era și fata de la 5 (ok, asta eram eu), care crea poveștile de tip fantastic, cu vrăjitori, cai înaripați, confruntări între forțele binelui și răului sau poveștile polițiste. De fapt, genul polițist era preferat de toți, ne înghesuiam, care mai de care, să inventăm criminali deștepți și periculoși și detectivi și mai deștepți care să îi prindă. Uneori, la șezătoarea noastră mai veneau și copii de la alte blocuri, care aduceau cu ei alte povești, auzite ori inventate și așa, încet – încet, s-a născut folclorul urban al copilăriei în spatele blocului câteva luni pe an. Ca noi, mai mult ca sigur, au fost toate găștile de copii; odată cu anii, poveștile au devenit parcă mai reale, mai terifiante (pentru că, după o vârstă, realizezi că nu de fantomele din lift trebuie să te temi, ci de răufăcători mai pragmatici, puși pe furat, pe dat în cap la colț de stradă) și folclorul urban s-a îmbogățit cu alte și alte istorisiri.

Legendele urbane, în special cele de groază, se spun în jurul focului (sursa foto: AppStore.com)

Criminalul din Hasdeu (sau din SUA) și sicriul lui Lulu

O legendă urbană pe care am auzit-o chiar în primul an de studenție vorbea despre criminalul din Hasdeu (complexul principal de cămine din Cluj). După cum au dovedit cercetările ulterioare, legenda se mula pe fiecare campus studențesc din țară, ba și din Statele Unite ale Americii, pentru că am regăsit-o inclusiv recent, pe internet, pe un site dedicat acestui tip de povești din SUA. Pe scurt, legenda spune că o tânără studentă s-a întors noaptea târziu de la o petrecere și, ca să nu își deranjeze colega de cameră, nu a mai aprins lumina, și-a scos pantofii și s-a băgat direct în pat. Dimineața când s-a trezit, a văzut cadavrul colegei în patul vecin, iar pe perete era scris cu sânge următorul mesaj: ”Nu-i așa că te bucuri că nu ai aprins lumina?”. O variantă a legendei era că fata care sosise de la petrecere avea tren spre casă, fiind weekend și și-a luat bagajul gata pregătit de lângă ușă, fără să mai aprindă becul. S-a întors duminică seara și atunci a descoperit crima și mesajul adresat ei. O altă legendă care circula prin Cluj și despre care mulți spun că este fapt real vorbește despre un bărbat care transporta un sicriu gol și care făcea autostopul. L-a luat un camion, iar omul s-a urcat în remorcă, cu tot cu sicriu. O ploaie torențială a început, astfel că omul s-a adăpostit în sicriu, închizând capacul, firește. În ritmul ploii, a adormit. Între timp, camionagiul a mai luat niște autostopiști, care stăteau acum în jurul sicriului, iar ploaia s-a oprit. Omul din sicriu se trezește la un moment dat, și, firesc, aude vocile în jurul lui, dă capacul la o parte și întreabă calm: ”A stat ploaia, fraților?”. Reacția celorlalți cred că o puteți ghici: au sărit de-a dreptul din camion, speriați de moarte. Povestea îi este atribuită unui cunoscut om al străzii din Cluj, Lulu (decedat în urmă cu câțiva ani) și una din variante spune că sicriul transportat nu era al lui, ci chiar al camionagiului, care trebuia să îl ducă la o destinație.

Lui Lulu i-au fost atribuite multe replici celebre, intrate și ele în foclorul urban: spre exemplu, într-o zi îl vede lumea prin oraș trăgând după el o sfoară, fără nimic legat de ea. Se găsește unul să îl întrebe: ”Ce faci, mă Lulule, de ce tragi sfoara aia după tine?”. Răspunsul lui Lulu: ”Da ce-ai vrea mă, ceacanăule, s-o-mping?”. Revenind însă la legende ceva mai ”de speriat”, mitul șobolanilor uriași care trăiesc în coridoarele subterane ale orașelor și se hrănesc cu carne de om se regăsește cam în fiecare oraș mai mare, coexistând cu mitul cavernelor subterane, al rețelelor de tuneluri care fie legau obiectivele principale din oraș, fie erau locurile de fugă ale oamenilor în caz de pericol. În București, mai circulă și povestea aligatorilor din Herăstrău, despre care se spune că sunt aruncați acolo la maturitate de oameni care îi cumpără ca și animale de companie, de mici. Legenda este regăsită în mitologia urbană a New York-ului, doar că acolo se pare că periculoasele reptile se ascund în sistemul de canalizare. Povestea spune că new york-ezii care i-au cumpărat i-au pus în toalete și au tras apa după ei (foto), odată ce au început să crească, astfel că reptilele au atins maturitatea în canalizare și acolo s-au și înmulțit. Tot în SUA circulă de foarte mulți ani legenda răpirilor de copii mici făcute de grupuri sataniste, care îi folosesc în ritualuri, îi ucid și îi mănâncă.

Noaptea de Halloween sau seara balului nasc multe legende urbane

Dincolo de ocean, pasiunea pentru legende urbane (mai ales cele de groază) este foarte mare (la ea a contribuit și industria cinemtografică din plin, inventând anumite mituri sau exacerbând altele). Există zeci, dacă nu sute de website-uri și bloguri care culeg astfel de povești și le transmit mai departe – un singur exemplu este www.halloween-website.com, care strânge mai toate miturile urbane legate de sărbătoarea Halloween. Unul din acestea se referă la bomboanele otrăvite oferite copiilor care, în noaptea de Halloween, ies costumați pe stradă și bat la uși ca să primească dulciuri. Legenda este reluată an de an de media, emisiuni tv sau comitete de părinți înspăimântați, se trimit emailuri cu avertizări și se pun chiar afișe de către cei îngrijorați. Toată povestea se pare că a pornit de la o întâmplare din anul 1974, când un tată de familie a otrăvit dulciurile și le-a dat intenționat copiilor săi, care au murit (motivul crimelor fiind o poliță de asigurare pe numele copiilor). Criminalul a fost supranumit de presă ”The Candyman” (omul cu dulciurile) și executat prin injecție letală în 1984, în statul Texas. Altă legendă urbană din categoria horror vorbește despre o adolescentă care era babysitter pentru o seară, la o familie cu doi copii, pe care îi pune la culcare și apoi se uită la tv în așteptarea părinților. Telefonul sună și o voce de bărbat o avertizează că va veni după ea. Fata crede că e o glumă proastă, își vede de emisiunea tv, telefonul sună iar, cu același mesaj, care o amenința că ”este aproape” și vine după ea. Fata anunță poliția, care o sfătuiește ca, dacă individul revine, să îl țină de vorbă ca ei să vadă de unde vine apelul, lucru care se întâmplă, desigur, iar poliția o sună pe tânără sfătuind-o să iasă din casă, pentru că bărbatul se afla chiar la acea adresă. Speriată, fata fuge, apare poliția și găsește copiii uciși în dormitoarele lor de la etaj și arma crimei (un topor) lăsată pe podea.

Seara balului este o sursă de legende urbane de tip horror și de scenarii de filme de groază pentru adolescenții americani (foto: poster al filmului Prom Night – Seara Balului)

Seara balului de liceu (ori seara unui eveniment dansant) este o sursă inepuizabilă de legende urbane pentru americani. Una din acestea spune că o tânără a plecat acasă cu mașina și descoperă că este urmărită de alt vehicul, care îi tot făcea, din când în când, semne cu farurile. Îngrozită, fata ajunge acasă, cu mașina cealaltă pe urmele ei, își trezește tatăl, dar tânărul care o urmărise le explică faptul că văzuse un bărbat ascunzându-se în mașina fetei, cu un cuțit, care se tot ridica de pe bancheta din spate ca să o omoare, iar el de asta făcea semnele cu farurile. O legendă oarecum în același ton vorbește despre o femeie care oprește mașina la o stație de bezină și este acostată de un domn bine îmbrăcat, care îi solicită ajutorul – să îl ducă cu mașina în oraș, dat fiind că mașina lui tocmai se stricase. Femeia acceptă, bărbatul își lasă geanta diplomat pe bancheta din spate și se duce la baie. Cum șoferița era grăbită să își ia fiica de la școală, de îndată ce mașina este alimentată, pleacă în trombă, uitând complet de bărbatul căruia îi promisese ajutorul. Abia seara târziu, când ajunge cu fiica ei acasă și descoperă geanta în spate, își amintește de el. Sperând să găsească niște documente care să o ajute să returneze geanta, o deschide, dar înăuntru nu erau decât un cuțit cu lamă mare și o rolă de bandă adezivă.

Fantome, strigoi și morți îngropați de vii

La loc de cinste, în mitologia urbană americană sau britanică, stau și poveștile în care sunt implicate fantome, precum cea a unui șofer care ia o fată la autostop de pe marginea drumului, o duce acasă, iar a doua zi găsește haina acesteia pe banchetă. Mai face un drum ca să îi înapoieze obiectul de îmbrăcăminte, dar la ușă apare o bătrânică (mama fetei), care îi spune că fiica ei a murit cu 40 de ani în urmă, într-un accident de mașină pe acel drum, când se întorcea cu prietenul ei de la o seară de dans la liceu. Fantomele se regăsesc din belșug și în folclorul urban românesc, dar predilecte sunt poveștile cu strigoi (sau moroi). O astfel de legendă vorbește despre doi prieteni care traversau o pădurice pentru a ajunge la discoteca din satul vecin; unul era căsătorit, celălalt avea o iubită. Cel căsătorit face glume pe seama iubitei celuilalt, iar în aburii târzii de alcool, la întoarcerea acasă, cel din urmă îl înjunghie pe prietenul căsătorit. Omul este îngropat după datină, soția însărcinată face pomeni și ține doliu, dar la o lună după înmormântare se trezește cu bărbatul dând ușa casei de perete și cerând supărat mâncare, că tocmai a venit prin frig de la discotecă și îi este foame. Șocată, soția nu știe ce să îi spună, omul iese prin curte, îl văd vecinii, care o iau la sănătoasa… în final, dus la cimitir și văzându-și mormântul, pricepe și bietul bărbat că e mort și a devenit strigoi. Povestea spune că de atunci el nu a mai ieșit din casă, stă și lucrează coșuri de nuiele pe care soția le vinde la târguri, iar copilul său este strigat de oameni ”băiatul strigoiului” (sursa: mituri-urbane.vira.ro).

Fantomele mai fac autostopul (foto: poster al filmului Haunted Mansion – Casa Bântuită, studiourile Disney)

În aceeași categorie intră și legenda moroiului, relatată de legendeurbane.blogspot.com: la moartea unei femei dintr-un sat din România se cerea un ritual special, ea fiind din acelea cu pată albă de păr în cap de la naștere (persoane despre care se spune că după moarte se transformă în strigoi). Doar că soțul femeii nu credea în astfel de superstiții, așa că a refuzat ritualul, care presupunea înfingerea unui țăruș în inimă. Însă după a doua noapte de priveghi, oamenii s-au speriat de expresia zâmbitoare de pe fața femeii, iar unul din cei care privegheau a fost găsit mort dimineața, din cauze naturale. Povestea s-a repetat și după încă o noapte de priveghi, iar cum soțul refuza în continuare îndeplinirea ritualului, sătenii l-au imobilizat și au dus ei la capăt partea cu țărușul în inimă. Legenda spune că femeia a țipat, iar din piepul ei ar fi ieșit sânge ca din cel al unui om viu. După care, totul a fost cu liniște și pace. Sperieturile legate de moarte sunt altă temă favorită în folclorul urban: o poveste spune că un soț supărat că soția îi mânca zilele se decide să îi facă o farsă – se machiază ca un mort, se leagă cu o funie de lampa din tavan și deschide ușa casei, sperând ca, la întoarcerea soției de la piață, aceasta să îl vadă din hol și să se sperie. Doar că se nimerește ca pe acolo să treacă o țigancă. Aceasta vede ușa deschisă, omul care părea mort, intră și se apucă de furat. Când trece chiar pe lângă ”mort”, acesta face ”bau” din toate puterile. De sperietură, țiganca a făcut infarct și a murit, iar omul a ajuns la închisoare pentru ”omor prin imprudență”. În oarecum aceeași notă, o altă legendă americană vorbește despre o bătrână decedată, îngropată, care apare în visul soțului ei, scrijelind sicriul. Îngrozit de un gând rece, omul cere deshumarea, iar medicii legiști constată că femeia nu fusese moartă la îngropare, ci murise ulterior, sufocată în sicriu, încercând să iasă.

Nu toate legendele urbane sunt de speriat sau pline de strigoi, fantome și alte personaje menite să stârnească groază. Există și povestiri pline de umor, unele devenite bancuri de-a dreptul, multe fiind în folclorul urban românesc, unde ironia și amuzamentul par să bată cerința de ”horror”. Dar despre aceste legende, cu tot cu exemple devenite celebre, în partea a doua a poveștii, săptămâna viitoare.

 

(Va urma)


9 comentarii

  1. Pingback: Legende urbane care au amuzat și au fascinat generațiile (partea a doua)

  2. Pingback: De la comori blestemate, la OZN-uri: Harta României misterioase

  3. Pingback: A Haşdeu bentlakásainak legendái » Think Outside The Box

  4. Un sofer de camion care cara ciment gata facut, isi suspecteaza sotia de infidelitate. Intr-o zi ii spune femeii ca seful l-a trimis in afara localitatii, sa toarne ciment la una din vilele lui de la munte. Dar, de fapt, era o scorneala, intentionand sa-i faca surpriza de a o prinde in flagrant, cu celalalt barbat. Zis si facut. La amiaza, cand copiii erau la scoala, vine acasa. In fata casei, o masina parcata, draperiile de la geamul dormitorului trase. Furios si gelos peste masura, decide sa-i dea o lectie barbatului care i-a luat locul si in pat, nu doar in parcare. Toarna ciment, ca doar avea la indemana, si apoi decide sa intre in casa sa-i confrunte pe cei doi adulterini. Spre marea lui surprindere un tanar cu un corp grozav, iese din casa, se urca pe bicicleta si pleaca.

Leave A Reply