Oamenii cu venituri scăzute pot cumpăra, la prețuri simbolice, alimente și produse nonalimentare din magazinele Somaro din România. Fie că se apropie de data de expirare sau au mici defecte de ambalare, produsele sunt donate de producători sau distribuitori magazinelor Somaro pentru a ajunge, mai departe, la oameni care nu-și permit să-și cumpere produse din magazinele obișnuite. Altfel, produsele ar ajunge la groapa de gunoi. Legea pentru combaterea risipei alimentare, aflată acum la Comisia pentru Industrii și care va ajunge mâine la vot în Camera Deputaților, va interzice asemenea inițiative, precum și posibilitatea înființării băncilor de alimente. Simon Suitner este managerul magazinului Somaro din București din 2010, când s-a deschis magazinul la inițiativa Ambasadei Austriei, și a observat, de-a lungul anilor, impasul în care se află România în ce privește lupta împotriva risipei alimentare. Dacă vreți să susțineți îmbunătățirea legii, puteți semna petiția aici.
Cum afectează actuala lege activitatea Somaro?
În forma actuală. legea prin art. 3 ne interzice.
Câți beneficiari are în prezent Somaro și câți furnizori?
La sfârșitul lunii martie, magazinele Somaro din București și Sibiu împreună aveau 771 de familii beneficiare. În medie, fiecare familie are aproximativ trei sau patru membri. Colaborăm cu aproximativ 60 de companii în România, aproximativ 40 dintrei ele din domeniul alimentar. Dar ritmul în care ne oferă marfa este foarte diferit. Unii ne dau săptămânal, alții de câteva ori pe an, alții nici atât. În 2015, Somaro a colectat și distribuit către oameni cu venituri mici și foarte mici peste 100 de tone de alimente în România.
Cum e legiferată în Austria risipa alimentară?
În Austria nu există o lege de diminuare a risipei alimentare. Dar subiectul este foarte public. Ca de exemplu: în săptămâna 7.04.2016 – 15.04.2016 televiziunea de stat a avut subiectul risipa alimentară în toate emisiunile, iar ministerul pentru agricultură și mediu informează foarte mult despre asta. În plus (și asta ajută foarte mult la diminuarea risipei alimentare, dar subiectul este foarte dificil de discutat în România…) în Austria fiecare magazin are voie să comercializeze alimentele expirate. Singura condiție este ca cei care le cumpără să fie anunțati (printr-un simplu afiș pe raft) și marfa să fie controlată (nu printr-un laborator, ci de către angajați ai magazinului). Bineînțeles, marii retaileri nu vând alimentele expirate, dar prin sistemul ăsta foarte multe organizații umanitare pot folosi alimentele expirate. Greenpeace a făcut săptămâna trecută un test: au cumpărat de la magazine diferite 10 alimente (cașcaval, iaurt, salam etc) șle-au păstrat în condiții bune până au expirat. După două săptămâni au testat marfa. Niciun produs nu a avut nicio problemă!
Care crezi că e principala sursă a risipei alimentare în România?
Cu siguranță în gospodăria proprie. Dar acolo trebuie lucrat prin acțiuni similare cu cele de la televiziunea de stat din Austria. Alimentele care ajung la gunoi din partea gospodăriilor sunt gunoi. Trebuie lucrat prin educație. Dar mari surse sunt și industria alimentară și comertul. Iar alimentele care ajung de acolo la gunoi trebuie să fie colectate înainte și oferite oamenilor cu venituri mici.
Termenul de valabilitate a alimentelor este o sursă de risipă alimentară. Cum poate fi modificat pentru a reduce mâncarea aruncată la gunoi?
În opinia mea, termenul de valabilitate produce foarte multă risipă alimentară, în condițiile în care în alte țări, instituții publice ale statului încearcă să informeze publicul că termenul este orientativ, nu e ceva bătut în cuie, nu înseamnă că produsul nu mai poate fi consumat, ci e o informare din partea producătorului către clientul final că dacă produsul e păstrat în condiții bune cu siguranță are 100% aceeași calitate ca la început. Dar dacă termenul e depășit nu înseamnă că produsul nu mai are aceeași calitate, iar dacă are o calitate mai scăzută nu înseamnă că există un risc. Sunt produse care nu mai au un gust așa de intens, spre exemplu, dar nu înseamnă ca nu mai sunt bune de consumat.
În România există doua variante de termen de valabilitate pe un produs: “a se consuma de preferință înainte de” și “expiră la data de”. Primul înseamnă că la data înscrisă pe ambalaj, produsul e deja expirat, iar cea de-a două înseamnă că produsul expiră la sfârșitul zilei respective. O zi nu contează, dar contează daca e vorba de un an sau o lună, daca expiră înainte de aprilie sau la sfârșitul lunii aprilie înseamnă ceva. Pentru produsele importate care sunt valabile, de exemplu, până la sfârșitul lunii aprilie, importatorul trece “de consumat de preferință înainte de”, astfel produsul pierde, inexplicabil, o lună de valabilitate.
Elvețienii, de exemplu, au două termene pe un produs: de vânzare și de consum. Există o marjă între termene, care permite donarea alimentelor. Ce nu înțeleg eu este de ce e atât de sfânt termenul în România, atât timp cât în foarte multe alte țări ministerele au grijă să îi informeze pe oameni că termenul de valabilitate nu înseamnă că nu un produs e gunoi după asta, ci e important să fie verificat produsul.
Asociația Asistenților Sociali din România, AsproAS, propune Comisiei Parlamentare introducerea unui amendament la legea risipei alimentare prin dezvoltarea băncilor de alimente și, implicit, a activităților de asistență socială și economie socială, adică un sistem european de combatere a sărăciei. Amendamentul se referă la un sistem prin care alimentele care nu pot fi vândute în supermarket să ajungă pe masa oamenilor, ceea ce ar putea salva un sfert din populația României care se confruntă cu lipsuri materiale severe. Comunicatul integral, aici.