Lecţii islandeze pentru includerea satului Letea în patrimoniul cultural UNESCO

0

România are şase situri înscrise în Patrimoniul Cultural UNESCO, de la mânăstirile din Moldova şi cetăţile dacice fortificate din Munţii Orăştiei, până la satele transilvănene cu biserici fortificate, bisericile de lemn din Maramureş, mânăstirea Horezu şi centrul istoric al Sighişoarei. Pe lista de aşteptare mai sunt 14 situri culturale. La capitolul patrimoniu natural, România se află pe lista UNESCO cu un singur sit: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

 

DSC_1980

Casă tradiţională din satul Letea. Sursa: WildDanube

 

Delta însă, pe lângă ecosistemele şi bogăţia ei naturală, ameninţată oricum de braconaj şi politici iresponsabile de construit, aduce o moştenire culturală unică în România. Pe grindul Letea, unde se află satul cu acelaşi nume, alături de alte aşezări, ca Periprava şi CA Rosetti, arheologii au descoperit ruine romane şi genoveze din Evul Mediu, ceea ce arată că pe atunci grindul era permanent locuit. Astăzi, satul Letea, cu casele lui tradiţionale cu acoperiş de stuf, unde trăiesc laolaltă români, ucraineni şi ruşi lipoveni, ar putea avea şanse să intre în patrimoniul cultural UNESCO. Mihaela Marin face parte din iniţiativa “Letea în UNESCO” şi e convinsă că acest sat şi-ar merita locul printre celelalte situri protejate. Recent, Mihaela a călătorit în Islanda, pentru a vedea ce politici de conservare duce această ţară şi cum ne-ar putea ajuta să promovăm mai bine bunurile culturale.

 

Ce motiv te-a dus în Islanda?

Islanda era de multă vreme pe lista destinaţiilor în care aş fi dorit să ajung, dar niciodată nu m-am gândit că vizita mea va fi în mijloc de februarie. Numai că oportunitatea oferită de Programul “Promovarea Diversităţii în Cultură şi Artă în cadrul Patrimoniului Cultural European” se potrivea mănuşă cu nevoile de protejare şi conservare a unui loc foarte drag mie din România, satul Letea din Delta Dunării. Una din priorităţile Programului este cooperarea dintre promotorii din România și partenerii din statele donatoare (Norvegia, Islanda şi Lichtenstein). Aşa că am plecat în Islanda cu ajutorul unui grant SEE, în ideea de a cunoaşte mai bine activitatea şi experienţa de protejarea a patrimoniului cultural şi natural pe care o are echipă care administrează Parcul Naţional Thingvellir, sit inclus în 2004 în lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. De asemenea, mi-am propus să întâlnesc şi alţi potenţiali parteneri pentru un viitor proiect de promovare a istoriei şi diversităţii culturale a comunităţii rurale din Delta Dunării.

Ce ai vizitat?

Am fost, bineînţeles, în Parcul Naţional Thingvellir şi în rest, programul meu “turistic” a constat în vizite la birourile instituţiilor sau persoanelor cu rol de stakeholder în legătură cu conservarea, promovarea şi administrarea patrimoniului cultural isladez de importanţă mondială.

 

islanda4

Casă tradiţională din Letea

Câte zone patrimoniu natural, respectiv cultural există în Islanda?

Dacă ne referim la zone de patrimoniu universal, Islanda are în prezent două situri: unul cultural, Parcul Naţional Thingvellir, şi unul natural, insula Surtsey, inclus în 2008 în lista UNESCO. Thingvellir este leagănul civilizaţiei islandeze, locul unde aproape nouă secole, începând cu anul 930, în fiecare vară, timp de două săptămâni, avea loc adunarea parlamentară (Althing), în care reprezentanţi din toate zonele insulei participau la dezbateri şi stabileau în mod democratic legile ţării. Sursey este o insulă vulcanică formată destul de recent (în 1963), un laborator în aer liber de geologie, biologie şi ecologie. Insula este strict protejată, iar accesul este permis numai în anumite condiţii, cercetătorilor care studiază apariţia primelor forme de viaţă, popularea cu plante şi animale sau eroziunea solului. Islanda propune, în prezent, alte şapte obiective naturale şi culturale în lista tentativă UNESCO.

Cum se respectă regimul de protecție, comparativ cu România?

Este greu să generalizez, dar aş compara două exemple: unul românesc, din Delta Dunării, în zona Sfântu Gheorghe, respectiv zona Sacalin Zătoane  şi unul islandez, insula Surtsey. Ambele insule fac parte din categoria zonelor strict protejate şi din patrimonial natural UNESCO, aşadar apărate de legislaţia naţională şi internaţională. Dacă mergeți în Sfântu Gheoghe, veţi vedea peste tot anunţuri cu oferte de excursii la Sacalin şi chiar veţi putea face o excursie la insulă. Şi în Islanda există o presiune foarte mare a operatorilor din turism şi a turiştilor pentru deschiderea acestui site, însă ceea ce au putut obţine a fost numai posibilitatea de a o privi cu binoclul de pe mare.

 

islanda2
 Care ți s-a părut că e atitudinea islandezilor față de natură, pe ce loc în lista priorităţilor este pentru ei protejarea naturii? 

Cred că natura insulei, alături de cultură, sunt elementele care îi definesc pe islandezi, nu numai la nivel general, dar şi la nivel personal. Şi nu este vorba despre un patriotism ieftin, declarativ, ci despre conştientizarea unei puternice identităţi naţionale. Studiile sociologice ar putea să confirme sau să infirme această ipoteză a mea, dar acesta a fost impresia pe care am avut-o în discuţiile cu toţi oamenii întâlniţi acolo. Există probleme sensibile de mediu, de tipul dezvoltare cu orice preţ versus dezvoltare durabilă, în special presiuni economice şi ecologice legate de exploatarea potenţialului energetic, care au atras şi continuă să stârnească dezbateri. După criza financiară din 2008, Islanda şi-a recăpătat echilibrul întorcându-se la valorificarea resurselor de care dispunea din plin ţara, respectiv un peisaj natural excepţional şi patrimoniul cultural. Rămâne însă de văzut dacă lipsa restricţiilor referitoare la accesul turiştilor în aproape toate zonele de importanţă naturală va fi benefică pentru natură. Se poate vorbi deja de o creștere spectaculoasă a numărului de turiști în sudul Islandei, zona Golden Circle: cascada Gullfoss, o suprafaţă de gheizere şi Parcul Naţional Thingvellir. În ceea ce priveşte patrimoniul cultural, este de menţionat iniţiativa de anul trecut a Parlamentului islandez de a mandata Ministerul Educației, Științei și Culturii să pună în aplicare Politică Culturală Națională, dedicată artelor și a patrimoniului cultural. Guvernul Islandei consideră accesul adecvat la activități culturale și conștientizarea patrimoniului cultura drept componente prioritare ale structurii sociale.

În ce măsură parteneriatul cu Islanda va ajuta proiectul Letea în UNESCO?

Respectul islandez pentru tradiţie şi istorie, pentru valorile culturale materiale şi imateriale, apelul la valorile tradiţionale pentru depăşirea crizei financiare pot fi exemple de bună practică pentru România. Putem beneficia în proiectul nostru de experienţa dobândită de diverse entităţi islandeze implicate în domeniul inventarierii elementelor de patrimoniu, de modelul dialogului şi comunicării interinstituţionale, de exemplele de conservare şi promovare a bunurilor culturale.

 

islanda1
De ce merită Letea să fie patrimoniu cultural?

Satul Letea este un loc reprezentativ pentru patrimoniul cultural al Deltei Dunării, un muzeu viu al tradiţiilor. Letea este un spaţiu cultural deosebit, aflat la confluenţa culturilor locuitorilor ei, români, ucrainieni şi ruşi lipoveni. Cei care doresc să ajungă la mult mai celebra Pădure Letea au o surpriză de proporţii traversând pitorescul sat, la vederea caselor tradiţionale albe, cu acoperiş din stuf, cu garduri şi ferestre vopsite în albastru-turcoaz. Şi alte sate din Delta Dunării arătau aşa, însă înaintarea “civilizaţiei” a afectat peisajul rural local, a distrus autenticul lui, dat de aspectul acestor case. În Islanda am întâlnit o poveste arhitecturală similară, care acolo a fost tratată cu cea mai mare atenţie. Este vorba de casele tradiţionale islandeze cu acoperiş vegetal, format din gazon (iarbă). În jurul anilor 1900, aceste case erau considerate bordeie întunecate şi urâte, şi treptat, majoritatea lor au fost înlocuite cu case “moderne”. Ei bine, declicul s-a produs într-un final, specialiştii islandezi au analizat casele cu acoperiş de iarbă (turf house – foto sus) care au “supravieţuit”, au încercat să reînvie meşteşugul construirii lor (pierdut din lipsa cererii), căutând meşteri locali sau “importându-i” din Norvegia şi iată-le, din 2011, ca obiect de patrimoniu arhitectural în lista tentativă UNESCO a Islandei. 14 astfel de aşezări au putut fi recuperate/reconstruite pe tot teritoriul Islandei.

De ce depinde acest lucru și care sunt șansele?

Cred că avem şanse mari să reuşim să creăm un pol de interes referior la patrimoniul cultural al Deltei Dunării, în special cel concentrat în satul Letea. Acest lucru nu depinde numai de eforturile membrilor asociaţiei, ci şi de colaborarea între toate instituţiile implicate în administrarea unui astfel de sit şi de interesul turiştilor şi al locuitorilor zonei pentru conservarea şi protejarea valorilor tradiţionale.

Asociația “Letea în UNESCO” este o organizație comunitară nou înființată (2012) care activează pentru promovarea patrimoniului cultural și natural al localității Letea și al Deltei Dunării.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger