După dispersarea violentă a EuroMaidan-ului, principala întrebare din mintea tuturor este: și acum ce urmează? Un lucru la care cu siguranță nu se aștepta nimeni s-a dovedit auto-organizarea studenților de săptămâna trecută, care s–a dovedit de mare ajutor. Greva studenților a demonstrat că ucrainenii pot construi un protest în masă, pe o structură orizontală independentă de opoziție. Într-o anumită măsură, protestul lor a reușit să se diferențieze de retorica naționalistă care ar fi fost mai mult decât nepotrivită în contextul alegerii europene a Ucrainei.
Foto: Ilya Varlamov
de Yevhen Hrytsenko (Koridor)
În ciuda defectelor vizibile ale procesului organizatoric, nu ne hazardăm când spunem că protestele studențești au dat Euromaidan-ului o gură de aer proaspăt, transformându-l într-un spațiu al dialogului intelectual. Mai mulți lidei ai mișcării studențești și-au împărtășit cu noi viziunile despre auto-organizare și despre importanța acesteia pe viitor.
Yehor Stadnyy – activist
Studenții sunt mult mai determinați decât alte grupuri. Înainte de toate, sondaje ale opiniei publice au arătat că studenții sunt cei mai cei mai mari susținători ai integrării europene. În al doilea rând, romatismul protestului prinde în rândul studenților. A fost de-ajuns să înceapă unul, pentru ca totul să decurgă apoi de la sine. Și chiar așa s-a întâmplat. Primele proteste au avut loc la Lviv, Ternopil, Ivano-Frankivsk și Uzhhorod, iar apoi s-au alăturat Kievul și alte orașe.
Forța studenților este totodată și slăbiciunea lor. Studenții vor vedea, până la urmă, falsitatea sloganurilor repetate la nesfârșit, cum ar fi ”Ucraina e Europa” și a discursilor pretențioase, ceea ce îi va alunga. Prin urmare, studenții trebuie nu numai să vină cu sloganuri, ci și să joace un rol decisiv. Îmi și imaginez dezgustul parizienilor, când au auzit prima dată lozinci de genul ”Interziceți interzisul” sau ”Fiți realiști – cereți imposibilul”. Dar acum întreaga lume cere aceste lucruri. Problema sloganurilor de genul ”Glorie Ucrainei – Glorie eroilor” nu este că sunt naționaliste – sunt pur și simplu plictisitoare și inutile, atâta vreme cât nu îndeamnă la reflecție. Când vorbim despre Uniunea Europeană, uităm mereu originea acestei formațiuni – unitate, de dragul păcii. Experiența amară a celor două războaie mondiale i-a determinat pe lideri să ajungă la o uniune politică și economică. Proiectul european pentru Ucraina reprezintă pace, pe multe paliere: social, economic, cultural.
Protestele studenților au nevoie de activitate continuă – de muncă în universități, de implicare și, înainte de toate, de un plan bine pus la punct pentru următoarele două-trei zile. Coordonatorii au o mare responsabilitate. Ce faci: pui capăt grevei? Continui să-ți ceri drepturile – caz în care apare întrebarea: cum îi protejezi pe studenți, care pot foarte ușor să fie folosiți pentru incitarea la conflict? Cum pui capăt grevei, astfel încât oamenii să nu plece acasă cu impresia înfrângerii, ci cu planuri pentru a începe ceva cu totul nou? Liderii reprezintă o altă chestiune – pentru că numai EuroMaidan-ul studențesc are potențial să scoată la înaintare fețe noi. Dacă greva studențească ar da naștere mai multor lideri, care acum se bucură de încrederea a sute, ba chiar mii de studenți, atunci acești oameni au o mare răspundere. În orice decizie ar lua pentru acțiuni viitoare, trebuie să aibă grijă și de cazurile de presiune sau represiune asupra studenților, pentru implicarea lor în proteste. Totodată, acest tip de advocacy ar putea aduce, în cele din urmă, cele mai mari beneficii, prin formarea mai multor grupuri care să rămână active și după EuroMaidan. Pe scurt, represiunea creează disidenți.
”Până și eu m-am dat de partea bună – De partea oamenilor.” Foto: Ilya Varlamov
Ivan Lukerya –unul dintre coordonatorii grevei studențești de la Academia Kiev-Mohyla
În Ucraina, a existat un singur ”maidan” politic, iar acela a fost în Piața Europeană. ”Maidan-urile” din alte orașe au fost conduse de studenți și tineri. Până marți, greva studenților din Kiev nu a fost organizată, iar numărul de studenți de pe Maidan a fost scăzut. Marți însă, am văzut Maidan-ul căpătând un nou suflu, când studenții au ocupat străzile în masă. Numărul lor a rămas constant și miercuri și joi.
Cea mai amplă mișcare a fost cea a studenților și a oamenilor care au ales să ocupe strada în timpul lor liber.
Studenții care au fost pe EuroMaidan-uri au deja valori europene. Aceștia sunt oameni liberi, care cer libertate și unificarea cu Europa. Cunosc mai mult sau mai puțin ce înseamnă Europa, pentru că au studiat acolo, au fost la pregătiri profesionale, pentru că citesc presă străină.
EuroMaidan-urile sunt deja asociate cu maidan-urile studențești. Acum, am avut de-a face cu cel mai mare număr de studenți care a luat cu asalt piața principală din orașul Ivano-Frankivsk, de la independență încoace.
Nu avem niciun avantaj de partea noastră – ne lipsesc experiența și resursele, iar situația politică ne este adversă. Astăzi, înțelegem mai limpede ca niciodată că opoziția nu are de gând să facă nicio socilitare și nici să lupte în acest sens, pentru că singurul ei scop sunt alegerile din 2015.
Ce trebuie să facem acum este să ne consolidăm organizarea și să ne transmitem solicitările către elita politică.
Bohdan Biletsky – activist în cadrul uniunii studențești Acțiune Directă, coordonator în cadrul EuroMaidan-ului
Organizatorii grevei studențești au avut dreptate, spunând că nu ar trebui să folosească sloganuri care nu au legătură cu Europa. Problema este însă că, după părerea lor, și sloganul ”Cine nu sare, e un moscovit” are legătură cu cele pro-europene. Eu cred că toleranța este o valoare europeană, în vreme de excluderea nu este. Toleranța este ceea ce lipsește cel mai mult Maidan-ului. Atunci când activiștii de la Acțiune Directă au promovat sloganuri care chiar aveau legătură cu opțiunea europeană, organizatorii s-au opus.
Însă acesta nu este un motiv de a ne detașa de EuroMaidan, pentru că principala diferență față de Revoluția Portocalie este că, în acest caz, mișcarea a fost în mare parte auto-organizată. Trebuie să ne aducem aminte că tot ceea ce numim ”viață bună” în Europa a fost obținut prin greve și proteste, prin organizații și dezbateri. Pentru a învăța din experiența europeană, trebuie să învățăm înainte de toate auto-organizarea, pentru că abia atunci ceea ce se petrece pe EuroMaidan va căpăta sens. E foarte bine că studenții au reușit să se auto-organizeze, iar coordonatorii au reușit să aducă la Maidan 10-15.000 de oameni. Acest lucru spune multe despre politizarea și organizarea oamenilor, însă duce lipsă de ceva important, și anume de elementul social. Ceea ce i-a adus împreună pe toți acești oameni, care au ieșit cu miile în stradă, a fost, în mare parte, formal, bazat pe mitul unei Europe frumoase. Ceea ce sper eu este ca oamenii care au organizat protestul să construiască o rețea, prin care să mențină legătura, pentru că abia așa vor putea să-i susțină pe studenți să-și apere interesele. Pentru noi toți, este o experiență importantă legată de cultura protestului.
Puteți citi și: