Laptele nostru cel de toate zilele

9

În ultimii câțiva ani am trecut prin multe. Am dus-o mai bine, am dus-o mai rău, am avut democrație și am avut și dictatură. Însă anumite lucruri au fost întodeauna constante. Am avut întodeauna pâine, apă și lapte pe mesele noastre și nici un regim, nici o criză sau legislație nu a încercat să ne nege dreptul la câteva lucruri elementare. Imaginați-vă viața fără lapte. Nici în cafea, nici cu musli, nici lângă chifla de dimineață și nici la mămăligă. Din păcate, nu vorbim de un scenariu futurist. S-ar putea ca laptele din România să devină un produs de lux.

de Magor Csibi

Nu e o surpriză pentru nimeni că multe ramuri ale industriei din România se află într-o dificultate din ce în ce mai mare. În ultima vreme, dintre toți producătorii, cel mai pronunțat se disting cei din industria laptelui. Ei sunt cei care pot fi strânși cu ușa de toată lumea, vocea lor nu este auzită, iar disperarea lor crește pe zi ce trece. Nu este nici ieftin și nici ușor să crești un animal în România, iar dacă vrei să și respecți standardele impuse de UE, sarcina devine aproape imposibilă. Cei mai mulți nici măcar nu știu ce ar trebui să facă pentru a fi în conformitate cu legislația, ca să nu mai vorbim că aceasta este deseori ignorată chiar și de autorități.

Cert este că producătorii primesc un preț la lapte care nu le acoperă nici măcar cheltuielile și mulți dintre ei rămân locului mirați când intră într-un magazin și văd că produsul vândut de ei poate fi recumpărat la un preț de până la șase ori mai mare decât au primit ei inițial. Nu înțeleg cum să se conformeze la standardele de sănătate, nu înțeleg cum să crească o vacă sănătoasă fără bani și nu înțeleg cum să plătească utilitățile fără bani.

Disperarea fermierilor este din ce în ce mai mare, iar decizia multora dintre ei de a-și sacrifica animalele și a se lăsa de producție riscă să declanșeze o reacție în lanț. Fără o producție autohtonă de lapte, procesatorii rămân dependenți de export, iar laptele de afară nu e deloc ieftin. O degradare a industriei atrage la rândul ei scumpiri noi, însă se pare că nu se întâmplă nimic pentru stoparea acestei descompuneri.

Lipsa ideilor persistă și în acest domeniu și, în loc să luăm măsuri urgente, ne e mai comod să arătăm cu degetul. Guvernul spre procesatori și retaileri, aceștia din urmă spre guvern, iar țăranul nu înțelege nimic și totul se duce de râpă. Ecuația e mai complicată decât demagogiile aruncate în public.

Cât este de vinovată UE și cât de corecte sunt regulile sale? Ce face guvernul, cât este de conștient de această situație și ce soluții vede? Sunt procesatorii atât de negri precum sunt prezentați de mulți? De unde apar diferențele de preț, care sunt soluțiile și practicile alternative și cum va arata viitorul nostru din acest punct de vedere?

La aceste întrebări dorește să vă răspundă TOTB într-un serial amplu despre industria laptelui. Vom încerca să auzim toate părerile, să vedem toate scenariile și să găsim soluțiile. Dorim să generăm o dezbatere publică care să ducă la idei aplicabile, într-o Românie a lipsei de inspirație. Pe lângă părerea autorităților și a responsabililor, așteptăm ideile, sugestiile sau sesizările voastre și poate vom reși să facem împreună un prim pas în salvarea laptelui nostru cel de toate zilele.

Citește și:

O familie din Marea Britanie a strâns doar o pungă de deşeuri în tot anul trecut

Vouchere pentru britanicii care vor să mănâce sănătos

8 aplicaţii surprinzatoare pentru uleiul de măsline

Se strică sau nu produsele de tip fast-food?

Elevii din New York au urcat grădinaritul urban pe acoperişul şcolii

Foto: EPA

Tags:



9 comentarii

  1. Paradoxal. o veste excelenta. Laptele este cauza foarte multor afectiuni din lumea asta. Dovadata este aici: http://notmilk.com/.

    Singurii care tb deplansi cu laptele asta toxic sunt fermierii. Pentru restul este o veste excelenta.

  2. Virgil-Sighisoara on

    Asa este. Eu oricum, eu consum NUMAI lapte de la taran, de la persoana cunoscuta. Problema este sa se stimuleze inmultirea procesatorilor avizati (producatori de derivate lactate), nu ca cei putini sa faca “legea”. Dar si aici este problema financiara, deoarece o fabricuta de procesare costa vreo cateva milioane de euro. Ca solutie de compromis este:
    -achizitionarea de exemplare selectionate si cu bun material genetic (in prima faza);
    -procesarea in regim “casnic” a laptelui (faza II);
    -achizitionarea si constructia pe plan local a unor mici unitati procesatoare (la nivel de 2-3 comune) si care sa proceseze laptele produs pe plan local, deoarece nici transportul laptelui pe distante mari 50-100km intre locul de achizitie si procesator nu este rentabil.
    Varianta de procesare pe plan local mi se pare cea mai rentabila si pe care eu ca consumator final as sustine-o.

  3. Cartea “Studiul China” care este intr-adevar controversata prezinta totusi adevaruri de necontestat despre laptele de vaca, chiar daca unora nu le convine sa creada ca este nesanatos. Eu personal nu mai beau lapte de vaca de foarte multi ani. Suntem singura specie care consuma laptele alte specii si acest lucru este anormal, chiar daca nu ar avea efecte negative. Laptele de vaca este destinat vitelului, pentru a creste rapid intr-un timp scurt si contine ceea ce ii trebuie vitelului pentru crestere, nu omului.

    Deci nu numai ca-mi imaginez viata fara lapte de vaca (exista alte feluri de lapte nedaunatoare) dar chiar traiesc foarte bine fara si nu as sustine solutii de genul celor propuse. Imi pare rau pentru fermieri, dar nu mai cred demult in “sanatatea curata” a laptelui de vaca.

  4. intreaga manie de prin Vest impotriva laptelui se datoreaza in parte faptului ca ei nu mai au vaci sanatoase. nu-i de mirare daca ne uitam cu ce le hranesc pentru a avea o productie cat mai mare.

    dar eu inca cred in laptele provenit de la vacile noastre, crescute in mediu curat, la tara. numai ca se urmareste descurajarea taranilor nostri, astfel incat sa ajungem sa importam lapte procesat “conform normelor europene”. orice tara normala intai isi asigura necesarul din productia proprie si daca mai este nevoie, importa. da la noi mereu e pe dos, asa ca taranii ajung sa arunce laptele la garla.

    eu as incuraja micii nostri fermieri sa-si vanda laptele prin intermediul Asociatiei Fermierilor (sau ce organism au ei), nu prin tot felul de intermediari sau companii mari procesatoare. chiar as cumpara lapte care n-a fost muls prin nu stiu ce metoda moderna, conforma cu “inaltele standarde” impuse de UE. un certificat de la directia judeteana de sanatate publica, care sa ateste calitatea buna a probelor analizate, mi se pare suficient.

  5. NU, nu este laptele nostru cel de toate zilele!
    Este laptele vacii pentru al ei vitel!
    Nicio vietate nu mai consuma lapte la varsta ADULTA!

  6. Imi pare bizar cum foarte multi oameni au tendinta sa gandeasca ¨outside the box¨ .. din moment ce uneori o fac chiar foarte outside the box ( relax peoples, nu este o adevarata problema daca si noi consumam laptele altora .. ci mai degraba cum il consumam )

    Cred totusi ca in final totul se rezuma ¨din nou¨ la bun simt si chibzuiala, pentru ca noi avem suficienta tehnologie incat sa valorificam si sa impartasim acest bun; doar ca eventual el a fost si este atat de puternic valorificat incat a ajuns o intreaga industrie, unde nu prea mai este considerat ca bun menit sa fie impartasit cu chibzuiala .. ci mai mult ca o resursa care se vinde bine ( de aici lacomia, pe care o stim si noi destul de bine ≠ prosperitate = lipsa de bunuri din belsug )

  7. Pingback: Este laptele un aliment sănătos? Mituri și legende despre lapte » Think Outside the Box

  8. Pingback: Ţăranul român faţa în faţă cu reacţiunea europeană: Când hârtia nu se potriveşte cu realitatea » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger