Lacăt pe poarta parcului? Să ne transformăm cu toţii în lăcătuşi!

5

Poarta Parcului Feroviarilor din Cluj-Napoca este închisă cu un lacăt, deși locul de agrement este clasat ca zonă verde cu acces public nelimitat. Dincolo de ea și de jur împrejurul ei se pregătește un proiect de două milioane de euro ce poartă pecetea patronului CFR Cluj, Pászkány Árpád. Omul de afaceri spune că proiectul deservește comunității clujene, opozanții susțin că maschează un spațiu de antrenament pentru echipele de tineret și de juniori ale clubului său de fotbal. În aceste condiții, poate fi smuls parcul, ca spațiu public, din logica investiției, a capitalului, și redat comunității prin mobilizare colectivă și solidaritate?

de Alina-Sandra Cucu, doctorand în sociologie și antropologie socială, Central European University, Budapesta

Al doilea parc al oraşului ca mărime, este clasificat prin Planul Urbanistic General ca zonă verde cu acces public nelimitat. Este declarat, de asemenea, monument istoric de către Comisia Zonală nr. 8 a Monumentelor Istorice, ca parte a „Ansamblului Urban Centrul Istoric al Oraşului Cluj”*, reflectând „un model de civilizaţie urbană spre care se tindea în acea perioadă, servind cartierul muncitoresc adiacent, în dezvoltare”**.

Parcul Feroviarilor a intrat în patrimoniul Regionalei C.F.R.*** şi a fost concesionat în 2010, pentru o perioadă de 25 de ani, către clubul de fotbal CFR 1907, deținut de către Pászkány Árpád. Acesta a declarat în mod repetat, începând din 2003, că doreşte să reamenajeze parcul şi să construiască în perimetrul acestuia un centru de pregătire pentru juniorii şi pentru copiii de la Clubul C.F.R.. În vederea reamenajării parcului, a fost cerut un certificat de urbanism, fără ca această cerere să fie însoţită de o solicitare pentru amenajarea spaţiului, care ar fi necesitat atât un aviz al Comisiei de Urbanism din cadrul Primăriei Cluj-Napoca, cât şi acordul Comisiei Monumentelor Istorice.

Conform ultimelor declaraţii ale conducerii clubului C.F.R. 1907, investiţiile preconizate sunt de aproximativ două milioane de euro şi presupun refacerea împrejmuirii parcului, a terenurilor de fotbal pe zgură şi pe gazon existente anterior, precum şi a terenurilor de tenis, a patinoarului natural, a locurilor de joacă pentru copii, a fântânii arteziene, a aleilor, a digului de pe malul Someşului şi a clădirii administrative de la intrarea în parc, plantarea de arbori şi de arbuşti ornamentali şi regazonarea completă. Conform altor surse, contractul de concesionare permite de fapt construirea unui mini-hotel pentru cantonament, a două terenuri mari, cu gazon, de circa un hectar, două mai mici, de dimensiuni de 35×55 metri, şi alte două terenuri sintetice destinate în primul rând antrenamentelor echipelor de juniori şi de tineret ale clubului, dar şi închirierii doritorilor, în timpul în care nu sunt folosite de jucătorii profesionişti. În urmă cu câteva săptămâni, lucrările de amenajare a Parcului Feroviarilor au început prin defrişări masive, accesul public fiind, în continuare, interzis.

Atât presa, cât şi actori ai societăţii civile au reflectat poziţiile publice privind reamanajarea parcului, punctând diferite aspecte problematice ale modului în care aceasta a fost gândită: ilegalitatea oricărei acţiuni de amenajare sau de defrişare până la obţinerea avizelor necesare, limitarea severă a accesului general şi gratuit în parc în urma construcţiei unei baze de pregătire pentru un club sportiv profesionist, obligaţia oricărui proiect de reamenajare a parcului de a respecta Planul de Urbanism General al Clujului, precum şi statutul de monument istoric şi importanţa parcului în viaţa de fiecare zi a mai multor generaţii de clujeni. De asemenea, mai multe organizaţii**** au atras atenţia autorităţilor că limitele impuse de vechiul Planul Urbanistic General asupra schimbărilor de statut al zonelor calificate ca spaţiu verde al oraşului în zone care permit constructii cu caracter public sau privat sunt forţate constant în favoarea intereselor private şi a ideii dominante de „investiţie”, fapt reflectat şi în noul Plan Urbanistic. Asociaţiile civice menţionau lipsa informării detaliate şi a consultării locuitorilor din apropierea zonelor afectate de deciziile autorităţilor locale***** şi propuneau soluţii alternative concrete pentru conservarea şi reamenajarea acestor spaţii.

La 16 martie avut loc o acţiune civilă de protest împotriva închiderii şi distrugerii Parcului Feroviarilor din Cluj, organizată de Grupul de Acţiune Socială (GAS), AltArt, Superbia şi Protokoll, care solicitau autorităţilor locale clujene „intervenţia imediată pentru întreruperea activităților ilegale de distrugere a Parcului, pentru anularea deciziei de interdicţie a accesului public în parc şi preluarea în administrarea publică a Parcului Feroviarilor, astfel încât reabilitarea şi funcţionarea acestuia să servească interesului comunităţii”******. Poliţia şi inspectorii de la Comisia Monumentelor au fost chemaţi la faţa locului. În urma protestului, parcul s-a redeschis pentru public şi lacătul a dispărut de pe poartă. Presa a raportat ulterior evenimentul ca pe o „mică victorie a GAS”, care anunţă că acţiunile de protest nu se vor opri aici, ci vor continua folosind toate mijloacele avute la dispoziţie: legale, analitice şi artistice. În urma mediatizării evenimentului, cele mai multe comentarii publice de pe diferite pagini de internet erau, în general, favorabile ideii că „cineva face ceva pentru Cluj”, că „se investeşte” şi că „ţiganii şi câinii vagabonzi sunt măturaţi de acolo”. Alţi comentatori considerau că preluarea parcului nu înseamnă nimic altceva decât „vânzarea Clujului către un mafiot” şi că parcul a fost lăsat intenţionat în paragină pentru a se putea invoca necesitatea investiţiilor de către un actor cu forţă financiară. După doar două zile de la protest, poarta parcului s-a închis din nou, iar portarul refuză accesul oricărei persoane care solicită intrarea.

Multitudinea poziţiilor referitoare la problema administrării, a folosirii şi a amenajării unui spaţiu urban fac necesară reconsiderarea acestuia ca un spaţiu esenţialmente politic, negociat continuu de actori ca autorităţi locale, capital local, organizaţii ecologiste sau Comisia pentru Monumente Istorice, care reuşesc să formuleze explicit dreptul lor asupra oraşului. Imaginarul spaţial se arată a fi legat în mod fundamental de un imaginar politic în care noţiunile de proprietate, investiţie, cetăţenie, spaţiu public şi comunitate îmbracă mereu conţinuturi diferite, în funcţie de configuraţia specifică de putere în care oamenii şi instituţiile iau parte. Perspectivele diferite asupra soartei Parcului Feroviarilor venite punctează în mod evident faptul că un “oraş bun pentru locuit” nu în înseamnă acelaşi lucru pentru toată lumea

Deşi afirmaţia apare ca un truism, în realitate, spaţiul urban apare din ce în ce mai puţin ca o ţesătură urzită din multiplele fire ale comunităţii care ar trebui să îl producă şi să îl trăiască, şi din ce în ce mai mult ca un spaţiu unidimensional dominat de logica investiţiei, a capitalului şi a aproprierii private. Mai mult, această logică apare ca profund dezirabilă şi pentru acei actori care sunt, în fapt, deposedaţi nu în sensul pierderii spaţiului în sine ca suprafaţă măsurabilă şi cuantificabilă, ci în sensul eliminării posibilităţii fundamentale a fiecăruia dintre noi de a investi în spaţiu, de a-l produce plural ca memorie socială, practici de folosire cotidiană, rutină corporală sau viziuni estetice. Investiţia de capital blochează, astfel, posibilitatea oricărei alte investiţii.

În acest context, voci ca cea a Grupului pentru Acţiune Socială devin importante, nu numai pentru că articulează poziţii antihegemonice, ci şi pentru că promovează o viziune plurală și deschisă asupra politicului în ansamblu, o alternativă la acordul incomplet şi asurzitor dintre autorităţile locale şi capital. Cea mai importantă propunere în prezenta acţiune civică este aceea a administrării parcului printr-un parteneriat între Administraţia parcurilor din cadrul Primăriei, reprezentanţii clubului C.F.R. şi cetăţenii care locuiesc în apropierea parcului. În plus, acest tip de propuneri vin din partea unor asociaţii civice care nu se bazează pe finanţări din surse externe sau pe alianţe partinice, ci pe resurse proprii intelectuale şi creative şi mai ales pe mobilizarea colectivă şi pe repolitizarea în sens Acest tip de propuneri vin din partea unor asociaţii civice care nu se bazează pe finanţări din surse externe sau pe alianţe partinice, ci pe resurse proprii intelectuale şi creative, şi care regândesc mobilizarea colectivă în sensul politic larg al noţiunilor de solidaritate şi de participare. Dacă dezbaterile referitoare la amenajarea Parcului Feroviarilor ajung inevitabil la o opoziţie între preluarea acestuia de către capital care face ceva şi lăsarea acestuia în paragină, se poate afirma cu tărie că există şi altă opţiune: cea a mobilizării colective, a parteneriatului de pe poziţii egale şi a consultării tuturor actorilor afectaţi de aceste decizii exact pentru a face ceva.

Vocile societăţii civile se fac auzite acum atât pentru a afirma dreptul altor actori în afară de membrii elitelor politice şi ai deţinătorilor de capital de a avea un cuvânt de spus în legătură cu amenajarea unui parc, cât şi pentru a scoate la iveală potenţialul solidarităţii, al entuziasmului, al imaginaţiei, al creativităţii, al deschiderii către dialog, al toleranţei şi al efortului ca resurse alternative celor financiare în procesul istoric de producţie a spaţiului. Desigur, negocierea drepturilor şi angajarea resurselor fiecăruia dintre noi pentru a imagina un oraş bun pentru locuit înseamnă totodată şi recunoaşterea imediată a politicului din fiecare dintre noi, a nevoii şi a dreptului de a câştiga democraţia exercitând-o constant nu doar prin vot  – deci prin transfer de putere, ci ca democraţie directă şi participativă. Şi dacă, în cazul de faţă, participare înseamnă o alianţă între cartier, capital şi autorităţi locale, lupta pentru dreptul asupra oraşului poate deschide un spaţiu fundamental în care, într-un caz viitor similar, acţiunea socială să nu mai fie legată prin definiţie de noţiunea uni-dimensională de investiţie financiară, ci de reţele de mobilizare civică, de creativitate şi de viziuni alternative, de un „noi” plural care ar reuşi să facă intervenţia capitalului nenecesară.

* Cod CJ-II-a-A-07244, conform Listei Monumentelor Istorice din România, publicată în Monitorul Oficial partea I, nr . 670 / bis / din 01.10.2011

** Adresa Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr. 8, Transilvania către DJCPN Cluj referitoare la Parcul Feroviarilor Cluj-Napoca, din 17.03.2011

*** Prin Decizia nr. 416/10.01. 1989, emisă de Consiliul Popular al județului Cluj

**** Asociația Ecologistă Floarea de Colț, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Clubul de Cicloturism Cluj-Napoca, Clubul pentru mișcare pentru sănătate, Clubul Cetățenilor cu Drepturi Depline, Fundația Părinți Clujeni,  Protokoll? şi Grupul pentru Acțiune Socială au înaintat o sesizare Primăriei Cluj-Napoca, în legătura cu schimbarea destinației unor spații verzi şi cu încălcarea prin această acţiune a prevederilor Ordonanței nr. 114/2007

***** Ordinul MDRT 2701 pe 2011 cu privire la metodologia de consultare publică

****** Comunicat: Acțiune civilă de protest împotriva închiderii și distrugerii Parcului Feroviarilor

Foto: O imagine veche din Parcul Feroviarilor, publicată pe site-ul nemţesc wolfwerke.de/Adevărul

Tags:



5 comentarii

  1. E o rusine. Isi bate joc de Clujul asta cine apuca! Ce e aia, sa vinzi un parc? Daca i-am ales, asta inseamna ca parcurile noastre sunt ale lor, sa le vanda pe comisioane si bani ascunsi in urmatoarea campanie electorala? Ce, suntem prostii lor?!!!

  2. imi pare rau, dar ma lasa rece atitudinea organismelor de protectie a mediului sau ce sunt ele. am fost in parcul acela anul trecut si era o mizerie totala, lasat asa cum a ramas de la revolutie, cu spatiul verde neamenajat si mizer. daca cineva vrea sa investeasca acolo si sa-i dea o nota de prospetime, foarte bine. oricum zona e marginasa, nu e un punct important pentru clujeni. vedeti ce se face in parcul mare sau cum s-a distrus spatiul verde din centru (eroilor – piata unirii). acolo e mai grav.

    • ..si daca e jalnic, e mai bine sa se taie copacii si sa fie dat unui club? Dupa dvs. fapul ca e jalnic parcul justifica ceea ce se face in el? Primaria are bani sa faca un super-stadion in centru, dar cand e vorba sa aiba grija de un parc, atunci n-are bani si-l ‘concesioneaza’?

  3. Pingback: Comunicat de presă: Clubul de fotbal CFR acționat în instanță |

Leave A Reply