La ceai cu ultraşii: “Cât mai paşnici, cât mai uniţi, cu toată lumea”

13

Vorbeam despre marşul anunţat de Opoziţie pentru azi, la o sorbitură de ceai distanţă de plecare, când lui Mircea i-a sunat telefonul mobil. L-a ţinut puţin la ureche, apoi l-a pus pe speaker în mijlocul mesei. Pe fir era un coleg ultras. Anunţa că Opoziţia nu a obţinut aprobarea pentru un marş cu destinaţia Piaţa Universităţii. I s-a permis să meargă doar între Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei. O mică bucurie pentru Mircea şi pentru colegii suporteri aflaţi la masă, Tavi şi Ovidiu, toţi trei părtaşi la Manifestul Ultraşilor de marţi, care se temeau că manifestanţii de la Fântână şi de la TNB ar putea fi catalogaţi ilegalişti, iar protestul confiscat.

 

de Ionuţ Dulămiţă

 

În ceainăria discretă de la Cotroceni, vizavi de locul primului protest, în subsolul decorat cu tablouri cu căni de ceai, cântă Radiohead, David Gray, Coldplay. Tavi, care, la cererea noastră, se autodescrie half reader, half writer, pragmatic utopist, şi-a comandat un Rooibos cu ciocolată, iar Mircea, care lucrează în client service, nu ştiu ce infuzie de plante. Atipică ambianţă pentru o întâlnire cu ultraşii, de la care te aştepţi să scoată o sticlă de votcă dintre cataroaiele din geantă. Şi mai atipic să auzi de la unul din ei, de la Ovidiu mai precis, că este yoghin şi meditează în munţi. Poate atmosfera asta m-a îndemnat să scriu mai personal şi mai empatic despre ei. Dar mai mult pentru că Mircea mi-a fost coleg de apartament timp de doi ani şi jumătate şi primul tovarăş pe care mi l-am făcut în Bucureşti.L-am lăsat pe colegul de interviu Vlad Ursulean să fie mai imparţial.

S-a scris urât despre ultraşi zilele astea, li s-a făcut un profil subuman. Au fost delimitaţi de “adevăraţii” protestatari de la Universitate, de oamenii de rând care demonstrează paşnic. Ei sunt huliganii care au stricat protestul, deşi, în ultimele trei zile, unii dintre ei au manifestat paşnic în mulţime şi anunţă că vor proceda la fel şi azi. Eu, unul, nu sunt de acord cu violenţa, cu bilanţul de duminică care a inclus şi “bunuri obţinute prin muncă, prin împrumuturi apăsătoare, de către simpli salariaţi”, după cum nota un cititor pe Critic Atac, dar sunt de acord cu ce scria Victoria Stoiciu pe aceeaşi platformă: “(…) actele de violenţă sunt o consecinţă aproape indispensabilă a adunării maselor, dintr-o sută de oameni mereu se găseşte unul care să arunce cu o piatră”.

Ideea de violenţă m-a ţinut, de altfel, la distanţă de grupul lui Mircea în primul an de facultate. Nu înţelegeam de ce să te duci pe stadion şi să urli din toţi plămânii în numele unei echipe de fotbal care nu te răsplăteşte cu acelaşi entuziasm, ca apoi să te ciocneşti cu jandarmii sau cu suporterii rivali. L-am dispreţuit pe Mircea după ce a fost bătut de ultraşi în faţa blocului; mă temeam să nu o păţesc şi eu din cauza lui. L-am dispreţuit când a venit acasă cu nasul spart şi cu o pată de sânge pe geaca pe care i-o împrumutasem, deşi fusese bătut nejustificat de unii care nu erau nici suporteri, nici ultraşi; l-am întrebat furios: “Mi-ai pătat geaca de sânge?”. Dar îmi dau seama că furia mea se alimenta din invidie: nu înţelegeam de ce preferă să meargă cu “huliganii” ăia în loc să stea cu mine să dăm un 66 şi să înregistrăm poezii pe reportofon.

Apoi i-am cunoscut tovarăşii ultraşi şi am înţeles. Dispreţul s-a transformat în acceptare. Unii dintre ei sunt pasionaţi de matematică, politică, istorie, fut, iubesc, visează şi suferă la fel ca restul, sunt tineri puternic ancoraţi în problemele sociale dezbătute în agora ultraseriei, după cum a arătat-o şi Manifestul Ultraşilor schiţat ad-hoc pe pungi de Fornetti, la Universitate. Nu toţi sunt la fel, dar o trăsătură au în comun, una demn de invidiat: solidaritatea. “Principala lor calitate este că îi uneşte ceva foarte puternic”, spune Ovidiu. Ultraşii, ne explică parternerii noştri de ceai, sunt oameni care se strâng să meargă împreună la meci, iar când se strâng, totul se transformă într-o piaţă publică în care se dezbat de la probleme zilnice, la probleme sportive. “O societate mai mică, dar fidelă, care simte să apere idealul mai mult decât alţii pasivi”.

Această solidaritate a stat şi în spatele Manifestului de acum două zile, care vorbeşte în numele tuturor ultraşilor. “Ne reprezentăm unul pe altul”, spune Mircea, “e viaţa noastră, ne ştim de atâţia ani”. Dar, completează Ovidiu, „exact asta a dus la represiunea împotriva noastră. Sunt foarte uniţi ultraşii ăia şi foarte devotaţi şi foarte hotărâţi şi puşi pe treabă. Ăştia trebuie decimaţi, împrăştiaţi, interzişi, speriaţi, amendaţi, denigraţi”. Violenţa este una din formele de manifestare a acestei solidarităţi, însă este întreţinută, putem s-o recunoaştem, şi de forţele de ordine. “Eu zic că nu poţi obţine nimic prin violenţă”, spune Ovidiu, membru, alături de Mircea, al Peluzei Sud Dinamo, facţiune care nu a participat la incidentele de duminică, “însă e omniprezentă şi pentru unii oameni e o formă de manifestare, va fi întotdeauna”.

“Nu sunt doar oameni care zic oricum nu schimbăm nimic, mai bine le dăm foc sau le dăm pietre în cap şi spargem nişte vitrine şi am câştigat tot, sunt şi oameni care poate arată că voi aveţi bastoane, aveţi gaze lacrimogene, aveţi cartuşe, aveţi tunuri cu apă, dar şi noi avem şi arătăm că nu ne e frică”. Cine au fost vandalii de dumincă? Ovidiu nu are un răspuns clar, însă s-ar putea să fie „tinerii de care voi aţi uitat. A fost şi o scandare: Cine a fost la Unirii? Tinerii de voi daţi uitării”. “Au râs de ei că au picat bacul, coaie”, intervine Tavi. Unii dintre ei au venit chitiţi să se bată cu jandarmii, spune Ovidiu, sau pentru adrenalină, motivaţiile au fost variate, însă nu toţi erau ultraşi. “Noi nu am fost acolo şi nici nu suntem de acord cu unii oameni care au fost acolo”, spune Mircea. “Acolo nu au fost doar ultraşi, asta a fost foarte greşit interpretată”.

Chiar şi aşa, ultraşii condamnă modul “pompieristic” în care sunt înăbuşite astfel de probleme. Unul dintre ei îndeamnă să nu studiem efectul, ci să mergem la cauză, să nu venim să stingem ca pompierii fără să ştim despre cine a dat foc. “Am văzut comentarii: dom’le, la muncă, nu cereţi prin violenţă bani, adică ce vreţi, cantina să vă dea de mâncare?”, spune Mircea. “Nu dom’le, poate vrem un loc muncă onorabil, care sa ne facă să muncim, nu vă cerem pe gratis”. Tavi intervine: “De ce au pus oamenii mâna pe pietre? Păi n-aveau cărţi în jur. Adică ţii lumea în foame, îi treci clasa aşa, la profesională se fut în timpul orelor, muie cinema, muie teatru, muie de-aia, muie de-aia şi când am pus mâna pe piatră…păi pe ce să pun, că n-am vioară acasă”.

În acest scenariu, ultraşii condamnă fondurile mari alocate apărării în detrimentul educaţiei şi salariile disproporţionale: “7 milioane pentru o învăţătoare, 15 milioane pentru un agent de constatare”, deşi, crede Tavi, “jandarmii sunt la fel de supăraţi şi amărâţi săracii”. “Înţelegem cu jurământul militar”, spune Mircea, “dar trebuie să fim oameni dincolo de asta. Sunt prea mulţi (jandarmii – n.r.), se cheltuiesc prea mulţi bani, unii o fac la întâmplare şi unii sunt diabolici, adică cineva ştie: ne trebuie mulţi jandarmi ca să ţinem masele la un moment dat când vor exploda…”. “Şi masele cât mai mici”, îl completează Ovidiu, “cât mai divizate”.

Cetăţeanul trebuie să comande acţiunile statului, ca în V for Vendetta, care zice că nu cetăţeanul trebuie să se teamă de guvern, ci guvernul trebuie să se teamă de cetăţean. Iar ca să se teamă de tine, nu trebuie să se teamă de teroare, ci de idei. Dar deşi blamez violenţa, ştiu că poate ar trebui odată, a arăta statului că eşti acolo, a arăta că dacă e nevoie, o să dai foc Parlamentului într-o zi. Am crezut că o să intru în direct la Realitatea şi mi-am notat pe punga de Fornetti ideea asta: suntem conştienţi că, la un moment dat, bunicile noastre înarmate cu flori or să înfrunte tancuri. (Mircea)

După ce a pus telefonul pe speaker, Mircea şi-a întrebat tovarăşul ultras de pe fir, să auzim toţi: “Vrei să ne delimităm de restul?”. “Nu, frate”. “O să fim paşnici?”. “Cât mai paşnici, cât mai uniţi, cu toată lumea”. “Bravo!”. Pentru protestul de astăzi, joi, 19 ianuarie, ultraşii cu care am vorbit au anunţat că se gândesc să formeze o barieră din bannere pe care va scrie atât: “Paşnici şi apolitici”.

Şi îi îndeamnă pe toţi ultraşii să procedeze la fel şi să li se alăture!

Foto: Vlad Ursulean

Cealaltă versiune a poveştii, de Vlad Ursulean: La un ceai cu ultraşii care au scris manifestul unei generaţii

 

Citiţi şi:

Ultimul aprinde lumina. Ultraşii, aliaţi cu pensionarii! (Manifestul ultraşilor)


13 comentarii

  1. Pingback: » La un ceai cu ULTRAȘII care au scris manifestul unei generații » Tânăru' jurnalist rătăcitor

  2. Pingback: Ba e « Pandora's | Blog la feminin

  3. Pingback: Unul din autorii “Manifestului Ultrasilor” este yoghin « yoghin de-a lui Bivolaru si de dreapta

  4. In seara de 15.01.2012 ma indreptam spre masina dinspre lipscani pentru a ma duce acasa,cand dintr-o data au aparut vreo 8-9 jandarmi care au inceput sa ne ia la bataie,victime colaterale domne’,pai jandarmii astia aveau ordine sa bata lumea pe strada?eu cred ca le facea placere sa faca asta,porma se intreaba de ce izbucneste lumea violent(poate am facut-o sau nu si eu),pai stai frate asa putin….si asta nu e tot!jegu ala de reporter de la antena care spune ca a fost batut de protestatari e un nenorocit basinos,el si-a luat-o de la jandarmi din greseala si pe post a spus altceva,intrebarea fireasca este: DE CE?

  5. Pingback: “Asasini, gabori asasini!” #riscograma

  6. Pingback: 19 ianuarie. Băi, anti-austeritate şi anti-Băsescu, punct. Intoxicări, tîmpenii. Anti-visători « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

  7. Pingback: Critic Atac

  8. Pingback: Antisistem? «

  9. amice , esti idiot???e drept ca 20 de dementi au facut multe nasoale, dar aia nu reprezinta in totalitate ultrasii………….

    am fost ultras 20 de ani si cred ca am mai multi ani de scoala(d-aia de pe vremea lu ciao, nu ce ati facut voi in ultimii 15 ani) decat ai avut tu vacanta………..asa ca n-o mai da in diverse , ca s-ar putea sa pici de fraier…………..si te astept oricand sa vorbim REAL ce vrei tu din orice(cultura, istorie, literatura, etc)

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger