Sunt oameni care nu se pot relaxa în cuplu pentu că nu se pot relaxa în general. Au o atitudine combativă faţă de lume, sunt mai pesimişti, mai atenţi la semnalele de ostilitate, într-o stare de alertă accentuată, în comparaţie cu majoritatea oamenilor, care tind să vadă lumea ca pe un loc protector.
Acest gen de oameni sunt parteneri dificili, se simt rareori fericiţi şi creează o atmosferă de tensiune în cuplu. Psihologia modernă îi consideră „nesiguri emoţional” sau avînd „probleme de ataşament”. Sunt evitanţi şi preferă să-şi rezolve singuri problemele în loc să se bazeze pe parteneri. Ceilalţi, „normalii”, lucrează mai bine în echipe şi optimismul le permite să se concentreze pe ceea ce au de făcut fără să fie bruiaţi de gînduri negative. În vremuri de pace şi siguranţă, această strategie e neîndoielnic cea firească. Şi totuşi, oricît de scandalos ar suna asta pentru vremurile noastre, cum declarau multe rusoaice după Al Doilea Război Mondial:”E bine că bărbaţii noştri sunt atît de agresivi, altfel acum am fi fost sub cizma nazistă” (desigur, problemele de ataşament sunt întîlnite şi la femei, dar îndeosebi la bărbaţi)
În numărul din martie al revistei Perspectives on Psychological Science este analizată această categorie de neadaptaţi din perspectiva evoluţionistă. Se pare că unii dintre noi au fost construiţi aşa, ca un fel de cîini de pază, pentru a-i apăra pe ceilalţi, mai domestici, în timpuri de criză. S-au făcut şi cîteva experimente pentru a testa această ipoteză. Două tipuri de subiecţi, unii „normali” şi unii cu probleme de ataşament, au fost închişi într-o cameră. Cu ajutorul unei maşini de fum, a fost simulat un incendiu. Cei care au reacţionat cel mai prompt şi mai eficient au fost, după cum se aşteptau experimentatorii, cei „dificili”, cei care obţinuseră la testele de ataşament cele mai puţine puncte.
Prototipul contemporan al acestui tip de om e James Bond: independent, calm şi eficient în faţa haosului, dar, deşi cu mare succes la femei, niciodată ataşat pe termen lung de vreuna. În mod ironic, numele său înseamnă “legătură”, “adezivitate”, adică exact ce nu-i reuşeşte niciodată.