La ce sînt buni părinții?

0

 În ultima sută de ani au căzut ca o avalanșă pe capul părinților sfaturile, metodele, avertismentele, analizele nuanțate și teoriile legate de o creștere cît mai corectă a copiilor. Dar au acestea vreo importanță?

 

 

În conflictul natură/creștere, cam cît adică primim din naștere și cît din educație, cercetătorii n-au reușit încă să pună degetul pe educație.

Cînd le sînt măsurate abilitățile intelectuale și anumite aspecte ale personalității, copiii sînt rezonabil de mult asemănători părinților. Numai că aceleași măsurători făcute pe copii adoptivi arată cu totul altceva. Și anume faptul că aceștia au prea puține în comun cu părinții adoptivi chiar și după mulți ani de creștere în ograda acestora. Acești copii seamănă la fel de mult sau de puțin cu cei care i-au hrănit, i-au îmbrăcat, le-au citit, i-au învățat și i-au iubit timp de 16 ani pe cît seamănă cu oricare alți doi adulți luați la întîmplare de pe stradă. Trăsături ale personalității precum nervozitatea, cordialitatea, introvertirea, deschiderea și așa mai departe nu sînt determinate de părinți decît genetic, nu și prin educație.

Dacă părinții ne influențează prea puțin în copilărie, cine ne influențează cu adevărat? Prietenii, colegii, cei de vîrsta noastră, cei din jur. Așa s-ar explica de ce copiii imigranților recenți nu păstrează aproape nimic din accentul părinților. La fel, copiii surzilor învață să vorbească la fel de bine și de repede pe cît o fac copiii părinților fără probleme de comunicare.

Sfatul pentru părinți al lui Malcolm Gladwell, din a cărui carte am pescuit aceste informații, e ca aceștia să se relaxeze și să-și țină grijile pentru cei mici la minim.

 

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger