Într-o vacanță cînd am fost la verișoarele mele de la Bacău, am descoperit șocat că la ele pe stradă jocul cu mingea și cărămizi ”9 pietre” se cheamă ”5 pietre”. Mai puține cărămizi, dar aceleași principii – totuși mi s-a părut o greșeală, o neînțelegere; pe urmă însă m-am obișnuit și am intrat în joc. Cam astea erau diferențele dintre lumi în copilăria mea. În rest, de la un capăt la altul al țării, trăiam, și cei mici și cei mari, într-un univers comun. Un copil care se duce astăzi în alt oraș, la verișoarele lui, e mult mai derutat de șocul cultural. Găsește și destule referințe comune, dar diferențele sînt mai mari.
de Dan Sociu
Nici măcar cultura pop nu ne mai unește, de cînd cu Internetul și eclectismul lui. Facebook are ceva dintr-o nouă lume comună, dar e o iluzie – putem comunica teoretic cu oricine, dar diferențele rămîn și sînt decisive.
Cîndva, înainte de Iluminism, toți europenii se regăseau în religie. Oameni care nu ieșeau niciodată din satul lor ar fi înțeles, în cazul unei întîlniri, motivațiile adînci și psihologia altor oameni, din alt colț al Europei, care nu ieșiseră niciodată din satul lor. Pe urmă totul a explodat – pentru români, explozia s-a întîmplat mai tîrzium iar după războiul civil din 1990, legăturile s-au făcut praf. Dacă interpretăm lumea contemporană, alegerile și comportamentele, prin prisma valorilor (bătrînul Verstehen), religia nu mai are nici la noi o importanță reală – statisticile pe divorțuri o demonstrează. Și, ca să termin cu această introducere explicativă de semidoct – ce vreau să zic e că nimic nu ne mai leagă cu adevărat sau ce ne leagă e fragil și merge numai în rutina pașnică, nu și în situații de criză. Căutăm însă în continuare să construim punți și în această căutare e testat și acest joc social, aparent frivol, care e astrologia.
Astrologia e unitate în diversitate, o încercare de a ne restrînge identitățile explodate la cîteva tipare inteligibile și liniștitoare. Ce să-i faci, e Leu, trebuie să fie totul numai cum vor ei; dar are noroc la bani. Nu reușesc să-l scot din ale lui, așa-s Taurii; dar sînt buni la pat. Indiferent de clasă sau educație, toată lumea a intrat în joc (vezi ce succes are un site ca eva.ro, construit aproape exclusiv pe asta). Cel mai mare cîștig al acestui fel de a privi lumea e toleranța, maturitatea – de la un om cu anumite caracteristici nu te aștepți să fie altfel, deși orice zodie presupune posibilitatea transformării, ca și a degradării. Cînd presiunea culturii occidentale e spre continuă autodezvoltare, o viziune de asta mai tradițională, cumva tragică, pentru că e bazată pe ideea de destin, e reconfortantă. Un alt cîștig e autocunoașterea basic – cînd îți citești profilul, realizezi că ai niște patternuri. Poate părea de la sine înțeles, dar nu e. Vedem ușor tiparele altora, dar despre noi înșine preferăm să credem că sîntem indeterminați. Pentru cei nesiguri pe ei sau care se disprețuiesc, profilul zodiacal e un balsam, fie și numai pentru o scurtă perioadă de timp – ne ajută să ne iertăm limitele. Un alt cîștig e, bineînțeles, cel metafizic – lumea are deodată sens, ordine, semnificație. Nu și scop, pe care numai religia îl poate da și poate de aceea monoteismele condamnă astrologia (sau excesul de) – ne face să privim numai în jos, la scopurile mărunte și să uităm de transcedent.
Cei mai mulți dintre noi vorbim despre zodii cu o anumită distanță ironică pentru că, pînă una alta, nu au nici un temei științific. Și nici n-ar putea avea, nu în cadrele unei științe empirice, pozitiviste. Dar dacă lărgim aceste cadre și privim nu de jos în sus ci invers, dinspre metafizic, legătura dintre viețile noastre și mișcările stelelor nu mai pare atît de absurdă. Analiza unei roci din spațiul extraterestru nu inidcă în nici un fel spre un suprasens, dar nici analiza unui fragment din creier nu indică spre existența conștiinței.
Și cum să ignori potrivirile extraordinare ale profilurilor zodiacale cu personalitățile celor pe care-i cunoști bine? Poți invoca erori cognitive, iluzii de intrepretare și e o explicație bună, dar nu mai ține cînd e vorba de amănunte, de idiosincrazii. Una dintre pasiunile prietenilor mei scriitori de pe Discuția Secretă (chat-ul Clubliterar și, mai nou, al Canonul) e verificarea continuă a zodiacului. Ne trecem pe noi și pe toți scriitorii pe care îi cunoaștem prin procesatorul eva.ro (dar și altele, dintre cele mai subtile și exigente; scorpionul Vlad Moldovan a fost ghidul nostru inițial, apoi am început să explorăm pe cont propriu) și de fiecare dată sîntem uimiți de acuratețea descrierilor. Ce mai poți să zici cînd eva.ro îl plasează pe un unul din cei mai buni autori comici englezi în Ziua comediei cosmice, cînd despre un mare poet britanic al vieții omului obișnuit spune literal că înțelege foarte bine omul obișnuit , cînd spune de un poet din generația noastră căruia toți îi vedem banalitatea din spatele retoricii baroce că își ascunde banalitatea și mă opresc aici cu exemplele, pentru că sînt sute. La fiecare, potrivirile sar de 80% și cînd ceva sare de 80%, nu mai e nimereală. Ce să mai zici cînd afli că Băsescu e născut în Ziua provocatorului și Ponta în Ziua conducătorului? Să fie în eroare cognitivă atîția oameni care au observat că Leii din viața lor sînt deosebit de orgolioși și Fecioarele oameni practici, care se grijesc de toate cele? La mine în viață și în familie, toți sînt și au fost exact cum i-a descris zodiacul. Bineînțeles, zodiacul povestește numai automatul din noi, pe care sufletul, centrul libertății totale, îl poate deturna. Filozofia zodiacului mi se pare foarte subtilă în înțelegerea vieții – două zodii pot să nu se potrivească într-o relație, dar aceasta îi poate ajuta să se dezvolte și fiecare poate avea un rol în viața altuia. O astfel de înțelepciune înmoaie dramatismul despărțirilor și face din dragoste ceva mai mult și mai interesant decît simpla aspirație spre uniune pe viață. O relație stricată nu mai e o pierdere, e o etapă spirituală. Și acest ultim cuvînt e adevăratul cîștig al zodiacului – ne ridică, precum o fac și religia și estetica, la un alt nivel, ne redă definiției lui Hegel: omul e ceva de o infintate de ori mai mult decît ce-ar fi dacă ar fi numai așa cum este.
Textul de mai sus e cam îngălat și asta și pentru că Mercur e retrograd și capacitățile intelectuale scad, plus că Venus e în Leu, deci numai la coerență nu-mi stă capul. Dar tot ce am vrut să zic e sintetizat în poemul cu zodii de aici.