Viata la 30 de ani. A trai de pe o zi pe alta

182

Azi am implinit 30 de ani si as vrea sa spun undeva ca nu-mi place lumea in care traiesc. Mi-am dat seama ca nu pot s-o schimb si nici nu imi pot gasi o lume mai buna. Daca as fi economista sau as putea sa repar tevi, n-as sta nici o clipa pe ganduri si as emigra legal in Canada sau in Noua Zeelanda. Insa eu traiesc din mici “comisioane” creative care nici nu conteaza “la dosar”. La inceput, imi facea placere munca mea, ma consideram un om valoros, aveam entuziasm si speram ca voi “patrunde pe piata”, insa mi-am dat seama treptat ca nu exist.

Text trimis de o cititoare care se semneaza Matrioska

La 30 de ani, m-am cautat pe Google, iar numele meu aparea mai degraba in dreptul unor licee din Arad si Deva (orase in care n-am trait niciodata), a unor conturi obscure de pe diverse retele de socializare, in dreptul happenig-urilor sau expozitiilor mele de fotografie. O sa ziceti ca e vina mea si ca nu fac nimic ca sa ma promovez… da, e vina mea!

Singura mea preocupare este cea de a supravietui de la o luna la alta. De a improviza o viata. Visurile mele au fost, printre altele: sa fac inconjurul lumii pe role (20 de ani), sa merg la toate festivalurile rock din tara, din iunie pana in octombrie (23 de ani), sa fotografiez pantofi, pe strazi, in cel putin patru mari capitale europene (27 de ani) , sa parcurg El Camino, sa scriu si sa fac poze (28 de ani), sa merg intr-o scurta vacanta la bulgari (29 de ani). Nu mi-am implinit niciunul.

In schimb, am invatat sa traiesc “de pe-o zi pe alta”, cum se zice. Sa incerc sa imprumut bani de la prieteni si sa am mereu senzatia ca cersesc, desi le pot garanta data cand ii voi da inapoi. Sa numar zilele pana la “salariu”, care niciodata nu intra atunci cand ar trebui, si sa verific cardul de cinci ori pe zi incepand cu ora 9 (practic ma postez langa el, sperand). Salariul care inseamna in primul rand chiria, netul, lumina… e o falsa iluzie ca as putea trai din el macar pana la mijlocul lunii.

La 20 de ani, “a muri de foame” mi se parea pur si simplu o aberatie. Acum ma intreb daca vrabiile din fata blocului sunt comestibile si cum le-am putea prinde, in timp ce prietenul meu cauta pe strada chistoace. Prietenul meu a terminat Arte Plastice si e in aceeasi situatie, iar niste individe binevoitoare din familie imi tot spun: “Ce-ti trebe draga un artist? Scapa de el!”. Ca si cum a scapa de un om e la fel ca si cum ti-ai tunde parul sau ti-ai taia unghiile…

E adevarat ca impartim tot marsamul asta si relatia noastra e afectata oricum, insa e vorba de o viata impreuna care simt ca pur si simplu se duce naibii si-mi pare rau, caci exista dragoste si alte ingrediente din astea subtile. Ce desene? Ce fotografii? Sincer, nu mi-as fi imaginat ca viata mea va arata asa la 30 de ani… iar cel mai tare ma doare cand ii sun pe ai mei, care locuiesc intr-un alt oras, si tot timpul isi dau seama ca ceva e in neregula… si vor din saracia lor sa-mi trimita bani.

Sa-mi imaginez cum va arata viata mea peste inca 10 ani? Va pot spune de acum… un nimic. Am 30 de ani si sunt deja un om matur.

Foto: Flickr/Matt Callow

Tags:



182 de comentarii

    • “Ne plangem si gata, mioritic” e o dubla aberatie, fara suparare, Gigi. 1. Orice exteriorizare are o utilitate psihologica, terapeutica si …mai devreme sau mai tarziu se ajunge la descoperirea solutiei. 2. Miorita, atat cat ti s-a predat tie, e departe de a fi “resemnata” cum spune tot omul iubitor de clisee, ci reprezinta o balada si o colinda, cu elemente de bocet, in care imaginea nuntii – moarte vine din nevoia ontologica de a fi parcurse toate etapele fundamentale ale vietii inainte de moarte. Da’ ce iti spun eu tie toate astea, tu nu ai nici 30 de ani si nici nimic de defulat. Norocul tau.

    • pune mana si munceste!
      lasa rusinea de oparte si pune mana pe lopata daca e nevoie…
      Un proverb romanesc spune astfel: Nevoile te invata! …daca tu o sa stai tot timpu si o sa te gandesti cum sa prinzi vrabiile din fata blocului atunci acolo la nivelu ala o sa ramai.
      Nu sta si plange pe propriul tau umar si fati bagajele si pleaca, acuma lumea iti e deschisa!
      Daca nu…….probabil ca carnea de vrabie e totusi comestibila 🙂

      • dar ce ai frate cu ea? …pai nu intelegi ca asta este caracteristica noastra…cu asta am reusit sa trecem de toate problemele noastre…vrabiutele alea au fost mereu interesante..e drept ca si lebedele au prezentat un oarecare interes …dar nu am fost nevoiti sa abuzam de asta…putem inca sa lenevim,sa cersim,sa ne plangem ,sa ne imprumutam….tot asa vom supravietui si de acum incolo…asta avem in sange…..altfel DOAMNE ajuta(ca si el stie ceva)

    • …. sunt uimit de solidaritatea ce se citeste printre randurile greu incarcate de “acorduri ” pe care le scriu oameni care traiesc aceasi deziluzie de 20 de ani insa nu au puterea sa recunoasca.Oameni buni daca voi puteti sfatui un om care si pune sufetul in cateva randuri, va sfatuiesc sa va abtineti ptr ca sunt convins ca stie si singura sa greseasca, si mai ales va sfatuiesc sa deschideti ochii mari si sa realizati ca sunteti mici si vedeti deformat o realitate corect prezentata de matrioska.Uimiti ma si prezntati mi fluturasul de salariu …. castigati intr o luna cam de 5-6 ori mai putin decat un somer din irlanda intr o saptamana,dar platiti chirii ca in londra intr un oras mizerabil,unde mai pui ca daca oftezi in timp ce faci sex risti sa platesti impozit…..Va rog sa maturizati sa lasati demagogia de o parte si sa avati atitudine.In ce o priveste pe eroina noastra nu pot decat sa i sugerez sa plece cat mai departe acolo unde visele nu sunt interzise,Iti doresc tot binele din lume.

  1. Bun venit in lumea reala. Exista o vorba care spune: “Azi e mai bine ca maine”. E a naibii de adevarata si verificata de mine, om la 45 de ani. Cu toate astea, situatia nu e neagra. Din proprie experienta, abia cand constientizezi ca esti un nimeni si un nimic poti incepe sa visezi. Si asta pentru ca atunci insfaci orice oportunitate si te tii bine de ea ca sa iti aduci visele reale la indeplinire.

    • Daca pana si simpa supravietuire de la un salariu la altul este “un vis nerealizabil”, cam care ar fi cele realizabile pentru a ne simti impliniti?

  2. Eu am 20.
    Situatia e chiar mai naspa decat a ta (da, din pacate se poate).
    Nu stiu ce sa iti spun sa te incurajez. Nu sunt un om rau sau negativist dar nu am nici o idee ce sa fac eu, si tot ce am incercat a esuat deci nu sunt in masura sa ofer vre-un sfat.
    Chestia cu “banii nu aduc fericire”e o zicala a oamenilor prosti sau cel putin. Nu ai cum sa ai echilibru fara un minim de certitudine financiara. Fara acesta nu poti sa planifici sau sa calculezi nimic.

    Sincerele mele regrete, but hang in there. Life ain’t over yet.

    • cand ai bani iti vor lipsi altele… niciodata nimic nu e de ajuns, oricat de mult sau putin ai avea… E greu sa te concentrezi asupra a ce vrei sa faci sau sa ai chef de ceva cand lipsa banilor e acuta, dar foarte multe activitarti exista fara bani. Cata vreme iti tii mintea activa vor veni si ideile.

    • Viata fiecarui om este o poveste nu-i asa. Eram in aceeasi situatie la 25 de ani. Dupa ce ani de-a randul am fost “cocolosit” de ai mei. Nu stiam efectiv ce voi face in viata. Si totusi pot spune ca am reusit. Important este sa nu-ti pierzi increderea si optimismul. Si mai ales crede in Dumnezeu ce toate celelalte ti se vor da pe deasupra. Nu sunt un sfant, sunt destul de pacatos. Totusi vorbele aceastea din Biblie contin mult adevar. La un moment dat nu aveam nici un sfant, nada, m-am imprumutat 100 euro de la iubita mea. Eram singur intr-un oras unde nu cunosteam pe nimeni. Si totusi acum ma pregatesc sa-mi cumpar un apartament si il pot mobila. Am primit multe “suturi in fund”. Si vorba mea a fost intotdeauna “un sut un fund, un pas inainte”. Asa ca nimic nu este pierdut in viata. Incearca doar sa aflii ce iti place sa faci in viata. Fa acel lucru cu placere si incearca sa combini placutul cu utilul, din care sa castigi ceva bani. O sa vezi ca efectele nu vor intarzia sa apara.
      Si mai ales nu asculta sfaturile celorlati care iti vor spune ca nu vei reusi. Eu sunt surd si orb la parerile celorlati. Stiu doar ce vreau si ce-mi place mie. Stiu ca pot si va voi reusi.

  3. Gigi Maybachistu' Rational on

    Cum, un fotograf talentat şi un artist plastic nu îşi găsesc nicio oportunitate în industria publicităţii?… Sau pe cont propriu în aceeaşi industrie (spre exemplu web design)?…

  4. Nu ma intereseaza sa caut scuze sau motive,ci solutii..iti trebuie venituri suplimentare si asta urgent..ai 3 solutii teoretic,practic ramai cu 2:
    1. Real-estate (cade pana nu acumulezi capital)
    2. O afacere (internet, servicii,etc..)
    3. Bursa (se poate intra cu sume mici si este foarte accesibila on-line in zilele noastre)

    Educa-te financiar, incepe ceva in timpul liber, fa-ti un plan si respecta-l…e greu la inceput, pe masura ce acumulezi capital devine o rutina plictisitoare..

    E pacat ca nu se preda putina educatie financiara in scoli, de aia avem tineri care abuzeaza de card-urile de credit, care traiesc de azi pe maine..pana sa ne ridicam ca popor trebuie sa ne ridicam ca indivizi..ori daca job-ul tau nu-ti asigura un trai decent depinde de tine sa-ti gasesti alte job-uri mai bine platite sau sa generam venituri suplimentare..

    • ha-ha-ha…doi oameni cu pregatire umanista sunt sfatuiti sa incerce ..bursa cu degetul…bai Je, de ce nu direct ruleta (poate aia ruseasca)?….o afacere…ai uitat de capitalul de pornire in lipsa ideii de geniu care vinde singura..real-estate: gata, esti dus cu pluta…daca le-as da un sfat ar fi sa isi treaca foarte bine in revista cunostiintele si prietenii si prietenii prietenilor, poate sare o mana de ajutor de aici…

      • Dogare daca as enumera tampeniile pe care le-ai scris de-a lungul timpului …e trist ca un om de varsta ta exclude posibilitatea de a castiga bani, dar nu ma mai mira nimic…fiindca tu nu poti sa castigi la bursa nu inseamna ca e exclusa posibiliatea..fiindca tu nu reusesti sa construiesti nimic si sa vinzi nu inseamna ca nu se mai vinde nimic…findca tu nu esti in stare sa faci rost de capital sa deschizi o afacere nu inseamna ca nu se mai deschid firme…sa stam sa apelam la rude si sa ne plangem de mila poate fi solutia ta,nu si a mea insa…pana una alta am fost singurul care a dat niste solutii..restul numa’ compasiune si urari de bine …apropo vezi ca a dat BRD profit pe tot 2009 nu numai trim. I,esti dator cuiva o ciocolata…

      • Hm, astia doi nu au pregatire “umanista”, ci sunt artisti. E o mica diferenta.

        Ca un fapt divers, cel mai tare afacerist pe care il stiu eu e “filozof” de meserie. Fara misto! Are un creier care vede afacerile ca nimeni altcineva, pentru ca stie sa gandeasca. Bine, nu e milionar, ca nu a facut niciodata afaceri cu statul sau chestii de-astea, dar e un mic miliardar. Si ca orice filozof care se respecta daca-l vezi pe strada sau daca-i vezi masina pe care o conduce nu dai 2 bani pe el. Traieste foarte simplu.

        Apropo de “filozofi”, tot “filozof” e si unul dintre cei mai apreciati galeristi din Romania, Dan Popescu. Nu s-ar zice ca e un negustor prost tinand cont ca rezista pe piata de atata vreme.

        Asa ca nu vad nimic in neregula sa ai pregatire umanista si sa fii bun in afaceri. Cat despre artisti, ti-as recomanda sa te interesezi un pic despre agentia de creatie Carioca. 3 absolventi de Arte Plastice. 3 Doamne, si toti 3. Uita-te pe Min. de Finante la bilantul lor, dar sa nu cazi pe spate.

        Si din pacate am si kilotone de idioti care au absolvit ASE-ul sau Politehnica si au condus afaceri pe care le-au distrus, dar cred ca exemple de-astea avem cu totii.

        In cazul din articolul de fata avem de-a face in mod clar cu o adolescenta intarziata si prietenul ei probabil la fel de intarziat. Cei doi porumbei ar trebui sa aiba sange’n instalatie si sa se casatoreasca. Apoi viata le va da sutul in fund care-i va propulsa inainte.

  5. O realitate trista..,dar e spus-“in sudoarea fetei sa-ti castigi painea..”.Visurile,aspiratii..,tot prin munca se face.Bine,la inceput se poate de efectuati munci si mai putin interesante(placute),pana faci o propulsie.Cineva zicea,ca “un individ toata viata a visat sa devina professor”.Problema a fost,ca a visat si atat.Cine cauta gaseste,”bate si ti se v-a deschide”.Omul toata viata sa este in cautarea fericirii,ce-i drept,fiecare cu masura sa..Eu iti doresc sanatate si daca este pace si ve-i fi in cautare,o sa ajungi la note mai optimiste.Bucurate de viata care ne este data,dar frumoasa o facem noi.Roagate! la Dumnezeu,care-l avem in noi,toti.Succese!

  6. da’ sa puneti osul la treaba adevarata nu va vine ca idee?

    am ramas masca cand a spus ca prioritatile sunt chiria, NET-ul si lumina. Tati, cand ajungi sa salivezi dupa vrabii, taie net-ul, lasa-l ca asta iti mananca timp si orele in care ar trebui sa cauti de munca, sa-ti scrii un cv si sa bati la toate usile posiblie tu stai sa dai search pe google.

    Net-ul da dependenta si senzatia de neimplinire e semn ca dependenta a ajuns departe.

    • Sunt in aceeasi situatie si lucrez 12 ore pe zi, asa ca sa nu-mi povestiti despre cum sa punem osu la treaba doar pentru ca unii din voi au mai multa bafta in viata. Caci din experienta, totul se rezuma la a avea norocul de a te fi nascut in familia potrivita, de a cunoaste persoanele potrivite, de a exista oportunitati in jurul tau. Si da, e vina mea pentru ca nu depun un mai mare efort pentru a-mi cauta un job unde sa-mi fie recunoscuta si rasplatita munca…dar nu stiu cum sa spun, dupa 12 ore pe zi mi-e cam greu sa mai am energie sau timp.
      Si desi sunt constient de partea mea de vina, nu suport ca orice arrogant prick sa-mi dea lectii despre ce inseamna “treaba adevarata”.

      • Nu te mai plange de lipsa de noroc… si eu vin dintr-o familie saraca, parintii divortati cand aveam 7 ani, aveam de ales in facultate intre mancare si bilet de tramvai. Iar acum muncesc 80 de ore pe saptamana, 320 de zile pe an dar castig bani adevarati.
        Asta e viata, succesul cere sacrificii.
        Sunt o groaza de locuri de munca, tot ce trebuie sa faci e sa cauti, sa ai rabdare si, daca inca nu esti suficient de pregatit, sa pui mana sa mai inveti. Si, in loc sa stai sa te plangi la prieteni, colegi sau pe net ca nu supravietuiesti, mai fa un master, ia-ti al 2-lea job.
        Cine nu are energie sau timp dupa 12 ore de munca, 5 zile pe saptamana, sa se gandeasca cum e sa ai 35 de zile libere pe an (a propos, la un job ‘normal’ ai oricum 52 de weekend-uri + sarbatorile legale + concediu) si sa-se regandeasca atutudinea.
        Spor si bafta

      • Ce naiba e “succes” in faptul ca muncesti 80 ore pe saptamana? Asta e esec curat! sa te transformi intr-un robot, fara viatza personala…!
        Iar celui cu sfatul “sa renunte la Internet” – decat asa sfaturi, mai bine lipsa! Internetul este poate pt. unii “pierdere de vreme” – pentru altii este o posibilitate de a cunoaste si de a te face cunoscut(a), de a vinde samd…!
        Asta, cu Internetul: asa e ca singurul lucru pe care stii sa-l faci cu el e sa mergi pe Zynga? 😀

        Matrioska, curaj! Ia o pauza de la “spiritul artistic” si incearca nitzelush “spiritul de aventura” – ti-am zis: vei vedea lucrurile in cu TOTUL alta perspectiva!

  7. A-ti plange de mila nu e o solutie. Ai 2 posibilitati: 1. accepti situatia si nu te mai plangi. 2. Nu accepti situatia si iti cauti iesire din ea. Nu exita si varianta 3, cea mai folosita, nu accept situatia, am cautat desire DAR nu am gasit. Asta este exclusa, mai degraba nu ai cautat destul. Si acum sa revenim la solutii : un coleg a invatat grafica vectoriala, a creat si apoi vandut pe site-uri de micromarket (istock,shutterstock etc) ceea ce a realizat. Are un venit lunar mai bun decat salariul mediu pe economie si nu se omoara cu munca, dar pana a ajunge acolo a invatat. Alta solutie ar putea fi webdesign, nu merge sa te angajezi freelancer. Inveti, eventual creezi 2 3 templateuri pentru a fi recunoscut cat de putin si apoi esti pe drumul tau.
    In concluzie, solutii exista multe dar timp de atatea decenii am fost invatati ca statul ne da, noi doar sa stam cu mana intinsa si sa cerem

  8. Nashpa.. sper sa iti treaca, Matrioska, vezi ca poate asa gandea si Madalina in ultimele luni…

    Si ce daca nu ti-ai implinit nici un vis “pe termen lung”? Inseamna ca ai implinit “vise” micutze de tot, pe termen scurt, de ce nu iei si tu partea buna? Cand veti fi plini de bani, o sa va ganditi cu nostalgie la vremea in care adunati chistoace…
    Si EU am avut “visul copilariei si adolescentei”, sa “vad lumea”! Cat timp am avut salariu mare era exclus acest lucru – dupa ce n-am mai avut bani, deja visul meu a inceput sa mearga spre implinire – am inceput sa “vad lumea” abia pe la 35 ani. E frumos, imi place, ma simt bine, e util – totusi, nu e chiar asa mare scofala, mai degraba imi e dor de un loc’shor din niste munti anume 😉
    Mama mea si-a petrecut (cu pauze scurte) mai toata tineretea prin inchisori (nu prea se intelegea cu “regimul”). Dupa aia, a inceput sa compenseze – cred ca ea cunoaste tzara mai bine ca mine si n-am s-o uit cum imi spunea pe cand avea 72 ani: “Da’ nu te-ai mai saturat, mama, de [nume de munte] ãia? Hai cu mine, sa-ti arat Raraul!”

    Mai bine fa si tu ceva “crazy” – pleaca fara bani si cu autostopul pana la Koln, d.ex… sau munceste o vara pe la niste prieteni, prin agricultura sau cauta un program de voluntariat prin Uganda – poate ai nevoie sa-ti schimbi perspectivele! Sa vezi ce derizorii iti vor parea niste lucruri, dupa o schimbare radicala a modului de viatza pentru cateva zile! 😉

  9. Este un citat cat se poate de adevarat: “expect nothing and you won’t be dissapointed”. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem visuri sau teluri, insa ele trebuie sa fie cat mai aproape de realitatile in care traim. Eu cred ca ceea ce te supara pe tine cu adevarat este faptul ca tu stii ca ai ceva de oferit lumii insa probabil nu stii ce sau nu stii cum sa pui in valoare si esti si putin invidioasa pe ce-i care fac lucruri mai banale precum reparare tevi dar se descurca mult mai bine ca tine. Trebuie sa te adaptezi vremurilor in care traiesti asa cum au facut si cei care repara tevi. Nu cred ca ei la 20 de ani visau sau repare tevi, insa ei s-au adaptat si probabil sunt mult mai fericiti ca tine. Cred ca latura ta artistica ar trebui sa ocupe pozitia de hobby, nu ca sursa de venit, cel putin in Romania zilei de azi.

  10. “Visurile mele au fost, printre altele: sa fac inconjurul lumii pe role (20 de ani), sa merg la toate festivalurile rock din tara, din iunie pana in octombrie (23 de ani), sa fotografiez pantofi, pe strazi, in cel putin patru mari capitale europene (27 de ani) , sa parcurg El Camino, sa scriu si sa fac poze (28 de ani), sa merg intr-o scurta vacanta la bulgari (29 de ani). Nu mi-am implinit niciunul.”

    Alti la 20 sau la 23 de ani au familie. Btw, unde e visul sa ai copii, unde e visul sa ai o familie frumoasa?
    Sa faci poze la pantofi pe strada? :))) Suna foarte poetic, dar din pacate cam greu sa faci bani dintr-o treaba atat de inutila.

    Cu asa vise nu ma mira cu nu ti s-au implinit nici unul :))

    Grow [admin] up and get a job honey!

    A, si by the way, sper sa emigrezi 😀 O sa ajungi in NZ sau Canada si o sa vezi ca realitatea e mult mai dura ca acasa.
    Ca daca nu sti face nimic – si tu se pare ca nu sti chiar nimic – ajungi pe strada.

    E plin de incapabili care se plang ca nu le pica din cer.

    Si da, papusa, si mie imi vine sa plang ca nu am reusit pana acum sa imi cumpar o vila cu piscina si un Ferrari, dar daca intr-adevar asta ar fi scopul meu in viata nu inteleg dece nu l-as putea atinge in definitiv. Dar cade nimic din cer.

    • Familie, copii.. Chiar ma intrebam cand o sa apari. Nu se poate fara familistul de serviciu. Parca te si vad: dimineata pleci la munca, dupa amiaza acasa, sacose, cumparaturi, duminica vizite la nasi, alternat cu primit vizite de la fini, copii cresc, facem nunta, dansul pinguinului, ochii pe cuscrii sa nu fuga cu banii… “Cea mai mare realizare a vietii mele”, asa-mi spunea cineva aratandu-mi a nspea mia oara poze cu copii sai. Una din cele 7 miliarde de “realizari” de pe pamant, una mai reusita ca alta…
      Capisci, papushel?

    • Gigi Maybachistu' Rational on

      “Alti la 20 sau la 23 de ani au familie”

      Era o adevărată epidemie de astfel de “realişti” în 2006, pe toate drumurile, mai ceva ca ploşniţele. De asta s-au închis mii de mici firme în “epoca de prosperitate în care duduia economia”, 2006-2008. Toţi “aveau un vis” (vorba lui Martin Luther King) de ţăran de oraş: ce mici firme, astea sunt buticăreală şi bişniţă, ce afaceri, astea sunt “combinaţii” de golan şi manelist, ce programare (sau instalare de reţele, design de web etc etc), astea sunt pentru elevii ăia proşti cu multe coşuri, ce maşini, astea sunt pentru ţiganii ăia de samsari… serviciul la o “firmă mare, cu program regulat, carte de muncă” şi costum ieftin de Carrefour, asta însemna “seriozitate, regularitate şi demnitate”! Chiar dacă un astfel de job nu aducea extraordinar de mulţi bani (în afară de cazul în care erai “———- manager”, completaţi linia punctată cu unul din titlurile umflate obişnuite pentru corporatiştii cu multe mii de lei pe lună). Şi bineînţeles, era nedemn să nu te însori / măriţi imediat după angajare, să nu faci imediat 1-2 copii şi să nu iei un credit uriaş, greu de plătit chiar şi atunci, înainte de criză, pentru un apartament mic şi urât. Chiar mai greu de plătit acum, când corporaţiile par să nu mai aibă nevoie de tine şi ratele cresc, cresc, cresc…

      E destul de amuzant modul în care guvernarea aşa-zis liberală (şi cu Preşedinte care era “şi democrat şi liberal” ) a stimulat un socialism furios, virulent, de parcă revenise epoca “apartamentelor cu credit de la CEC şi a Daciei şi Telecolorului pentru care se stătea la coadă”.

      Năstase era născut comunist, fiu şi ginere de comunist, guverna ca social-democrat şi discipol al lui nea Ilici Rânjitul. Dar sub el nu era o ruşine să te numeşti “om de afaceri” (nu îţi răspundea nimeni pe un ton duşmănos şi batjocoritor că om de afaceri înseamnă manelist, golan, ţigan cu 4 clase şi multe “combinaţii”, interlop) şi nici nu era o onoare să fii “un angajat cu multe rate” şi căsătorit “de la 20 de ani”.

      Cam ciudate lucrurile care se întâmplă uneori în România 😀

      • Mai Gigi, nu stiu cum sa-ti explic eu ca sa pricepi pentru ca esti complet desprins de realitate. Daca sub Nastase nu era nici o rusine sa te numesti “om de afaceri” asta se datora faptului ca 90% dintre acestia erau baieti destepti care mulgeau statul cu aprobarea tatucului Bombonel si era cam greu sa zici ceva rau despre ei pentru ca se putea intampla orice combinatie intre urmatoarele – a) sa-ti vina fiscul pe cap sau sa fi concediat de unde lucrai b) familia sa-ti fie hartuita c) sa-ti rupa picioarele baietii cu ochi albastri.

        Si din intamplare, in epoca Nastase, “om de afaceri” chiar asta insemna – “manelist, golan, ţigan cu 4 clase şi multe “combinaţii”, interlop”. De unde crezi ca exista acum perceptia asta, influente subliminale ale flacarii violet? De la bombonel si gasca lui se trage.

        Si cine sunt marii afaceristi (miliardari de carton in definitiv) creati in epoca post-decembrista cu ajutorul (ce coincidenta) pesedistilor? Patriciu, Tiriac, Felix, Vantu si multi altii. Cati oameni de afaceri in Romania sunt si cinstiti, si cu vizibilitate in media?

        Cu asa modele nu inteleg ce ti se pare asa de ciudat ca lumea stramba din nas cand aude de oameni de afaceri. Adu-l pe Diogene sa-ti caute cu lampa in timpul zilei un om de afaceri cinstit. Nu stiu in ce tara ai locuit tu in ultimii 20 de ani de trebuie sa-ti explic eu litera cu litera.

  11. draga matrioska
    in fiecare din noi exista resurse de a schimba starea de lucruri care nu ne place;daca traiesti in romania(desi aceeasi stare o poate incerca si una care traieste in germania,s.u.a anglia,peru,somalia,etc.), e normal sa simti acest dezacord intre tine si lumea din jurul tau;nu te speria,esti cu picioarele pe pamant;
    daca esti sanatoasa si ai 30 de ani,esti norocoasa;ai toata viata inainte;daca ai obosit,acorda-ti un timp de odihna ,fa-ti un plan dupa mintea si sufletul tau tanar si nu te opri;alege din visele tale pe cel mai dorit si nu te opri pana-l implinesti,asuma-ti lupta asta cu bune si rele-pretul succesului;asta e;hai,nu mai sta pe ganduri,la treaba!

  12. Daca este vreo consolare, si eu am 30 de ani , sunt economista si traiesc tot de pe o luna pe alta…noroc ca este loc in casa parintilor. cred ca asa e majoritatea lumii.
    Dar ca alternativa, pot sa-ti spun ce fac “artistii ” pe care ii cunosc. Sotul meu este fotograf ( ai incercat nuntile, albumele de terminarea scolii?..poate nu e asa artistic, dar arta e putin apreciata la noi) , dar are si o slujba pe langa…Si imi tot spune ca e o meserie foarte apreciata peste hotare, cred ca mai apreciata decat cea de economist…
    O prietena care a terminat artele plastice , are un sot “bazat” asa ca poate crea in liniste fara sa se gandeasca la stomac, la ziua de maine…
    …sau te recalifici, cum zic cei de mai sus.

  13. sa-ti explic: in 1989 incepeam demersurile de pensionare pe motiv de boala, traiam de pe azi pe miine si sacrificam totul pentru hrana si bunastarea copiilor.

    dupa 1989 m-am vindecat de alergia generalizata care ma bloca in orice activitate, acum conduc un volvo iar numele meu este cunoscut in toata lumea.

    nu stiu daca eu m-am schimbat sau daca mediul s-a schimbat dar niciodata nu m-am resemnat si continui sa merg voios inainte…..vezi ca se poate…. si spune prietenului tau sa renunte definitiv la fumat si sa nu se dea in laturi de la nici un fel de munca….

  14. Bucuria cea mai mare ti-o dau familia si copiii. Unde e visul asta in peisajul tau (mai ales ca inteleg ca ai un prieten)?

    Vezi si tu care iti sunt prioritatile si actioneaza in consecinta. Inteleg ca nu sunt bani, dar multi altii nu au si tot intemeiaza o familie.

    Viata e compusa din cateva alegeri majore, iar restul e doar consecinta acestor alegeri. Tu esti pe cale sa faci una din aceste alegeri majore, sper sa alegi cu intelepciune…

    Doamne-ajuta!

  15. Salut, si eu tot 30 🙂
    O varianta ar fi sa iti oferi serviciile ca fotograf (pe net peste tot unde sunt anunturi pt prestari servicii). Sau pe site-urile specializate pe nunti. Fa-ti un blog unde cei interesati sa poata vedea cateva exemple de lucrari ale tale.
    Am facut nunta anul asta in iulie langa Orhei, Rep. Moldova, si am platit 170 euro pentru serviciile unui fotograf (amator, fiindca cei profesionisti aveau tarife de la 100 euro pe ora).
    Solutii exista, trebuie numai sa ai o imaginatie si o minte deschisa pentru a le gasi.

  16. cei care ati scris/raspuns pana acum pe un ton foarte dur (unii) si revoltati (majoritatea) pe situatia pe care fata aceasta a descris-o in articolul de mai sus ca o traieste la varsta ei, am convingerea ca pana la varsta voastra ati trecut mai usor prin viata, probabil pe de o parte pentru ca ati fost mai ambitiosi si posibil ca ati mai avut si un oarecare sprijin. trebuie sa luati in calcul ca nu toata lumea este la fel si, vorba aia, pe unii i-a cautat norocul si nu stia exact unde stau. pe altii in schimb i-a gasit, ca de exemplu pe mine, pot sa recunosc.
    oameni ca fata care a scris articolul sunt foarte multi. nu doar in Romania! acesti oameni sunt altfel construiti. ei au nevoie de sprijin, de indrumare, de supraveghere, de incurajare, de susitnere pe aproape tot parcursul vietii. sunt foarte putini cei carora le pasa de semenii lor si incerca sa ii ridice pe cei care sunt demoralizati si care se simt neputinciosi. totodata si acestia din urma (cei mai neajutorati) sunt de mai multe feluri. la unii, daca ii ajuti, vezi rezultatele, iar la altii, oricat de mult ai incerca sa ii ajuti emit o respingere si au un blocaj permanent. de aceea, consider ca ar fi bine ca inainte de a incepe sa judecati pe cineva si sa dati sfaturi, sa o faceti mai atenti, pentru ca din cateva randuri nu iti poti da seama exact ce a incercat fata aceasta pana acum sa faca ptr a se ridica.
    cred ca cel mai indicat, nu doar pentru sprijinul ei moral, ci pentru sprijinul tuturor celor care se afla in situatia ei si vor vedea acest articol si comentariile, este ca doar cei care au avut parte de o viata asemantoare si care au reusit sa se ridice sa comenteze din experienta lor si eventual sa dea sfaturi.
    inainte de a critica pe cineva incercati sa intelegeti omul si sa il ajutati prin sfaturi utile.

    • Gigi Maybachistu' Rational on

      Dacă trebuie să îi ajutăm pe cei care sunt demoralizaţi (cu atât mai mult atunci când au fiecare o meserie şi dau impresia că sunt buni în ea)… cât cere cuplul format din fotograful Matrioska şi artistul plastic “X” pentru a realiza o mică reclamă sub forma de pictorial?…. Fără taxe, fără contract, banii în mână.

      2 contraexemple:

      Un băiat numit P., 24 de ani. Facultate în curs (şi nu e “Spiru”, înainte să comenteze cineva). Fotograf amator, în sensul că nu are o şcoală de specialitate. Poate scoate cam 100 EUR pe un pictorial, care îi ia de obicei de la 9-14 pentru realizarea pozelor (150-200 lei pe loc) şi vreo câteva seri după pentru prelucrarea lor (restul de bani). Nu lucrează numai în Photoshop, ci în mai multe programe. Dacă nu era criză, probabil ar fi cerut şi mai mult. E avantajat faţă de personajele noastre fiindcă nu are nevoie de chirie, stând în casa părinţilor. “Netul” şi-l plăteşte singur 🙂

      Un alt băiat numit D., 26 de ani. Are un job “oficial”, funcţionar (de companie privată) care îi aduce cam 1650 de lei net, adică foarte puţin, şi face design de web (25 EUR/pagină, costul total al unui site în funcţie de numărul de pagini, banii în mână). Şi el e avantajat fiindcă nu are nevoie de chirie. Din veniturile sale îl văd de ceva timp că îşi suportă destul de bine cheltuielile, şi cu netul, şi cu altele, inclusiv cu Tico-ul său pe care îl îngrijeşte şi modifică (mecanic şi sonorizare, nu cu spoilere de prost gust) de câte ori poate.

      Îi înţeleg pe oamenii care nu au, sau care nu se pot realiza în profesia lor datorită unor împrejurări nefavorabile.

      Nu am înţeles niciodată maniile “aristocratice” ale unora care cred că au pierdut banii, timpul şi altele pentru că lumea nu îi merită, sau pentru că oricine face ceva în plus faţă de ei (“ceva” nu înseamnă neapărat vile de prost gust şi cu Q7 alb în faţă) e “un golan, un cocalar, un ţigan, un puşti de bani gata care merge la curve, unul din ăia pentru care ar trebui să revină comunismul ca să-i bage la Canal”, nu un “sărac şi cinstit”.

      Şi aici intră şi ţăranca venită la oraş cu 4 clase care mă dispreţuia şi trata ca pe un gunoi pe vremea când eram copil (în epoca Ceauşescu) fiindcă citeam mult şi vorbeam despre asta. Ca un astfel de personaj să aibă manii de aristocrat scăpătat şi să se creadă model de demnitate capabil să-i trateze cu dispreţ pe cei din jur, e cam exagerat, dar dacă şi Iorga, şi Rebreanu, şi Goga, şi Marin Preda şi alţii ne-au bătut la cap cu “statutul superior din punct de vedere moral al ţăranului”… 😀

    • Am fost si eu odata demult o visatoare ca si ea. Desi am parinti saraci si dupa revolutie chiar foarte saraci am reusit sa termin o facultate de drept la stat cu bursa de merit in toti anii. neavand pile nu mi-am gasit de lucru decat dupa un an dupa ce am terminat la o universitate mai mult decat probabil pentru ca cea care trebuia sa ia postul se razgandise. Salariul era cam 70 de euro pe luna. Asa ca dupa o vreme de plans de mila si autocompatimire ca si ea am realizat ca daca eu nu lupt nimeni nu imi da nimic pe degeaba. si da am plecat in strainatate.
      Nu stiam nici cand e fiert un ou cand am plecat. Fara life skills 🙂 cum se zice aici. Doar filozofie si teorie cum e la noi la romani 🙂 Am lucrat si inca mai lucrez foarte mult. Cum zicea cineva mai sus nimeni nu realizeaza cum se lucreaza aici pana nu vine.
      Am 35 de ani acum si bani destui sa nu imi fie atat de frica de viitor si sa imi ajut parintii. Nu de masina scumpa si vila uriasa:) dar din cauza unor alegeri nefericite in viata nu am o familie. este ceea ce mi-am dorit si cautat mereu.
      Nu vreau sa o judec pe Marioska dar pare un om slab care asteapta ca altii sa lupte pentru ea. Ar putea gasi pe cineva dar asta vine cu un pret. Pe oameni ca ea imi vine sa ii scutur sa se trezeasca si sa 9inceteze sa isi mai iroseasca viata plangandu-si de mila.

  17. Pingback: Mdaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa… | Filozofie pe bordura

  18. La multi ani Matrioska!
    Ce pot sa spun…wow…un text “autentic”, real, din suflet! Destul de rar am avut ocazia sa citesc/gasesc/primesc asa ceva din partea unei persoane complet necunoscute. Multumesc si felicitari autoarei ca a avut curajul sa ofere asta.
    Am citit majoritatea comentariilor de pana acum…si sunt de-a dreptul uimit. Uimit de obstinatia unora de a da sfaturi, de a se oferi pe sine si situatia lor drept exemplu pt. problemele autoarei! Chiar credeti ca daca pentru voi e suficient sa faceti 1-2 copii – si automat viata voastra sa se deruleze in jurul lor – asta poate face fericit pe oricine? Sunteti intr-atat de siguri ca “fericirea” voastra e autentica daca obtineti o familie “frumoasa”, vila cu piscina si Ferrari? Atat de autentica incat merita ridicata la standardul de etalon??? Bun, sa presupunem ca ajungeti sa le aveti! Si mai departe? What’s next??? Puneti mainile in san, va declarati fericiti si apasati pe butonul de “freeze” al vietii? Poate da, poate nu…singurii care o sa aflati asta, si pe care o sa va afecteze raspunsul, sunteti voi, therefore why should I care! Nevertheless, I care cand vad in societatea in care traim si eu, si autoarea si toti cei care au comentat materialul ei, atata autosuficienta, multumire de sine si oameni cu ochelari de cal atat de grosi incat nici macar nu-si dau seama de relativismul in care traiesc atat ei cat si cei ce le aud sfaturile! Nu-si dau seama ca ceea ce ei considera modele de fericire si idealuri pot sa nu insemne decat detalii minore pentru altii. Nu realizeaza faptul ca poate, pentru unii, o VIATA NORMALA nu se reduce la rezolvarea dilemei “azi ce manac?” sau “azi cu ce imi imbrac copiii pentru a merge la scoala?” sau “cum sa fac sa-mi cumpar o masina si o vila cu piscina?”. O viata NORMALA – cu bune, cu rele, asa cum e, dar autentica, REALA, care intr-adevar sa te satisfaca – necesita poate cu totul si cu totul altceva. Ceva complet diferit de sistemul de valori al unora precum fotografiile facute pe strada pantofilor oamenilor necunoscuti. Da, poate e util, poate nu! Insa pentru o clipa indepartati-va putin de monitor…asa…acum, fara a inchide pagina, priviti bara de sus a browserului pe care il utilizati! Cititi cu voce tare ce scrie acolo! THINK OUTSIDE THE BOX! Vedeti??? Puteti intelege ce inseamna asta? Daca da, felicitari! Tocmai ati ajutat-o putin pe Matrioska sa poata avea o viata normala – asa cum isi defineste ea normalitatea, nu cum v-o definiti voi pentru fiecare!

    • La multi ani Matrioska! si felicitari Marius pentru comentariu. pana acum pare ca esti singurul care a inteles esentialul: nu cred ca femeia care s-a confesat atat de brutal de sincer are nevoie de sfaturi. are nevoie de intelegerea noastra, in nici un caz de intoleranta si pragmatismul nostru.

      Matrioska, daca ai avut curajul si puterea sa postezi crampeie atat de intime din viata ta, vei avea puterea si intelepciunea sa te ridici si sa-ti colorezi viata. Inca o data: La multi ani!

    • Felicitari Marius pt comentariu. Incepusem sa intru in panica atunci cand am vazut doar comentariile reprezentantilor unei societati care nu vad mai departe de “papa, caca, nani”.
      Chapeau! dupa cum am mai spus

  19. Incearca sa iti postezi poze la vanzare pe http://www.istockphoto.com.
    Eu de acolo cumpar pentru situl meu, pe care mi-l intretin singur. Invata web design. Incerca sa faci ceva pentru altii, sa ajuti, sa voluntariezi in timpul liber. In cearca sa fii de folos… banii vin.
    Daca ai veni in Canada sau ai merge in NZ ai invata lucruri care iti sunt la indemana si in Romania. Ai sa iti zici, “mare proasta am fost” ca nu am facut asa si pe dincolo. Aici locurile sunt “mai” ocupate decat in Ro.
    Ma indoiesc ca te gandesti serios la carnea vrabiilor din pomii romanesti. Este mai degraba o figura de stil. Domnisoara, “I do not buy that”.
    Daca Crezi in ceva, mergi inainte. Ca si la razboi scaparea este numai inainte. Ocoleste gandurile negative si oamenii care le poarta, oricine ar fi ei.
    Daca nu Crezi, incearca sa deosebesti ce este important pentru tine, si fa cate ceva in fiecare zi pentru asta. Ai rabdare si crezi!
    Daca intr-adevar te intereseaza o parere mai nuantata, intreaba si ti se va raspunde… Dar chestia cu vrabiile las-o pentru altii. Esti artista, ce Dumnezeu!

  20. nu stiu dece romanii bata tot timpul australia-noua zeelanda ca ne trebuie nu stiu ce meserii pt a emigra de exemplu in italia romanii fara meserii au gasit locuri de munca modeste si stau bine unii au cumparat case altii masini

  21. Pentru a face fotografii la nunti iti trebuie “o scula” profesionista care trece mia de euro. Ideea este sa testezi piata si sa iti faci reclama gratie ingeniozitatii artistului mult iubit! Daca sunt propuneri, faci o cheta rambursabila pe langa nesimtitii din Politica sau direct la Patriarhie, caci intra in obligatiile lor morale sa ajute un om tanar. Nu fac misto, asa trebuie procedat.
    Nu vreau sa te descurajez spunandu-ti ca si in vest este la fel pentru intelectualii fara aplecari politicianiste, financiare sau pornoproductive, dar chiar pe bune, este la fel.
    Absolventi cu cate doua diplome locuiesc cate trei de-a valma pentru a putea plati hangaralele sau stau cu parintii care ii tin si pe tigari si iesiri la cinema.
    Totul este sa nu cazi in depresie. In ’47 se traia in Romania la fel, ba iti mai bagau si tigani sau mitocani in casa. Altii au fost deportati ( altii, niste milioane).
    Lasand istoria istoricilor iti pot sugera urmatoarele activitati : insotitor pentru persoane cu dificultati fizice, supraveghetor al elevilor singuri acasa, organizator de mici calatorii pentru persoane cu venituri modeste, lector pentru nevazatori, ghid cultural personal (daca vorbesti si o limba straina!!!), confectionera de obiecte artizanale altele decat cele folclorice (in duet puteti avea idei, nu?).
    Intra in voluntariat si vei cunoaste nu numai o lume mai necajita decat tine, dar si oameni care te-ar putea ajuta.
    Nu stiu daca esti la curent dar, Cioran nu s-a sinucis. Traia intr-o odaie, manca la prieteni, mergea cu bicicleta, se gandea clipa de clipa ca viate este o gluma cinica, era bolnav de dorul ACASEI pana la a se automutila prin renuntarea la limba romana, dar a mers pana la capat cu umor ( cu umorul lui Ionescu). Si asta este un mod de a exista, cu o conditie, sa ai un perete acoperit cu icoane, cum avea el!

  22. Daca asi mai avea 30 de ani (o tempora) as uza UNA din cele doua posibilitati pe care le mai are un tanar de 30 de ani: ma inscriu in PDL, dau din greu la lins curul basescului si poate imi pica si mie ceva supt din republica portocalie, sau a doua: o sterg repede cat se mai poate, de preferinta cat mai departe (Noua Zeelanda e bine!) si uit de tara asta idioata care este romanika!!!

  23. …uitasem: si Bill Gates traieste de la o zi la alta (ia gandeste-te la Vantu). Nu am vazut pe nimeni sa traiasca ieri, azi si poimaine in aceeasi zi.
    In plus, pentru maine suntem egali cu totii. Iar la 30 de ani viata este frumoasa. Sunt 100% convins ca la 30 de ani (inainte de 89) aveam mai putine sperante decat tine si am mers inainte.
    Hai, priveste partea ta frumoasa, numara bilele albe pe care le ai si ai sa vezi cat esti de bogata. Sar’mana don’shoara si bafta!

  24. Matrioska – nu esti “un om matur”. La 30 de ani esti doar in floarea varstei si prada unei multimi de intrebari, temeri si nemultumiri care capata de multe ori dimensiunile unei crize existentiale (iar ea va trece dupa 2-3 ani, indiferent ce anume vei face tu cu viata ta).

    Folositi netul, si tu, si prietenul tau, ca sa va gasiti niste surse de venit mai stabile. E un sfat bun cel dat pana acum de mai multi, ca el sa-si deschida un site de foto sau sa-si posteze oferta pe diverse site-uri. Tu, de asemenea, incearca sa vezi direct care e piata muncii: inscrie-te pe Bestjobs sau Myjob etc si vezi ce se cere si ce ar putea sa ti se potriveasca; e imposibil sa nu-ti gasesti ceva cat de cat aproape de pregatirea ta, de ceea ce stii sa faci. Daca treceti de etapa asta, cel putin veti avea satisfactia ca nu mai cereti bani cu imprumut altora si ca stati pe propriile picioare, ceea ce e foarte important si va schimba perspectiva asupra vietii.

    Iar mai departe trebuie sa stii ca raportul dintre bani si timpul de a-ti implini pasiunile si visurile e intotdeauna defavorabil celor ca tine, pentru ca daca ai o cariera sau afacere solicitanta, care iti ofera un venit mare (cu care in teorie ai putea sa-ti implinesti orice dorinta), atunci vei avea foarte putin timp liber la dispozitie, iar daca vei avea timp, nu vei avea bani. Si orice interval de timp liber va fi “smuls” sau “furat” cu greu din cel cerut de cariera/afacere (bineinteles, daca nu esti bugetar rasfatat… asta e alta categorie). Asa e facuta societatea, nu favorizeaza decat doua tipuri de oameni – cei care isi satisfac visurile si hobby-urile nepractice pe banii familiei si cei care isi doresc de la viata case si masini (de la instalatorul de tevi si pana la managerii de firme mari) si trag tare in profesia lor ca sa le obtina.

    Emigrarea, de prisos sa mai spun, nu ar rezolva nimic.

  25. si eu am 32 ani. am facut o facultate, am incercat 4 ani in bucuresti sa fac ceva timp in care am schimbat 3 joburi. traiam de pe o zi pe alta…..
    in loc sa ma vait am luat calea strainatatii. am pus mana pe lopata. am fost tras in piept la bani, am fost judecat in mod rasist , am fost desconsiderat….DAR am casa, am masina, tin singur familia.

  26. 1.Daca iti place ceea ce faci, il vei face bine, trebuie sa gasesti pe cineva care sa-ti cumpere munca.
    Daca nu-ti cumpara nimeni munca,schimba profesia (repara tevi), la 30 de ani poti invata inca.
    2.Ia un plan din alea 1000 si pune-l in practica. Lucreaza in fiecare zi pentru planul tau.Nu conteaza cand il vei realiza, important sa faci ceva pentru planul tau.
    Poate vei descoperi ca nu se merita planul.
    3.La 30 e naspa dar va fi mai naspa la 40 🙂 . Bucurate de fiecare moment, cat mai traiesti.

    • intr-adevar, anumiti oameni au pus mana pe tastatura doar din obisnuinta, nepasandu-le ca scriu ineptii. la 30 de ani se asteapta sa fii un om implinit.dar de unde?in lumea de azi?sunt o persoana capabila, cu potential, cu ambitii, cu planuri, bataioasa, care s-a trezit la 30 de ani avand exact nimic.daca nu ai norocul de a avea o familie bazata, daca nu ai norocul unor pile sau unui caracter abject, care sa calce tot in picioare si sa pui fundul la bataie, greu poti rezolva ceva, oricata carte, ambitie si putere de munca ai avea. trist, dar f adevarat. asta-i intelectualul de 30 de ani al zilelor noastre, prizonierul unui destin infrant de altii. n-ai bani, n-ai cunostinte, n-ai pile, nu poti face nimic. sunt un om care a muncit si tot invata de la 18 ani. acum la 30 nu am nimic.tara asta a ajuns o mare gaura neagra in care ne ingropam zilnic, indiferent cat de tare te zbati si dai din coate sa reusesti, sa razbati, nu faci decat sa supravietuiesti intr-un mod ordinar.

  27. Intamplator cunosc doi graphic-designeri foarte talentati cu care a fost o adevarata onoare sa ma intalnesc:
    – unul dintre ei a ajuns in Canada si, cu putin noroc, a trecut dupa 1 an de lucru pe strung sa faca ce ii place – graphic design – fara sa mai aiba vreodata grija zilei de maine (nici macar in “criza”)
    – celalat are firma lui si, desi a muncit foarte mult la inceput ca sa dea bani la stat, acum are destui clienti si lucrari ca, la fel, sa nu mai isi faca probleme de genul asta

    Intrebarea este mai degraba: ai un talent? La ce il folosesti?

    Go web! Go west!

  28. nastasia filipovna on

    Matrioska, articolul asta este fix pe sufletul meu. din varii motive-
    1. maine implinesc si eu 30 de ani, si ma bat diverse ganduri. unele bune, altele mai putin bune.
    2. cu profesia. sa stii ca te inteleg. probabil ai avut ocazia sa te angajezi, dar nu era ce-ti placea, si ai preferat libertatea. e bine, dar asta vine cu niste riscuri. Am fost intr-o siatuatia similara, la un moment dat am ales sa-mi iau si un jod ( era…hm…o provocare), dar mai lucrez si pe langa ( ca sa nu ma plafonez de tot si pentru ca-nu sunt suficienti nici banii). Acum, ma gandesc s-o iau din loc, sa schimb ceva, ma rog nu despre mine e vba acum.

    3. cu promovarea…nush daca ale tale sunt pozele pe care le-am gasit cautand pe google nickul tau. daca da, sunt faine. Daca nu, mi-ar placea oricum sa le vad. Sun interesata de fotografie, ma rog la un nivel amatoristic ( jobul meu e altul…traduceri). Imi face oricand placere sa vad fotografii reusite.

    Cateva idei, unele s-au mai spuns, poate aduc si eu ceva nou, sa vedem:
    – fa-ti un blog, si promoveaza-ti-l. Daca nu stii cum, in regim de barter- tu-i faci poze unui prieten pt site, el itit promoveaza blogul.
    – incearca s amergi si pe la nunti, scoli. se fac bani si din asta. daca esti talentata, poti deveni destul de rapid cunoscuta ( da, iti trebuie “scula”, intr-adevar, macar un body, obiective se pot inchiria). Nu e o rusine, si Vermeer facea tablouri la comanda, ca sa aiba bani sa se intretina si sa picteze si ce vroia el. Si nu doar el. Iti poti oferi serviciile si gratis, la una-doua nunti, si nu trebuie sa fii fotograful principal, dar iti faci mana. Sau poti vorbi cu un fotograf careare deja comenzi sa te ca asistent- gratis sau pt o suma modica, la primele joburi.
    – istock, dreamstime, shutterstock – sunt si astea bune.

    – Daca stii vreo limba straina bine si ai cat de cat aplecare, poti trimite niste cv-uri la edituri, sa incepi sa traduci carti. Ok, nu se platesc ele f bine (cartile), dar sunt niste bani. la un moment dat, daca constati ca-ti place, poti da si un examen de autorizare si poti sa lucrezi ca frelance si in domeniul asta. Se cer si alte feluri de traduceri, nu doar beletristica, si alea de regula sunt platie mai bine ( ok, nu sunt toate f palpitante, dar cel putin daca ai ajunge sa ai comenzi intr-un domeniu legat cat de cat de arta etc, ar putea fi ok). Cunosc destui traducatori care nu au absolvit limbi straine, si unii o duc chiar mai bine decat lingvistii, opt ca si-au gasit o nisa unde stapanesc vocabularul etc.

    – ok, poate limbila strine nu te pasioneaza…altceva atunci. sunt unele chestii pe care le poti invata din mers, unele mai usor, altele mai putin usor, si se poate castiga destul de bine.

    cam atat. sper sa anu te fi plictisit ( uite-o si p-asta, ce-si mai da ea cu parerea). Doar ca…din afara se vad poate mai clar unele aspecte pe care tu, fiind prinsa in valtoarea propriei vieti, s-ar putea sa nu le vezi ( been there).

    • Excelent comentariul, ce diferenta intre comentariul dvs. si cele de mai sus 🙂

      Evident, calea cea mai buna si de durata ar fi dezvoltarea abilitatilor deja insusite si construirea unei activitati lucrative in baza acestora. Competitie? Pai competitorii sunt avantajul cel mai mare, doar in acest mod poti sa arati ca esti mai bun in ceea ce faci si oferi.

      Stiu, noua aici ne este relativ usor sa vorbim. Stim ca nu va este usor dar in mare depinde de voi ce faceti si ce rezultate obtineti. Iesiti din zona de confort si asta cu asteptarile potrivite.

      “Multul” este facut din multe “putinuri”, de-aia ii spune “mult”, asa ca putin cate putin 🙂

  29. Eu tot 30. Situatie asemanatoare. Azi m-am inscris la facultate, o sa devin economist cel putin, dar eu sper sa reusesc sa lucrez in contabilitate. Pentru ca pot foarte bine sa muncesc intr-un domeniu oarecare si sa fac bani ca sa ma intretin si cred sincer ca in timpul ce imi mai ramane ma voi putea ocupa de hobbyul meu, (de desene de proioecte) chiar mai bine si cu mai mult interes decat daca as face job din el.
    Ca te-ai simtit deosebit… si eu m-am simtit o scurta perioada. Insa eu nu am regrete pentru nimic , stiu ca am incercat sa nu umblu calea batatorita, am incercat multe si mi-am inteles limitele si limitarile, si am constiinta impacata. Nu e nici o rusine sa renunti daca simti ca ai incercat tot ce poti sa faci, daca vezi ca lucrurile nu mai depind de tine ci de conjunctura, de locul unde traiesti.
    O scurta perioada , 2 ani, am avut ocazia sa lucrez ce-mi am dorit intotdeauna. Insa m-am saturat cand am vazut ca nu sunt recunoscuta cu adevarat (e lunga poveste de ce, nu ae legatura cu articolul tau). Inainte am avut mai multe joburi si niciodata nu mi-a displacut munca. Concluzia finala a fost ca pana la urma imi place sa fac orice cu care am succes, oricat de mic. Prin ce se masoara succesul e alta poveste. Dupa experienta mea de viata, astazi as spune: daca reusesc sa am iarasi job, pe care sa-l pot face bine fara ca altii sa comenteze, sa ma inteleg cu oamenii din jurul meu si sa am venit constant si sigur. Energia creatoare si artistica se va activa din nou, cand ma voi simti mai echilibrata, asa cred.
    Succes in a-ti gasi propria solutie salvatoare.

  30. get a f****g job! Te lamentezi pe aici ca nu ai bani dar nu faci nimic sa-i obtii. Scuze, am uitat ……esti artista…………. nu faci compromisuri :))))!

  31. Fără ezitare: pleacă, plecaţi din ţară! Oamenii de felul tău (vostru) nu au cum să reziste în jungla din România. Nu există nici cultura şi nici banii care să susţină artişti.

  32. Mare lucru. Eu am 31 si n-am nimic. Tocmai am pierdut jobul si sunt in cautare de altul. Stau cu chirie si nu am nimic altceva decat doua gemantane de haine si cateva perechi de pantofi cu care ma mut dintr-un loc in altul. Fac chestia asta de vreo 10 ani, de cand lucrez.
    Cand citesc ce ai scris ma bufneste rasul cat de imatura ai putut sa fii. Sa faci inconjurul lumii in role…..! Cum ar fi fost sa-ti fi ales o meserie din care macar sa castigi suficient cat sa te intretii, in loc sa visezi role, fotografii si alte aiureli. Din pacate, cred sunt din ce in ce mai multi ca tine in generatia care urmeaza si vor avea parte de o trezire foarte brusca la realitate.

  33. La 30 de ani, mi-am pus tot ce a incaput in masina, si am condus 3 zile, pana in California. Desi fara acte si studii in domeniu, am reusit profesional foarte bine, si am strans o gramada de bani. Dar…pe plan personal a fost un dezastru – in 5 ani si ceva si nu am avut nici macar o prietena. Acum tot un dezastru e, in Romania fiind, insa viata de aici e incomparabil mai rea. Insa am un plan, un termen, e doar o chestiune temporara. Unde o sa fiu peste 10 ani? Probabil intr-un colt de lume, cit mai departe, intr-o tara saraca, dar alaturi de o femeie minunata si sper vreo 2 copii. Restul… cariera, bani, ..nu mai conteaza…le-am avut.

  34. Parca l-as citi pe Bacovia. Macar el avea talent, si, de altfel poezia este frisca de pe tort, nu tortul in sine.

    Eu am 47 de ani, am avut si zile bune, si zile proaste, si paine cu margarina, si caviar. Mi-am schimbat meseria de cateva ori. Nu m-am plans prea tare cand eram nevoit sa cumpar pe datorie, nu m-am dat in barci cand castigam mult peste media pe economie. Pur si simplu traim, si trebuie sa o facem cu demnitate. Budistii au un crez: nu conteaza scopul, conteaza doar calea. Pe mine m-a intersat doar ce pot invata si ce pot face, si asa am reusit sa trec de la garsionera cu chirie si datorii la buticul de la colt spre casa/masina/familie liniste sufleteasca si independenta financiara. Nu te mai lamenta atat, nu esti singurul om care traieste pe Pamantul asta.

  35. Tot ce ti se “da” pe lumea asta este timp masurat in minute ore ani etc.
    Ce faci cu acest timp este in conditiile actuale din Ro la libera ta alegere. Vrei sa duci o viata boema si sa maninci vrabii este intradevar foarte simplu dar nu arata ca esti matura conform normelor de supravietuire la nivelul actual al societatii.
    Daca vrei sa ai bani trebuie sa vinzi cite ceva din timpul, puterea ta fizica si mentala altora care au avut sanse mai mari decit tine.
    Daca vrei sa faci bani foarte repede atunci cel mai usor e sa incalci legea ceea ce nu te sfatuiesc sa faci. Pina una alta invata o meserie care sa te ajute in viata.
    Daca ai fire de artist uita de ultima sugestie si Dzeu cu mila.

  36. Nu inteleg cu pana acum nu ai (ati) reusit sa patrundeti in industria entertainment-ului sau in publicitate.
    Fotografia de moda e printre cele mai bine-platite meserii .
    Webdesign-ul e si el o varianta.
    Animatia 2D, grafica 3D – la fel.
    Exista si solutia de game-tester la o firma de jocuri, unde dupa 2-3 luni de practica poti face cerere de reprofilare.

    Nu, NIMENI nu ajunge “fine artist” din prima. De regula NU traiesti din vandut tablouri si fotografii (in calitate de opere de arta de sine statatoare).
    Mai intai inghiti in sec si musti tarana. Esti simplu executant pana iti faci un nume, sau iti folosesti creativitatea ca sa le vinzi altora produsele.
    Alt lucru care se poate vinde este fotografia stock.
    Mai exista si fotojurnalismul.

    Tot ce am mentionat mai sus presupune sa iti calci mai mult sau mai putin pe mandria de “artist”. Asta pentru ca nimanui nu o sa ii pese de arta si de melancoliile tale. Lor le trebuie fotografii impecabil realizate din punct de vedere tehnic cu ceea ce ii intereseaza pe EI.

    Partea cu “arta” ii intereseaza in momentul cand esti cu aderavat genial si iesi in evidenta intr-o mare de fotografi mediocri. Pana atunci NU.

    Trebuie sa _vinzi_

    In toate domeniile astea ai acces daca ai un portofoliu reusit (online si tiparit) + daca ai un pic de viata virtuala si cauti sa te informezi din cercurile de profesionisti.

    Sper sa reusesti.

    – B

    • Gigi Maybachistu' Rational on

      Eu nu sunt fotograf “şcolit” din niciun punct de vedere şi nici nu am DSLR. De fapt am un Kodak C340 pe care am încercat să-l vând şi nu mi l-a luat nimeni.

      Cu puţin timp înainte să lovească criza, am găsit un anunţ al unei agenţii de ştiri, care căuta fotoreporteri. Le-am trimis un CV şi ei mi-au cerut să le trimit un portofoliu de poze. (Asta ţinea loc de examen pentru ei.) La vreo săptămână după ce am trimis pozele, am primit un mesaj care îmi descria condiţiile pe care le oferă ca fotoreporter pentru domeniul auto (saloane, evenimente, sporturi cu motor) şi o propunere de negociere directă (care ar fi trebuit să fie un fel de interviu). Fiindcă nu îmi promiteau mai mult decât jobul de atunci (pe care îl am şi acum) nu m-am dus.

      Acum, cineva care e fotograf cu mulţi ani de antrenament şi experienţă poate spune că n-a avut şanse şi că poate doar supravieţui?… Mai puţin chiar decât cele 2 exemple pe care le-am dat mai sus?…

  37. eu am 25 de ani. am fost plecat prin italia, cind aveam 17 ani, si prin grecia, anul trecut. din grecia credeam ca nu ma mai intorc, insa nu am reusit sa ma adaptez limbii vorbite de acolo. mam intors inapoi, si cu banii stransi miam facut PFA. credeam ca o sa mearga. aveam asa multe sperante ca macar acum totul o sa fie bine. nam rezistat cheltuielilor mai mult de 5 luni. acum ma gindesc sa plec din nou in afara si sa nu ma mai intorc. tara asta se duce de rapa, si pacat ca e asa de frumoasa, pacat ca asta e tara noastra . poate sunt eu naiv dar cred ca ar trebui o noua revolutie care sa ii trezeasca pe cei de la putere, o revoluti care sa schimbe ceva.

  38. N-am nici o parere despre subiect, doar ca le doresc mult noroc acestor copii intarziati. Asa am fost si eu.
    Dar am o parere despre gramatica limbii romane pe care aproape toti cei care scriu aici, au uitat-o sau n-au cunoscut-o niciodata.
    Un indemn din partea mea, foarte sincer: mai cititi si voi o carte, fiti atenti la ortografia cuvintelor si invatati-va propria limba!
    Ce s-a intamplat cu invatamantul? Chiar s-a distrus de tot?

  39. e usor sa te vaieti si sa astepti cu vocea “neinregula” sa-ti trimita ai tai bani din prea-putinul lor. Recunoasteti-o si voi ca sunteti COMOZI SI NU INCERCATI sa progresati. Decat sa culegi chistoace de pe jos mai bine lucrezi ceva,orice, pt tigari. Sunt inginer acum, dar ca sa castig niste banuti -putini si truditi-am lucrat de la carat si incarcat fier vechi pana la instalari de windows. Munca e pentru toti dar o practica doar unii…….In viata reala nu poti sa faci doar ce-ti place, ci si compromisul asta nasol..adica sa muncesti……………Bafta!!

  40. Tipic o manifestare a orgoliului de artist. Las-o mai moale cu nedreptatile facute de altii, nu are nimeni vreo obligatie fata de tine ca sa te hraneasca, sa te imbrace, sa iti dea bani. Vrei sa traiesti? Muncesti. Nu vrei, nu faci nimic. Lamentarile nu-si au rostul si nu duc la nimic. Nici macar la vreun esec, pentru ca sa ai un esec trebuie sa ai initial o actiune.
    Iti vand un pont. Du-te la o terasa faina, ia-ti doua beri, un pachet de tigari, o foaia si un pix. Fa un tabel cu ce vrei, ce poti sa faci, care e situatia actuala si cum ai vrea sa fie. Apoi cauta singura solutii. Daca visul tau e sa ai o expozitie de fotografie, matura strada pentru o paine si in restul timpului cauta un impresar care sa te ajute. Da, nu e usor, dar crede-ma, nimeni n-o sa vina sa te caute doar pentru ca tu esti artista. Poti sa fii cine vrei tu, daca nu atragai atentia, nimeni n-o sa te ajute. Intai ofera si apoi ti se va oferi. Niciodata invers. Multa bafta!

  41. Inca ceva: ca sa nu sariti pe mine cu sentinte ca “fa tu ba intai daca esti destept”, insist sa le spun acelora tentati sa ma considere lupul moralist ca nu mi-a picat para de la stetoscop (is medic) daca am lurat pe santier ca sa-mi fac un ban in plus, in loc sa ies la marsuri inutile in care sa stau cu mana intinsa la stat si nici nu mi-a fost frica sa deschid un centru medical in mijlocu crizei, cu credit de la banca, nu din banii mei inexistenti, dupa 10 ani d elucrat la stat si chinuit. Da, e riscant, da daa risti putin, castigi putin. Un pic mai mult pragmatism draga mea, poti visa dupa ce-ti poti permite sa visezi, pana atunci fa ce e nevoie pe piata. E nedrept? Probabil. Dar e necesar sa manaci, asa ca do it, nu mai contempla atata. Suntem alaturi de tine, fara misto!

  42. EU M-AM SATURAT SA TOT AUD PLACA ASTA CU PLECATUL !
    .
    pLECATI TOTI, CA ASTA SE SI URMARESTE.
    aSTA E O TARA BOGATA SI FRUMOASA SI BINE POZITIONATA.
    tREBUIE DETERMINATI SA PLECE TOTI OAMENII CAPABILI SAU CAT MAI MULTI DINTRE EI.
    sA RAMANA NUMAI TAMPITII SI SLUGILE.
    eVENTUAL SE ADUCE MANA DE LUCRU IEFTINA DIN ALTE LOCURI.
    sTRAINI, FARA NICI UN ATASAMENT SAU PRETENTIE PE SPATIUL RESPECTIV.
    aDICA ASA CUM SUNT SI ROMANII NOSTRII CAND AJUNG IN ALTE LOCURI
    iN FELUL ASTA TOTUL E MAI NUSOR DE EXPLOATAT SI MANIPULAT
    .
    De ce sa te lupti sa fie mai bine la tine acasa cand e mai simplu sa te muti direct acasa la altcineva ?
    Se gandeste cineva serios la treaba asta ? Ca trebuie sa faci ceva atunci cand niste bagabonti fara neam si fara tara vor sa-ti ia painea de la gura la tine acasa ?

      • Se poate lupta impotriva oricarui sistem, chiar si impotriva unui sistem hibrid neo-comunist/selectiv-capitalist ca cel de la noi. Sa te rezumi la a da vina numai pe sistem sau sa te resemnezi si sa abandonezi sa lupti inseamna sa te recunosti invins si asta nu doar pentru ca eu cred in “o lupta-i viata deci te lupta..” Sunt un om de 32 de ani, am 8 clase si posibilitatea de a fi incadrat ca si sofer sau paznic conform nomenclatorului de ocupatii si meserii insa muncesc de ani buni in multi-nationale de top, am condus divizii R&D cu bugete de zeci de milioane EUR, am proiectat si lucrat in echipe de implementare in proiecte de sute de milioane EUR atat local, cu statul, cat si internationale, scriu cod in 12 limbaje, managed sau high-level, am proiectat si micro-controllere si device-uri de la cap la coada, de pe Z80 pe arhitecuri ARM si nu sunt decat un regular person, pasionat indeajuns pt. ca sa ma lupt cu un sistem injust si sa refuz sa fac macar liceul…am spalat si toalete si am mancat si din tomberoane si am ajuns totusi undeva, fara sa ma plang si fara sa astept sa imi apara solutii salvatoare de pe undeva sau sa mi se para ca e injust ca facultatile scot pe banda rulanta artisti plastici sau alte profile, cu titlu de someri. Am trimis si eu CV-uri, degeaba 🙂 m-am oprit intr-o zi si m-am uitat de ce un individ evident incompetent are jobul x ? Doar pentru ca are un bagaj de cunostinte specific si cu aplicabilitate pentru acel job ? Atunci ce ma poate impiedica sa am aceleasi cunostinte ? Eu am castigat lupta cu sistemul prin competitie. Am ales sa fiu cel mai bun si sa demonstrez asta, batandu-ma la fiecare job nu cu un CV plin de denumiri de pozitii cat mai pitoresti ori cu studii si masterate cat mai rasunatoare ci prezentand un Proof of Concept pentru anuntul de job, studiind ce face pravalia respectiva, care ii sunt produsele, necesitatile, care este nisa in care incearca sa securizeze o piata. Analogic, un artist poate face acelasi lucru, sunt o multime de advertiseri ai caror creativi si-au pierdut suflul si un assistant ar fi ca o mana cereasca, evident acceptand ca laudele sa le primeasca ei si nu tu, sunt o multime de cereri de stock-photos si online, project-based, sunt chiar si auctions pe zeci sau sute de stock-portfolio’s, e nevoie sa cauti pentru a le gasi si e nevoie sa fii bun in ceea ce faci pentru ca sa reusesti…doar atat, restul sunt doar scuze. Daca eu am putut cu 8 clase si fara nici macar un singur curs de un minut de specializare in vre-un produs, sistem sau alta aberatie consumatoare de bani, timp pretios si neuroni cum imi par a fi toate training-urile de pe planeta asta, in loc sa te plangi, cred ca ai fi mai aproape de realizarea viselor tale incercand sa target-ezi ceva concret, un job. Nu cred ca este o reteta universala a succesului asta, insa mie mi-a adus peace of mind, un salariu de 5 cifre, o masina de 6 cifre schimbata anual si am uitat complet gustul clorului…

        Toate cele bune,

        L

  43. Iertati-ma dar sunteti majoritatea niste cretini care-i plangeti (si VA plangeti si voua) degeaba ABSOLUT DEGEABA de mila, in cel mai pur stil romanesco-mioritico-defetist 🙂

    Totul e foarte foarte simplu: sunt foarte (citeste “prea”) multi artisti pe toate drumurile. Nu sunt toti talentati. E o piata. Viata asta e O PIATA, cu CERERE si cu OFERTA. E criza.

    Solutia pentru drobul de sare al Matrioskai: fa draga alta scoala. Fa ALTCEVA. Reprofileaza-te. E o competitie dura, poate n-ai ce cauta in lumea asta, poate n-ai destul talent. Poate n-ai noroc. Dar iti place sa-ti plangi de mila, sa plangi de foame? Ai 2 maini si 2 picioare, ti-e rusine sau scarba sa faci altceva? Asta e situatia. Fa joburi TEMPORARE de alt gen. Fa-te chelnerita. In America e plin de chelnerite “artiste” si “actrite” si in LA si NY. Si ce e cu asta? Face cineva panarama pe blog ca voi, ca n-are ce manca? Ia-ti un job de office. Aha, ti-e rusine, nu vrei sa fii “corporatista”, nu? E de cacat pentru tine, ca artista, nu? Ii urasti. Nu vrei un job 9-18, e prea sub conditia ta, nu? Ei bine da, probabil ca sunt prea multi “artisti” pe toate drumurile si prea putini de care ar fi nevoie ca sa faca joburi mai “de jos” in tara romaneasca.

    Ce tara “civilizata” aveti voi impresia (ba chiar vorbiti cu o siguranta aiuritoare) ca garanteaza tuturor artistilor (si valorosi si nevalorosi) DREPTUL la un salariu, din oficiu?

    Wake the fuck up. Sunteti penibili cu totii.

    • Eram sa scriu un raspuns cand am vazut comentariul lui Spirake. Bravo domnule! Mapregateam sa scriu aceleasi cuvinte…Eu locuiesc in Beverly Hills(pe bune) am companie numai cu angazati americani, si ce credeti…am plecat de la zero, muncind pe o nava de croaziera ca ajutor de ospatar. Cand am ajuns pe uscat munceam si trei job-uri pe zi. Asa am ajuns unde sunt acum. Mai mult ca sigur o sa ma intorc si acasa sa incep si acolo o afacere.
      Vad ca vedeta noastra are numai filme in cap! Sa muncesti nu e o rusine! Munceste si o sa ai si timp de poze mai incolo!

      • Spirake, fara comentarii la un asa mesaj , de la un roman adevarat, agresiv si civilizat . Bai Paul , poti sa te intorci in romanica oricand , sa vezi cum te scalzi in mediocritate, coruptie si saracie. Fireste ca ai avut si cate 3 job-uri dar erau in alta societate si ai avut si noroc. Esti desprins de realtatea din tara. Romania este o tara frumoasa dar incapabila de schimbare plina de visatori de cetateni incompetenti, dar cu pile.

      • Domnule Paul, nu vreu sa va fring aripile si dorinta de a investi in Romania. Vreau doar sa nu incepeti cu stingul. Dintre angajatii pe care-i aveti citi gindesc ca in articol? In Romania asa vor gindi majoritatea. Cind veniti, sa nu veniti cu “Visul American” sau cu asemenea strategii. Sa veniti cu o strategie adaptata sa schimbati mentalitatea si gindirea celor pe care o sa-i angajati. Nu-i imposibil, ci doar foarte dificil.

      • Think Outside The Box on

        hmm, Paul, Paul 🙂 Indiferent de motiv, cand ai in jurul tau oameni nefericiti, nu este bine pentru nimeni. Poti sa fii orb si sa faci ce stii tu sa faci, dar daca chiar nu ar fi fost nimeni in lume caruia sa ii pese si de cei ajunsi din cauza lor, a parintilor, sau a naturii intr-o postura fara iesire, altfel era fata lumii astazi. E usor de criticat, mai greu e de reparat, iar ultima nu pare sa intre in vocatia ta. …fiecare cu filmul sau.

    • Pentru toti cei care sunt de parere ca trebuie sa-ti abandonezi visele pentru a supravietui: trezirea, deschideti ochii. Daca pentru voi succesul in viata inseamna sa faci bani multi, incercati sa realizati ca pentru altii succesul se poate masura si altfel. Ah si incercati sa respectati asta in fiecare din cei din jur. Poate pentru altii job-ul este doar un job si nu o cariera. Poate altii vor sa-si traiasca viata in timp ce ceilalalti si-o petrec incercand sa faca mai multi bani.

      Culmea e ca prin Germania, Suedia si alte tari cu sisteme sociale dezvoltate similar, iti poti permite sa traiesti decent dintr-un salariu mediu si iti mai raman si pentru concedii, de exemplu. Chiar daca nu traiesti pentru a face bani. Chiar daca nu bagi ore suplimentare ca berila.

      • @marian: nu ai inteles ce vroiam sa zic. cand eu masor succesul intr-un fel, nu inseamna ca deja consider c-am ajuns acolo, ci doar ca asta e obiectivul, idealul, cum vrei sa-i spui. manelistii masoara succesul in masini, bani, femei, valoare si ce mai vor ei inca dinainte de a le avea.

    • Daca stiti ce-nseamna artist intr-adavar si spuneti ca exista pe toate drumurile, v-as ruga sa-mi dati si mie niste nume, in caz ca ignoranta va poate permite…

      • Razvan,

        Asta nu e o filozofie de viata, asta e o realitate, fie ca-mi place fie ca nu. Viata *este* ca o mare piata de schimb, inclusiv un sistem democratic tocmai asta e: o piata de schimb de valori, de idei, de oameni, de tot. Iubita noastra Matrioshka are in glas lacrimi cu care cerseste compatimire ca nu-i pica din cer bani ca sa traiasca. Romania astazi se vrea o tara vestica, europeana nu? Deci o tara in care exista o PIATA de arta, nu? Exact asta exista acolo, daca te uiti mai bine, prietene. Nu exista si n-au existat niciodata artisti in afara unei PIETE, prietene. Inclusiv fotografia, in care vrea ea sa se lanseze. Uita-te in ROmania: exista si fotografi extraordinari, care chiar au o cariera, sunt talentati, exista si mediocri care fac poze doar la nunti si botezuri, si exista si neica-nimeni care n-au valoare. E o piata. Ce nu e clar in asta? Asta e realitatea.

        Deci despre ce vrei sa-mi spui tu aici ca ma compatimesti? Pe tine compatimeste-te, prietene.

    • Uitati-va si voi in jurul vostru, romani: chiar murim cu totii de foame?? Si dintre aia care nu mor de foame, chiar TOTI au joburi nedemne? Dintre aia care nu mor de foame, chiar TOTI au furat? NU. Eu cred ca majoritatea romanilor – daca va uitati la voi si in jurul vostru, cu sinceritate si obiectivitate – au ce manca, decent, au unde dormi, decent – asta daca VOR. Eu cred ca e penibil nivelul de LIPSA de demnitate la care putem ajunge plangandu-ne unul pe umerii celorlalti.

      Tot ce-i sugerez Matrioshkai nu e sa RENUNTE la vreun vis, asa cum ati inteles gresit, ci sa se gandeasca naibii sa ia un job TEMPORAR sau un “dayjob” care sa-i permita sa supravietuiasca. Asta se intampla cu artistii in orice tara din vest. (Aproape) nici un artist nu-si permite sa fie DOAR artist, neavand vreun alt JOB. Deci despre ce naibii vorbim aici? Despre faptul ca in ROmania NU POTI munci un alt job ca sa te intretii????? Asta e o minciuna sfruntata. Ca sunt conditiile mai naspa ca in alte tari? Asta e o ALTA DISCUTIE deja.

      I rest my case. Plangeti-i in continuare de mila Matrioshkai saraca, nu are ce manca… vai vai. O sa moara un mare artist in curand si noi stam cu mainile incrucisate, vai vai.. Daca va e asa mila de ea, faceti o CHETA ca la handicapatii fara maini si picioare, sa o salvam.

      • maestre, subestimezi GRAV rolul norocului, mai ales ca vad ca tu ai nimerit un job care iti permite sa scrii MULTE comentarii la articole de pe net, cu care tu ai impresia ca schimbi mentalitati.

        numai daca am sta fata in fata si mi-ai povesti viata ta as putea sa-ti pun in evidenta sute de momente cand lucrurile ar fi putut sa ia o intorsatura proasta, mai multe planuri consecutive sa mearga prost si sa te ingroape, momente in care faptul ca a avut cine sa te incurajeze a facut diferenta intre a claca sau nu si pot sa continui asa mult si bine, dar cred ca ai prins ideea.

        nu ii invinovati pe cei care nu au avut norocul tau, cauta sa-i intelegi.

        si DA, e ultra-evident ca o tara ofera oportunitati exact conform nivelului mediu de trai, iar aici romania sta nu prost, ci foarte prost. dar asta e o “alta discutie”, nu?

    • BAI SPIRAKE,
      TU CE PROFESIE DE MARKA AI DE TE DAI ASA TARE IN FIGURI?
      eu, de exemplu sunt traducator, dar articolul de mai sus tot m-a impresionat, fiindca sunt oameni foarte talentati dar mai emotivi, modesti……..care nu sunt ca tine.deci indraznesc sa iti dau un sfat: umanizeaza-te!

      • Marta,

        Iti multumesc pentru sfat, dar ma simt suficient de uman 🙂 A fi uman nu inseamna neaparat sa bocesti. Da, emotivi si modesti e clar ca sunt altii, nu toata lumea e la fel. Dar una e sa fii emotiv si modest si cu totul alta e sa te PLANGI si sa dai vina pe Romania ca tu n-ai bani in fiecare luna.

        Ce sunt eu? Am fost fotograf la inceput si asta voiam sa fac, dar cand am vazut ca nu pot (eu) sa supravietuiesc din ce faceam, am virat in IT si acum asta fac. Si am pastrat foto ca pe hobby. Deci vorbesc si in cunostinta de cauza, din intamplare 🙂

    • in america nu e chiar asa cum descrii tu situatia, sunt intr-adevar fatuci in mare parte lipsite de talent care astepta o viata sa le dea cineva un rol de seducatoare, cat despre celelalte, joburile de chelnerite sunt pur temporare. Acolo exista oportunitati multiple pt oameni talentati. Mai devreme sai mai tarziu vor fi apreciati si renunta definitiv la astfel de joburi. Problema in Romania este ca nu exista oportunitati si astfel se trezesc ca inbatranesc servind nu stiu ce tigan cu multe ghiuluri.
      Bat pariu ca esti unul din aia care ti-ai ales meseria pe baze strict materiale. Nu cred ca ai visat prea mult la viata ta si nici prea multe talente nu ti-ai descoperit. In realitatea asta este marea probleme a romanilor ei nu mai stiu sa viseze nu mai stiu sa faca lucruri din placere si dezinteresat, totul se masoara in bani, si apoi dupa ce obtin acesti bani vin pe forumuri si dau sfaturi despre cum trebuie sa fii ca sa ajungi ca ei!
      cum bine zicea cineva esti un om-job sau cu alte cuvinte “traiesti ca sa muncesti” si nu viceversa!

      • “””
        Bat pariu ca esti unul din aia care ti-ai ales meseria pe baze strict materiale. Nu cred ca ai visat prea mult la viata ta si nici prea multe talente nu ti-ai descoperit. In realitatea asta este marea probleme a romanilor ei nu mai stiu sa viseze nu mai stiu sa faca lucruri din placere si dezinteresat, totul se masoara in bani, si apoi dupa ce obtin acesti bani vin pe forumuri si dau sfaturi despre cum trebuie sa fii ca sa ajungi ca ei!
        “””

        Ce dragut, poate il convingi tu Laurentiu si pe tipul care imi vinde paine si roshii la non-stopul de la coltz sa mi le dadea pe “vise” si “dezinteresat”, si poate ii spui si lui ce nesimtit e ca se gandeste la bani si nu la himerele din capul lui.

        Si ma intreb si eu, de unde ati aparut frate cu totii voi idealistii astia? A aparut si criza asta la timpul ei, va mai scoate fumurile din cap.

    • [admin]
      Am trecut si eu prin ce au trecut acesti tineri, are perfecta dreptate…
      Din fericire mi s-a ivit o sansa si acum la 31 ani am casa, masa, familie si copil… Toate obtinute legal, bineinteles…
      Sper sa li se iveasca si lor aceeasi sansa.
      Mult succes si nu renuntati la SPERANTA.
      Emigrarea nu-i o solutie…

  44. @Matroshka
    … cred ca suntem suflete pereche. Sunt in aceeasi situatie existentiala, dar eu am avut mai mult noroc material. Daca vrei sa mai barfim pe tema asta, scrie-mi la mirceamicutu la yahoo

  45. Dragilor, Matroshca noastra si alti artisti fac exact ce le binevoiti a le sugera: sunt chelneri, sunt angajati la xerox, sau pusi sa vanda la ceva birtutz. Se plang oamenii nu pentru ca nu au ce manca, ci pentru ca doar asta au. Pentru ca viata se reduce la supravietuire. Altfel desigur, se poate supravietui in Romania — muncim ca sa traim si maine ca sa muncim si maine, si asa mai departe. Rotita intr-un ceas. Mecanism. Aia suntem. Nici o clipa de culoare, nici o expozitie de arta, la care sa te simti un pic “iesit din rutina”, nici un weekend de festival, in care sa cunosti oameni noi, sa ai idei noi, sa traiesti cu senzatia ca totusi ai cate o vacanta, cate o recreere, ca nu-ncepe sa puta locul sub tine si in tine pe acelasi scaun sau in fata aceleiasi linii de productie. Nu ne plangem ca nu putem mai mult, ne plangem ca ne nastem sa nu avem viata ci sa fim resursele unor organizatii care produc bunuri de consum.

    • Think Outside The Box on

      corect. e un pas inainte sa itelegi ce didi spune. Al doilea este ca pentru moment sa nu-ti mai doresti telefonul cel mai scump ci painea cea mai ieftina pana aduni un minim de capital. Al treilea(caci mai devreme nu-i intelegi rostul) este sa renunti la alcool si tutun. Accizele pare-se nu sustin consumul si cica nici nu ar ajuta la sanatate (spun asta chiar daca stiu ca e un dat fara de care nu se poate trai).
      Dupa ce ai facut efortul acesta (care daca este sustinut de vointa nu poate lua mai mult de 6 luni – 1 an), abia atunci ai crescut suficient pentru a putea fi in fata optiunii de a alege ce vrei sa faci cu viata ta. Si chiar daca alegi sa faci poze pe care poate nimeni nu-ti va da vre-un ban si vei ajunge de unde ai plecat, mental vei fi altundeva: Vei stii ca se poate. E o mare diferenta.
      Pana atunci in schimb, esti un sclav, fie al propriilor tale nevoi, fie al societatii care te vitregeste.

      • Romania este o tara excelenta pentru a putea trai numai din arta foto. Dar exista un mic secret: faci fotografiile aici si le vinzi in Vest, unde arta este apreciata. Matrioshka, tu chiar crezi ca intr-o tara de manelisti poti aduna atat public care sa-ti aprecieze lucrarile tale, incat sa poti trai numai din fotografie.
        Am avut si eu un vis similar cu al tau: sa produc muzica electronica. Printr-un noroc chior, am avut un sintetizator. M-am trezit intr-o zi cu casa plina de manelisti care voiau negative pentru bairame. Am vandut urgent sintetizatorul si m-am angajat pentru a putea trai ca sa muncesc si nu invers. Asta este viitorul in Romania.
        Parerea mea: sterge si tu mesele pe la Mc… sau pe la K… sau unde vrei tu, iar cu banii stransi pleaca in “tarile calde”. Asta daca tii la viata ta. E pacat sa te ratezi in Romania ca artist si sa te realizezi ca functionar.

    • @didi

      Bine ai venit in sistem. Din cate stiu bibliotecile publice sunt inca gratis, nu te opreste nimeni sa socializezi un weekend intreg cu vreun pre-socratic in mana, sa vezi pe urma ce de “idei noi” poti avea.

  46. Am 40 de ani. Nici unul din visele copilariei/tineretii nu mi le-am realizat, desi, daca stau sa ma gandesc, nu mi-am dorit niciodata ceva extraordinar. Nu ma pot plange de probleme materiale. Din punct de vedere profesional, nu am un job de vis, dar nici unul stralucit. Pe cam tot parcursul vietii a trebuit totdeauna sa fac “ceea ce trebuie”, nu ceea ce-mi doream, nu din motive strict legate de mine, ci din motive legate mai mult de supravietuirea altora.

    Au existat in viata mea perioade in care am fost muritor de foame, dar le-am depasit. La 28 de ani abia ce reuseam sa rasuflu, dupa ce-mi ingrijisem mama vreme de vreo 7 luni de zile, bolnava irecuperabil de cancer. Nu vreau sa intru in detalii, dar cu scurte pauze pana acum cam doar episoade de gen mi-a rezervat viata. Acuma, de vreo aproape un an, pauza – asa ca mi-e frica, deoarece nu-mi dau seama ce urmeaza sa se intample.

    Asa ca ce sa zic, welcome to the club.

    Cre’ ca exista foarte multe moduri de a fi nefericit. De asemenea, nu cred ca fericirea inseamna lipsa problemelor. Daca ai pe cineva alaturi cu care sa imparti saracia, esti deja mult mai aproape de fericire decat mine. A pastra insa farama aia de lumina in viata voastra a amandurora nu depinde doar de tine, dar depinde si de tine.

    Gandeste-te insa la societate ca la un organism. Orice celula din organism e sustinuta de organism in ansamblul sau doar daca contribuie cu ceva la starea buna a organismului. Matale vrei sa faci ceva ce-ti place. E OK. Da’ nu te astepta sa fii sustinuta de societate daca chestia care o faci matale nu e in vreun fel utila societatii.

    Acuma, daca ai expozitii de fotografii si desene, care fotografii si desene se mai si vand, evident ca faci o chestie de care societatea are nevoie – deci criteriul de utilitate e indeplinit. Doar ca, daca nu reusesti sa traiesti decent din asta, faci sau prea putin, sau insuficient de bine.

    Chestie care ma duce cu gandul la ce-mi zicea o colega de facultate, cu cativa ani mai mare ca mine: nu e important ce inveti. Nu e important nici ce vrei sa faci. E important sa descoperi ce poti face cel mai bine, si, odata ce ai facut descoperirea, sa te tii de chestia aia. Experienta mea imi spune ca daca reusesti, satisfactia e de durata si extrem de mare. Respectiva chestie ajunge sa te sustina si material – in mod straniu, in absolut orice domeniu cei care isi fac treaba extrem de bine sunt foarte putini, si de obicei foarte apreciati.

    Daca insisti sa faci ceea ce-ti place, in detrimentul a ceea ce reusesti sa faci cel mai bine, dupa parerea mea asta e intr-un fel o irosire a potentialului uman cu care ai fost daruita.

    • Da si nu. Exista nume celebre care fac exceptie (Vincent van Gogh, Franz Schubert) carora societatea le-a ramas datoare. Dar pe fond ai dreptate.

  47. domnule spirake, daca viata e o piata pentru dumneavoastra, nu inseamna ca asa trebuie sa fie pentru toata lumea. Pentru mine viata e un curcubeu de arome – eu ma dezvolt prin diversitate, prin confruntarea cu noul, cu diferitul, prin relaxare si inspiratie, prin dreptul la bucuria de a trai fara graba, cu stres moderat, si mai ales cu timp de calitate impreuna cu cei dragi. Va mai permiteti zilnic sa faceti sex si dragoste cu fiinta cu care v-ati casatorit? Sau veniti tarziu si obositi si ramane pe weekend, care din cand in cand trebe totusi sa fie dedicat certurilor pentru bani?

  48. Matrioska, aproape toti avem visele neimplinite si aripile rupte. Ca unul, altul reuseste nu e o dovada ca si noi vom reusi… De fapt, chiar nu reusim, si terminam in a ne redescoperi (redefini) in placerile vietii fiecarui muritor, copii, prietenii, televizorul, etc.. Tu am vazut ca nu ai copii, asa ca as zice sa profiti de libertatea asta pe care inca o a ai si sa incerci sa iti construiesti fie macar un vis, …

  49. furnica s-a gandit la timp sa isi faca provizii, a lucrat din greu vara iar iarna nu a avut probleme. pe cand greierasul care vara canta la “zongola” acum in iarna vietii traieste de pe o zi pe alta.
    trebuia sa va ganditi la timp sa alegeti o meserie in care se lucreaza si se produce ceva, nu una in care va faceti ca lucrati. si eu am fost in aceeasi situatie in urma cu multi ani si am ales calea mai grea dar mai sigura, iar talentele artistice din mine le-am pastrat ca hobby.
    cum iti asterni asa dormi.

    • foarte bine punctat. in aceeasi situatie sunt si eu. am ales calea cea sigura, mi-am facut asternutul.
      acuma pot sa pozez cat vreau, ce vreau, in care orase vreau, dar mi-e lene. Sau mi-a trecut. Ce mai conteaza. Nu mai imi doresc asta. Vreau o casa mai mare, vreau o masina mai rapida, vreau sa ma plimb pe alte continente, vreau altceva.
      Nu imi miroase vitata a curcubeu, nu simt miresme de nus’ce cum scria unul mai sus, sunt de acord cu cel care a scris ca viata e o piata. Foarte de acord. Iar eu am ajuns o marfa scumpa, si sunt fericit. Nici nu ma mai intereseaza daca am fotografiat sau nu, am jucat baschet sau nu, pentru ca viata dupa fiecare colt iti rezerva alte oportunitati.

      Dar stii cum, cand are camara plina de bunatati stranse de pe vara, furnica are timp si de un chef pe timpul iernii … asa e viata: o piata, unii mai scumpi, altii mai ieftini …

  50. Greseala pe care o faci este ca iti raportezi viata la ceilalti, la cei din jurul tau, la realizarile lor.

    Modul in care gandesti este unul foarte pagubos pentru oameni pentru ca nu produce decat invidie, angoasa, deznadejde si nefericire. Pentru ca mereu va fi cineva mai bun, mai realizat, care va avea mai mult…si atunci, ce sens are sa gandim in aceasta directie?

    Incearca sa te gandesti ca ceilalti nu exista, ca universul tau este totusi construit de tine, in jurul tau, in jurul realizarilor tale. Invata sa te apreciezi prin prisma lucrurilor pe care le-ai facut, prin prisma ideilor si convigerilor pe care le ai tu, nu prin lipsa lor raportata la ceilalti. Intelegi idea…

  51. huh ? prietenul cauta chistoace pe strada ? pai am gasit eu solutia perfecta de a va descurca : renuntati la fumat si o sa economisiti MINIM 200 E / luna. ce ziceti ? eu zic ca deblocarea unei astfel de sume lunare v-ar scoate din incurcatura pana va lamuriti cum va restructurati viata …
    bine … acum stiu ca un artist care nu sta cu tigara intre degete nu mai pare asa boem sau asa de interesant … ce sa-i faci ? life sucks …

  52. Mereu stiri de genul asta vad ca is “mana cereasca” pentru multi compatrioti cat au facut ei in viata si ce inteligenti is. Pe marea majoritate a cititorilor ne doare fix in partea dorsala de casa, masina voastra, familia voastra perfecta cu 10 plozi si caine in curte, afacerea voastra productiva si jobul perfect. Ne intereseaza sa citim un raspuns la subiect, poate de ce nu si o solutie. Bleah …

    • Se pare ca nu ai inteles ce au scris oamenii, sper ca majoritatea cititorilor nu sunt in pozitia ta. Nu s-a laudat nimeni cu slujba perfecta, unii accepta ca trebuie sa munceasca mult si greu pentru o situatie stabila, altii vor sa isi urmeze pasiunea si sa faca ce le place. Ambele situatii au avantaje si dezavantaje, dar odata ce ai ales ar trebui sa stii ce te asteapta. Si ca o chestie, am prieteni in vestul Europei, care tot asa au ales sa-si urmeze pasiunile si se chinuie de pe o zi pe alta.

  53. Matrioska, uite ce zic eu: nu-ti abandona proiectele! Gandeste-ti coerent un proiect de expozitie. De exemplu, fotografiaza pantofii oamenilor. E o idee misto! Fa din asta un proiect cap-coada. Depune proiectul la galerii internationale. Cauta sa cunosti oameni din afara, din domeniu, sa stabilesti contacte.

    Ignora realitatea romaneasca. Citeste cat poti si ce vrei si uita-te la arta cat mai mult. Te va ajuta. Fa deocamdata jobul de subzistenta (care-o fi el) si intre timp croseteaza-ti ideile. Multi artisti traiesc precar dar gandesc “big”. Tinteste sus. Uita Romania. E inutila.

    Aplica cat mai repede pentru un master in arte intr-o tara civilizata. (As sugera Europa. America e urata.). Si, apoi, incearca sa ramai acolo (in tara civilizata). Nu te lua dupa exemplele ospatarilor sau ale altora care traiesc in emigratie ca la Caracal. Gandeste ca acolo se pretuiesc artistii. Gandeste ca te vei integra acolo. Ca acolo ti-e locul.

    Renunta la excursia in Bulgaria. E inutila si consuma bani degeaba. Cu banii aia poti vedea Centre Pompidou, Tate Modern sau ZKM in Karlsruhe. Te va imbogati infinit mai mult.

    Ignora sfaturile matusilor si ale prietenilor care-ti sugereaza ca artistul tau nu e de nadejde. Criteriile lor sunt altele decat ale voastre. Stiu ca neajunsurile financiare pot afecta o relatie. Stiu… Dar daca plecati amandoi intr-o tara civilizata, veti putea mai usor nu doar sa va impliniti visurile artistice, ci si sa solidarizati mai mult. Adica, sa va intelegeti mai bine. Parintii vostri vor fi ok, caci veti fi fericiti. Chiar daca nici acolo (in tara civilizata) nu va va fi usor. Cel putin in primii doi ani. Dar veti vorbi despre arta, veti face arta si veti avea un viitor. Si, daca vreti, o sa si expuneti in Romania. Dar nu neaparat…

    • DJMag, un comentariu frumos, la obiect.
      Iti trebuie o doza consistenta de curaj sa faci asta, ce-i drept; dar se poate. Se pot face multe. Trebuie doar sa te convingi ca viata merita. Tipping pointul este numai in capul nostru. Daca muti muntele ala din minte, ai reusit.

      Nu-i usor deloc sa renunti la problemele care te definesc, care iti construiesc identitatea, acele povesti personale care se trag din neajunsurile pe care le-ai indurat. As spune ca e mai greu sa renunti la ele decat la agoniselile cu incarcatura pozitiva de pe parcursul vietii. Neajunsurile iti justifica, la o adica, ratarile si esecurile. Rapeste-i unei fiinte umane orice scuza – i-ai luat tot. Aici e de lucrat. In rest, viata curge.

  54. Am trecut si eu prin frustarea asta. Vreo 3 ani si ceva am stat pe bara (in Canada) am trimis vreo mie de CV-uri, si nimic (si culmea, eram in IT unde toata lumea – in afara de mine – gasea de munca usor). Dar pana la urma am avut o sansa – una singura a fost de ajuns si restul e istorie.
    In viata ai nevoie si de un pic de noroc, oricit de talentat/bun/perseverent ai fi. Si gramul ala de norc va apare, mai devreme sau mai tarziu,
    E mare pacat ca nu ti-ai indeplinit nici un vis. Atata pot sa-ti spun (si o cred cu convingere): “Don’t ever give up on your dream!”

  55. Draga mea,
    Spiritul vostru de artist nu se potriveste cu un oras mare. Intotdeauna am zis ca decat sa stai pe 20mil intr-o mizerie de oras gen Bucuresti, mai bine stai linistit in orasul tau, si sigur o sa gasesti un job de 20mil. Si esti mult mai liber, faci 10-15 minute pe jos pana la munca, ai timp de gatit, plimbat, pictat, creat, etc. Daca nu faci bani intr-un oras mare il aglomerezi degeaba, pur si simplu nu se merita.

  56. @ cher.. OK, ai dreptate.
    Dar.. atunci nu ai dreptul sa te plangi ca tu care te dezvolti prin diversitate, pentru care viata e un curcubeu nu ai aceeasi bani/casa/masina/vacante precum spirache care probabil alearga toata ziua pe la birou, contracte, intalniri…etc
    Vorba aia: si frumoasa si desteapta si devreme acsa nu exista, asadar fiecare doarme asa cum isi asterne.

    Nu stiu de ce dar am senzatia ca in ultima vreme din ce in ce mai multa lume se plange: de vremuri, de cel de langa noi, de vremea de afara.. etc si toti asteapta: sa ne dea de la primarie, sa faca guvernul, sa vina investitorii, sa …… se faca domle dar sa nu ne puna pe noi la munca.

  57. gigel de luxembourg on

    nu stiu ce sa zic, ori n-ai noroc ori ai ghinion. totusi treaba asta cu artistul care trebuie sa traiasca saracacios nu o pot intelege la varsta ta. intamplator am avut in studentie o viata similara cu a ta, cant (chitari, clape), aranjez muzica etc, fac asta doar pt ca imi place, am bagat peste 10k de euro in scule de cantat si da, cand eram student, eram cu blugii rupti ,mergeam la mare, dormeam in cort, mancam slanina cu boia si beam beri la halba. cred ca diferenta dintre noi este ca eu am inteles ca viata boema trebuie sa fie boema in suflet si mai practica, mai telurica in viata de zi cu zi. am muncit, am avut diferite joburi, din ce in ce mai bine platite pt ca am muncit cu placere, nu m-am dus la servici ci m-am dus la munca. am inteles ca nu poti cauta fericirea la infinit in il dolce far niente, nu de alta da chiar te distruge o astfel de viata daca o faci necontrolat (adica nu poti iesi din ea cand vrei). artistul nu este cel care nu mananca pt ca n-are ce manca ci cel care nu mananca pt ca nu vrea sa-si intrerupa trairea artistica. cand fumezi chistoace 2 zile e cool dar cand n-ai bani de mancare 10 ani e deja trist, iremediabil de trist, asta ca inseamna ca singura ta distractie este sa-ti plangi de mila.

  58. PT CRISTI C
    se vede ca vorbesti cai verzi pe pereti…daca in arta te faci ca lucrezi, inseamna ca le ai cu arta de te doare picioru’!!! ca traim in romania, unde arta nu face 2 lei, asta-i altceva. arta ca si meserie…e cel mai greu job pe care poti sa-l ai!!!
    oricum nu ar mai tb sa surprinda nimic din moment ce arta, sanatatea si educatia sunt lasate vraiste, desi sunt cele mai importante embleme ale unui popor…iar cand toti neavenitii isi mai dau si cu parerea…hai sa ne facem cu totii cizmari, fratilor, sau marinari…si asa poate vom avea cu totii jeepuri si carduri pline!!

  59. invata sa traiesti in romania. fa altceva, reprofileaza-te. nu mai asculta ce spun rudele. au oricum o alta educatie. nu gindesc ca noi. partenerul meu e in aceeasi situatie si totusi nu renunt la el din cauza rudelor “binevoitoare” care-mi spun sa-mi gasesc unul cu bani, cu situatie………..povesti……….eu sunt economist si totusi nu lucrez asa ceva asa ca ………..ajung la aceeasi vorba, reprofileaza-te.

  60. Spunea cineva mai sus ca nu toti au ca vis realizarea materiala “sa faca bani multi”. Pai o avea domnisoara alte vise, dar visele astea, se finanteaza cu bani. Bani pe care ii faci gandind pragmatic si muncind, nu visand.

    Sa fim seriosi, putini fac bani in viata facand ce le place, in general oamenii fac bani cu ce au invatat. Acum daca ce stii nu poate sa faca bani, trebuie sa te reprofilezi sau sa mori. Asta e selectia naturala in forma moderna. Daca in comuna primitiva nu stiai sa vinezi, mureai de foame, acum ne-am reprofilat putin nevoile si skill-urile.

    Nu am o atitudine agresiva sau rea, nu comentez malitios asa cum fac toti timpitii pe la noi, care au impresia ca daca un lucru a mers pentru ei, brusc detin o reteta universala a succeslui si au dreptul sa-i judece pe cei din jur care au gandit diferit. Sunt pur si simplu cinic, si imi pare rau pentru situatia ei.

    Asta e viata, nu toti reusesc, nu toti traiesc. Dar stim bine totusi ca reusita e 1% inspiration, 99% perspiration.

  61. Iar viata a devenit atat de competitiva incat nici macar nu mai e deajuns sa stii sa faci un lucru, mai trebuie sa ai si skill-ul necesar pentru a-ti procura sansa de putea face acel lucru, in conditiile in care mai sunt 1,000 de oameni aliniati pentru a face ce faci tu, iar o parte din ei sigur o pot face si mai bine.

  62. Imi pare rau sa aud asta! Insa pot sa iti spun ca AI PUTEREA sa schimbi ceea ce ti se intampla, deoarece lumea in care traim este rezultatul gandurilor noastre. Stiu ca poate parea simplist, insa daca incepi sa gandesti “ca stii ce vrei, ca meriti, ca iti vei indeplini visele, oricat de nebunesti ar fi” vei vedea ca lumea din jurul tau se schimba, ca oameni cu care interactionezi se schimba, ca circumstantele in care te gasesti vor fi altele, ca pe scurt VEI AVEA NOROC. Nu e simplu, pentru ca te-ai obisnuit cu acest mod de gandire timp de 30 de ani. Daca vrei cauta pe net materiale de Jack Canfield, Bob Proctor, Joe Vitale, Jim Rohn. Merita! Nu se va intampla de pe o zi pe alta, insa incepe de unde esti cu ceea ce ai. POTI AVEA VIATA PE CARE TI-O DORESTI!

      • Gigi Maybachistu' Rational on

        Toţi “ruralii mânuitori de sapă” ajunşi căpşunari au ideea fixă a declinului civilizaţiei vestice fiindcă nu sunt capabili să înţeleagă libertatea personală. (La ei pe tarla trebuia întotdeauna să le spună cineva ce să facă, dacă erau la CAP agronomul, dacă erau pe tarlaua proprie mama, bunica, mătuşa Marghioliţa, vecina Sanda etc 😀 )

        La cât de perseverenţi sunt, poate i-aş fi crezut, dar problema e că povestea asta o tot auzim de zeci şi zeci de ani. Până şi un fost deţinut politic “intelectual burghez” care se pliase pe linia Partidului suficient de mult încât să-i dea Nicu Piticu’ voie să se joace pe afară prin 1965 se întorsese speriat: “ăia n-are disciplină, n-are maniere, nu ştie de bunele moravuri, aici la noi e bine, comuniştii menţine ordinea, e respect”.

  63. Eu traiesc in Canada, unde nu este chiar de pe o zi pe alta, este de pe o luna pe alta, insa dupa ce ma intorc din Romania acum in vacata sa-mi vad iubita, raman fara job si … pana la urma urmei tot de pe o zi pe alta se va numi.
    Nu va faceti griji, tot sistemul monetar va cadea curand, noi astia de 30 vom iesi in strada, si parintii nostri care nu ne-au oferit nici un viitor roz vor ramane fara pensii bani si medicamente. Ne vom mai imputina si lua de la capat, adio visul american care vorba lui G.Carlin “trebuie sa dormi ca sa crezi in el”.
    Pentru toti cei care spera o cariera, adio vise. Pentru toti cei care spera sa fie urmatorii 50 ani ca fostii 50, adio vise. Va fi mult mai rau, este deja.
    Multumim inca o data parintilor si bunicilor nostri ca li s-a rupt de noi.
    Descurcati-va ori muriti, valabil pt toti.

    • Si cam ce consideri tu ca nu au facut parintii si bunicii TAI iar tu faci acum?
      Nu te supara, dara daca erai foarte bun la jobul ala din Canada, nu riscai sa-l pierzi, daca stii ca nu-l vei mai avea inseamna ca nu ai dat randament.

  64. Buna!…Sunt designer proaspat absolventa de master in design si arta, am studii si in strainatate…si vreau sa va anunt ca nimic din toate astea nu-mi ajuta la nimic in Romania. E criza am inteles si facultatile scot artisti, ingineri si etc. pe banda rulanta…cu titlul de SOMERI!…si aici nu mai poate fi doar vina unei persoane care chiar isi doreste sa lucreze si isi doreste mai mult! Nu doar ca artist e greu in tara asta, sau ca desingner…meserie care nici nu exista cu adevarat la noi din vina oamenilor de educati si altor persoane care isi atribuie si acest job! Ce e de facut?! Sa pleci dincolo? Eu zic ca da…si incurajez pe oricine care isi doreste mai mult isi doreste un orar de lucru normal si o viata mai usoara ! Dar la naiba! in ziua de azi nici bani sa pleci sa lucrezi dincolo nu mai ai?! Ce e de facut? Ne spanzuram cu totii…ca altfel..ce..stam sa murim de foame…sau la mila parintilor?! Sau ma angajez ca altceva si nu-mi ajung banii decat sa-mi platesc chiria?! Sau mai bine ma mut in gara si dorm pe bani asa imi ajung banii din salarul meu sa mananc ceva! Mi-e mila de oamenii din jurul meu! de mine nu mai zic..eu una nu mai stiu cum sa fug naibii de aici si sa o iau de la capat…poate poate …nu am decat sa le fiu recunoscatoare parintilor mei ca ma ajuta cum pot!…Aici am incercat sa-mi deschid o afacere..am lucrat ca designer 5 luni la un post tv si nu am primit salarul nici pe o luna!..Daca nu ai Bani de unde sa pornesti…nu poti face nimic!…Ce expozitie sa-si faca si aceasta femeie?! cu ce bani?!….Degeaba esti bun..sau f bun..sau mai putin bun la ceva…in domeniul creativ..daca nu ai o baza de pornire!…un ajutor…sau daca nu ai parinti bogati!..Asta e Romania…! Locul unde nimic nu merge cum trebuie…nimic nu e normal..si locul unde oamnii nu sunt apreciati deloc!

  65. Young In New Orleans by Charles Bukowski
    starving there, sitting around the bars,
    and at night walking the streets for hours,
    the moonlight always seemed fake
    to me, mabye it was,
    and in the French Quarter I watched
    the horses and buggies going by,
    everybody sitting high in the open
    carriages, the black driver, and in
    back the man and the woman,
    usually young and always white.
    and I was always white.
    and hardly charmed by the
    world.
    New Orleans was a place to
    hide.
    I could piss away my life,
    unmolested.
    except for the rats.
    the rats in my small dark room
    very much resented sharing it
    with me.
    they were large and fearless
    and stared at me with eyes
    that spoke
    an unblinking
    death.
    women were beyond me.
    they saw something
    depraved.
    there was one waitress
    a little older than
    I, she rather smiled,
    lingered when she
    brought my
    coffee.
    that was plenty for
    me, that was
    enough.
    there was something about
    that city, though:
    it didn’t let me feel guilty
    that I had no feeling for the
    things so many others
    needed.
    it let me alone.
    sitting up in my bed
    the lights out,
    hearing the outside
    sounds,
    lifting my cheap
    bottle of wine,
    letting the warmth of
    the grape
    enter
    ]me
    as I heard the rats
    moving about the
    room,
    I preferred them
    to
    humans.
    being lost,
    being crazy mabye
    is not so bad
    if you can be
    that way:
    undisturbed.
    New Orleans gave me
    that.
    nobody ever called
    my name.
    no telephone,
    no car,
    no job,
    no anything.
    me and the
    rats
    and my youth,
    one time,
    that time
    I knew
    even through the
    nothingness,
    it was a
    celebration
    of something not to
    do
    but only
    know.

  66. Sanguine Disposition

    there was something about
    that city, though:
    it didn’t let me feel guilty
    that I had no feeling for the
    things so many others
    needed.

    being lost,
    being crazy mabye
    is not so bad
    if you can be
    that way:
    undisturbed.

  67. buna. Poti emigra in noua zeelanda, unde conditiile sunt mult mai usoare decat canada si australia, dar ofertele de munca nu sunt atat de multe. apoi multi fiind acolo, vin in australia, ca e mai simplu asa, decat sa-ti depui dosarul direct pt. australia. Eu zic ca sunt sanse frumoase, daca plecati in doi, e mult mai simplu. pana la varsta de 25 de ani acumulezi puncte conistente pentru programul de emigrare, apoi acestea se diminueaza treptat pna la amx 45. Eu sunt in australia momentan si e ok, clima superba, etc. nimic nu e pierdut daca incerci sa faci altceva, cu emigrarea, odata ajunsi sacrificiul inseamna 2-3 ani, ca apoi e mult mai bine.
    mai e varianta de europa, gen italia, unde probabil vei putea supravietuii in primii anigasindu-ti un job ca babysitter sau la un azil de batrani, ulterior incercand o readaptare la meseria de baza. de fapt cam asa incepe aproape toata lumea.
    mult succes si te sfatuiesti sa incerci si alte alternative, decat situatia actuala.

  68. Stii cred ca e mai usor sa te deprimi, eu asta am vazut e mult mai usor sa zici ca nu pot si gata…. acesta ar fi spiritul de turma…
    Eu zic ca mie imi place calea un pic mai grea… Eu vreau sa pot!!!

  69. Buna ziua. Problemele dvs existentiale nu sunt nici unice in lumea asta, nici imposibil de depasit. Imaginati-va sau mai degraba aduceti-va aminte ca au fost perioade in istorie cand unor oameni li s-au impartit carti mult mai proaste decat aveti voi acum in mana. Nu trebuie decat sa mergeti cu 70 de ani in urma, nu foarte departe, cand unii au fost siliti sa moara lipsiti de ultima urma de demnitate pentru simplul fapt ca s-au nascut intr-o anumita comunitate. Citeste dumneata jurnalul Annei Frank de exemplu.

    Cu toate astea, cei mai multi au ales sa se lupte nu atat cu ceilalti oameni care ii sileau sa moara ca sa lase mai mult spatiu de locuit (Lebensraum), cat cu prostia umana. Un pitbull de exemplu isi va inclesta dintii pe batul care i s-a aruncat, si nu va da drumul desi este batut, ranit, si in cele din urma ucis.
    Poate ca face acest lucru fiindca are creierul deosebit de mic, sau poate ca o face din cauza principiilor.

    Incercati sa intelegeti ca omul este un animal ceva mai inteligent decat alte animale, dar in grade mai variate, si are acelasi sfarsit ca un animal, oricat ar incerca sa se lupte. Fiinta umana este irelevanta, ceea ce conteaza cu adevarat este opera lasata in urma. Prin opera intelegand informatie structurata intr-un fel semnificativ pentru alti oameni. Aceasta “opera” trebuie sa contribuie intr-un mod pozitiv la dezvoltarea intelectuala a celorlalti, fie ca este la nivelul Logos-ului (logicii), fie la nivelul Eros-ului (sentimente), sau al amandorura. Specia umana va disparea in cele din urma, in prezent face eforturi active in acest sens. Poate va veni alta specie cu alta civilizatie (a se vedea descoperirile stiintifice recente in ce priveste primatele), poate nu.
    Mult timp dupa ce soarele se va fi transformat in supernova, radiatia electromagnetica transportand informatie structurata de om va strabate universul. Acest lucru nu este aparent celor care lucreaza zi-lumina intr-un cub cu latura de 2 metri, pentru o casa ceva mai mare sau o masina cu mai multi cai putere, dar fara ei, nu ar putea exista infrastructura care iti va permite dumitale sa creezi.

    Problema dumitale este cum sa faci acest lucru cu resursele materiale pe care le posezi. Deoarece traiti intr-o societate materialista, care nu va aprecia eforturile dvs. sau va va trimite sa spalati vasele intr-un restaurant si va va spune sa uitati de fluturii din cap, acceptati faptul ca va trebui sa va descurcati cu resurse foarte putine (pentru inceput). In acelasi timp bucurati-va de faptul ca aceeasi societate va pune la dispozitie cu generozitate un mediu excelent pentru dezvoltarea personala si pentru exprimare, denumit popular internet iar de catre cunoscatori “o serie de tuburi”.

    Ca atare, folositi timpul pe care il aveti din belsug deocamdata pentru a studia temele care vi se par atractive, dar si conexiunea lor cu domeniile care nu vi se par atractive insa fara de care nu ati fi putut scrie aici. In momentul in care situatia devine dificila, micsorati-va creierul un pic si actionati ca pitbull-ii pana depasiti momentul.

    Dupa ce va plictisiti de acumulat atata informatie, deschideti-va un cont pe unul din multiplele site-uri oferite in mod generos gratuit si realizati-va visul de a scrie si a imparti din informatia preluata, prelucrata cu propriul dvs simt creator si, atentie, cu bunul simt. Din acest punct de vedere, niciodata specia umana nu a beneficiat de atatea sanse ca acum.
    Un singur lucru va rog, stergeti comentariile imbecile, pentru a ne proteja noua, restul, sanatatea mintala.

    Cu scuze pentru zidul de text, va urez o dupa-amiaza placuta.

  70. am 34 de ani. sunt fara ocupatie remunerata de peste un an de zile. nu am fost niciodata angajat, si, deci, sunt lipsit de trecut in campul muncii, iar viitorul nu-mi arata niciun fel de perspective. traiesc singur, si singur am fost dintotdeauna. viata mi-a oferit putin si in perspectiva imi arata ca are si mai putin de oferit.
    practic arte martiale, alerg, cant intr-o trupa hardrock, imi editez in vederea publicarii versurile pe care le scriu de la 16 ani, scriu un roman SF pe care intentionez sa-l public in afara, am inceput sa lucrez la un volum de eseuri de filozofie aplicata.
    privesc cu detasare si dispret la o lume vulgara si meschina. imi gasesc refugiul in mine insumi.

  71. Matrioska:

    Penibila. Si atat.

    Am citit din cand in cand, pe diagonala, ce publica baietii astia la Think Outside The Box.

    TOTB:
    Sunteti la fel de penibili.

    Sunt sigur ca va dati si voi seama de chestia asta, sunteti la fel de delasatori, semidocti, lipsiti de talent si, cumulativ spus, penibili.

    Dar chiar nu puteati sa evitati putin din jena alegand un titlu de sectiune oarecare… E prea evident ca sunteti niste obscuri suficienti cand alegeti TOTB.

    Ce sa mai zic de Smart Woman, varianta pentru femei…

    • Iar tu, amice, intre noi fie vorba, esti un maaare dobitoc. Si inca unul care ai chestia asta inscrisa pe un ecuson in piept.

      Acum un exercitiu de imaginatie. Sa presupunem c-ai disparea maine. Crezi ca ti-ar duce cineva lipsa? Nu, nu functiei, sau postului tau, sau faptului ca uzi bine gradina, ci tie ca persoana? Daca raspunsul tau e da, sa stii ca in proportie de 80% el se datoreaza faptului ca habar nu ai ce gandesc cei de langa tine.

      Get a life, pall. A life, not an excuse for it, not an automatized or a robotized existence!

  72. Sa stii ca nici banii nu te vor face sa te simti mai bine.
    Lucrand in IT, ma descurc. Dar tot asa ca tine ma simt si eu.
    Incerc sa schimb, sa fac sesizarii si sugestii, dar simt ca deja nu mai pot cand vad atata rautate, atata minciuna, nepasare si bataie de joc. Noroc ca mama e la tara si ma pot refugia acolo. Si traiesc s-o fac sa se simta ca o multumire pentru efortul cu care avut grija de mine si de sora mea.

    Si am tot 30. Si nici nu voi pleca din tara cand va fi sa plec.

  73. Bine ai zis Didi, “ne nastem sa nu avem viata ci sa fim resursele unor organizatii care produc bunuri de consum”… Adevarat, si ingrozitor in acelasi timp…

  74. @Spirake, repeta dupa mine: sunt om si viata mea are valoare intrinseca, apoi repeta-ti in gand litania asta a capitalismului homo homini lupus.

    @adi: e mai usor sa lupti impotriva unui dusman bine stabilit, exterior. ceea ce traim noi se numeste anomie si incepe cu institutiile care nu-si fac treaba si cu o stare de nesiguranta perpetua de care te lovesti in fiecare zi. adica gradul de predictibilitate al celorlalti si al actiunilor tale e redus la minim.

    E usor sa dai verdicte: penibil poate sa fie si ala care alege compromisul unui job de conjuctura care-i permite un trai decent (somn, chirie, vacanta la bulgari) si ala care refuza oportunitatea asta si se loveste de n-am ce baga la ghiozdan.

    De ce trebuie sa te conformezi uneia dintre variantele de mai sus? Capul asta plecat si lasa ca asa e peste tot trebuie aruncate primele peste umar. Careful planning si solutii pe termen mediu si lung…si un pic de noroc si de hotarare.

    “I’m as mad as hell and I’m not going to take it anymore!”

  75. Martioska, cred ca indiferent de profesia pe care o alegi…..trebuie sa ne devoltam un minim simt pragmatic. Atat cat sa ne faca sa ne mentinem, fara aceasta baza minima de securitate nu avem cum evolua. Sunt profesii, zone de activitate profesionala mai bine platite ca altele, dar asta nu insemna ca un artist sa fie la limita supravietuirii. La fel cum invatam sa scriem, sa citim, sa fotografiem…..la fel invatam sa supravietuim…pare ciudat dar din experieta mea profesionala foarte multi cersetori, cazuri sociale dispun de multe resurse, surprinzator de multe……si totusi depind de ceilalti. Nu e o chestiune de resurse ci de gestionare a lor.

  76. Matrioska, am citit ceea ce ai scris si am ramas fara cuvinte. E o viata intreaga care se simte cum palpita in cuvintele tale si mi-au dat lacrimile. In ceea ce spui este ceva din fragilitatea fiecaruia dintre noi si din eternul uman. Ii deplang pe cei care au impresia (si pretind) ca succesul, daca il au, e doar al lor si l-au creat singuri. Ei ignora, deocamdata, faptul ca “a fost sa fie” ca munca, eforturile si actiunile lor sa aiba succes – dupa cum in cazul altora “s-a intamplat” ca ideile, creativitatea, imaginatia sa nu incolteasca, desi s-ar fi putut foarte bine sa fie asa. Unii ar numi lucrul asta sansa sau ghinion, altii mai luminati ar vorbi de Dumnezeu.
    La ceea ce ai scris ar fi indecent sa dau sfaturi, si adevarul e ca n-as sti ce sa zic. Iar sa comentez aiurea, cum s-au gasit unii pe aici, ar fi o dobitocie (***). Vreau totusi sa va transmit incredere si sansa, si scanteia care face diferenta dintre mai rau inspre mai bine. Nu renuntati la vise. Doamne ajuta!

  77. Matrioska, ai ajuns la acel nivel de maturitate, de satietate, de disperare la care idealul si dorinta fac loc pragmatismului?
    Acum iti e clar ca stilul vostru de viatsa nu e ceea ce v-ati dorit?
    Ai incetat sa invinuiesti pe toti din jurul tau si ai ajuns in sfarsit sa te invinuiesti pe tine?
    Daca nu, continua in stilul asta pana ajungi in starea descrisa mai sus.
    Daca da, e momentul sa schimbi ceva in felul vostru de a trai, in felul vostru de a va castiga existenta.
    Exista metode legale de a face bani fara a necesita studii inalte, cunostinte tehnice, investitii sau injosire si pierderea demnitatii.
    Angajarea cu carte de munca sau vanarea de contracte nu sunt singurele voastre optiuni.
    Oportunitatile sunt in jurul vostru. Trebuie doar sa stiti ascultati. Sa vreti sa schimbati ceva. Sa fiti foarte siguri ca atunci cand le refuzati, “nu” este unicul raspuns posibil.
    Pentru ca a spune “nu” in zilele noastre este un lux pe care putini si-l permit.

    Schimbati ceva!
    Succes!
    Theo

  78. Pingback: Hai sa ne plangem…si sa fim penibili | Razvan Pascu

  79. Matrioska, ai 30 de ani dar emotional ai numai 5. Cand ai sa te maturizezi (emotional) n-o sa mai visezi bazaconii – pe bune, la 27 de ani visai sa pozezi pantofi?

    • trebuia musai sa fie si ea “femeie la casa ei”, cu rate la casa si masina, si cate un concediu “p-afara”, nu?
      sau…corporatista din aia care munceste 27 ore pe zi, 8 zile pe saptamana, si nu verde iarba decat in poze?
      numai asta esti valida social, ca femeie?

  80. Am 32 de ani… castig aprox 50mii euro/an, am masina de 80 mii … asa si? ies pe strada, trece tziganul pe rosu si intra in mine, mergem la politie, vine cu shatra… scapa… nevasta-mea da 1000 euro pe luna impozite la stat… peste 30 de ani va fi exact ca parintii nostri care mai au un pic si ies la pensie si sunt ingroziti de ce or (nu or) sa primeasca… inca nu am ajuns prin spitale…
    De la 1 nov plecam din tara… o sa ne permitem mai putine in aparenta… dar sunt convins ca mult mai multe in realitate… care vreti sa ramaneti, veti deveni sclavii rromilor… gen bercea et comp.

    • Sunt de acord cu ce spui, nu si cu ce ESTI: la un venit de 50 de mii sa ai masina de 80 de mii, este tipic est-european, daca pleci in vest vei constata si tu acest lucru.

      • exact 🙂 ai perfecta dreptate… asta e in toata romania… incubatoare si echipamente medicale de un milion de euro intr-o maghernitza, vile de zeci de milioane intr-un “cartier” fara strazi si fara canalizare… de asta vreau sa scap, sper sa ma pot schimba cat inca nu e prea tarziu…
        PS
        de motorina si asigurari am bani 😉 nu o tin in garaj :)) asta e cazul si mai grav

  81. eu caut agenti vanzare soft in toata tara part-time cu comision 20%, indiferent de studii sau altceva, totul e sa vanda.

    toti vor din start masina de serviciu, abonament telefon premium, leptoc performant si 1.000 euroi leafa fixa + bonus ……

  82. Salutare,
    Am citit ce a scris Matrioska si am ramas cu gura cascata, prea multa sinceritatea in prea putine randuri. Am citit si o parte din com-uri si sunt total dezamagit, prea multi oameni care nu inteleg ce au scris altii. Nu stiu cata dreptate am, dar parerea mea este ca majoritatea sunt pe langa. Multi ar trebui sa citeasca primul rand mai atent : “Azi am implinit 30 de ani si as vrea sa spun undeva ca nu imi place lumea in care traiesc”. Nici unu nu s-a uitat ca de fapt este vorba de parerea ei, sunt gandurile ei, s-a oprit un pic in loc si a facut o analiza la persoana I. Am vazut in com-uri ca si altii au facut o analiza tot la persoana I, dar au omis persoana ei, Matrioskaei, deci ce rost ,mai are com-ul. Stim deja ca exista pe aceasta lume (RRomania) persoane de succes, create pentru a face bani, dar tineti si voi cont – oameni cu capital – CA NU TOATA LUMEA E FACUTA SA PRODUCA BANI.
    Pentru Matrioska…
    E frumos ca ai vise…., teluri, si cred ca nu ar trebui sa le abandonezi, tine cont k un om fara vise si fara teluri nu e om… Din cand in cand trebuie sa te mai si opresti din alergat k sa vezi cat de departe ai ajuns, k sa stii de unde ai venit si mai ales sa stii drumul inapoi. Matrioska te-ai gandit vreodata sa schimbi unghiul din care privesti, sunt unele persoane care ajung sa cada in genunchi, si aici 90 % din oameni raman jos, dar …. sunt restul care se ridica pentru ca schimba modul de a vedea lucrurile si isi pun o intrebare “Dar cum as putea sa il fac sa mearga “…. esti datoare sa incerci!
    Daca as fi in locul tau, as tuna un pic viata sentimentala, as face ceva mai dragutz pentru persoana de langa mine, pentru a avea maca un loc care sa ma faca happy, lumea mea…
    “Sa-mi imaginez cum va arata viata mea peste inca 10 ani? Va pot spune de acum… un nimic. Am 30 de ani si sunt deja un om matur”
    Esti prea dura cu tine poate … ar trebui sa faci ceva frumos si pt tine, poate ar trebui sa pui mai mult suflet, poate ar trebui sa iubesti mai mult. Sa stii ca … omul cat traieste invata …. deci nu ai vazut totul, cred ca ar trebui sa te ocupi mai intai si mai intai de prezent k sa iti fie bine in viitor. BE HAPPY.

  83. .o observatie starnita de o lta observatie, foarte pertinenta a lui unomfericit…”nu toata lumea a facuta sa produca bani”
    foarte corect
    de aceea artistii, in occident (mare parte), sunt reprezentati in genere de agenti/galerii/delaeri de arta etc…
    pt ca artistul s anu stea sa se gandeasca….eci….cum ma mai promovez eu…NU! nu e treaba lui asta…treaba lui e sa produca “arta” ( ce-o fi ea, muzica , literatura etc), si agentul ii “face bani”, ii gaseste contracte, negociaza etc
    Foarte multi artisti au fost sa zicem ….”descoperiti” si ulterior promovati de agenti.

    la noi, din pacate, nu e foarte bine reprezentatta aceasta categorie ..

  84. Din ciclul …”Si biciclistii stie sa scrie”… iata un blog de bicilcisti care cred ca scriitura e ca mersul pe bicicleta, daca n-ai stiut-o niciodata, evident nu ai ce uita. Felicitari pentru rezultatele la ciclism, dar ce legatura are cu asta arta, filosofia?

  85. Draga Matrioska, ca si tine, am avut vise in tinerete, cu ce o sa fac in viitorul apropiat. trebuie sa recunosc, unele dintre ele acum mi se par fanteziste. dar, totusi, am incercat sa fiu realist, intotdeauna m-am gind ca va trebui sa am resurse (si aici ma gindesc nu numai la cele financiare) ca sa-mi realizez aceste vise. unul dintre vise a fost sa ajung pe mai multe virfuri pe diferite continente. din cauza unor accidentari pe parcursul vietii am ajuns sa renunt la acest vis si vreau sa ajung in cit mai multe locuri din lume (nu pe role, nu pe skiuri, patine, etc,). doar vreau sa le vad. ca sa reusesc acest lucru nu am apelat la nimeni, m-am bazat pe mine. LUCREZ, sint PLATIT, iar acesti bani ii investesc pentru realizarea micilor mele placeri. nu ma consider un ratat pentru ca nu mi-am realizat planul in totalitate, dar am fost in multe locuri din lume si culmea, toate drumetiile mele au fost realizate pe banii mei, cistigati din munca mea!!! in ultimul an am fost in 6 tari din asia de sud est iar in anul viitor sper sa mai merg in 3-4. iar in urmatorul sper sa vad citeva tari din africa centrala. fara sponsori, fara bani mokka, doar din ce pot eu sa cistig pe parcursul unui an. da, e greu, chestiile astea cer bani, dar daca ai un vis, bagi banii acolo, banii cistigati de tine. nu cred ca as fi multumit daca as primi bani pentru realizarea viselor mele de la terte persoane. singurul sfat pe care ti-l pot da: ai un vis – fa tot ce tine de tine ca sa-l realizezi. nu se poate si cu sufletu-n rai si cu p**a-n cur. trebuie sa faci anumite sacrificii. ceea ce trebuie sa inteleaga toata lumea: poti sa fi artist, inginer sau fermier: daca ai vise poti sa ti le indeplinesti cu conditia fie de bun simt (mda, si io as vrea sa escaladez cele mai inalte virfuri din lume (dar nu se poate, incearca sa gindesti practic) ) si partea 2: ajuta-te singur si numai dupa aceea cere ajutorul tertilor

    • P.S. cind dau un search dupa numele meu pe google, mda, il regasesc pe retelele de socializare, dar pe linga asta il mai regasesc pe numeroase forumuri tehnice unde am raspuns la intrebari puse de altii si carora le-am da solutii viabile in acel moment, culmea, multe de acum mai bine de 10 ani, si astea numai pe numele real, far alte pseudonime!!!

  86. Articolul Matrioskai are ton foarte pesimist si inteleg cauza. Cum au spus multi mai inainte, in viata nu-ti poti permite sa faci doar ceea ce-ti place. Trebuie sa faci cam ceea ce te pricepi mai mult, pentru a fi eficient si performant.
    Matrioska si-a ales o meserie care-i place, artist plastic, dar poate ca nu are aptitudine pentru ea. Probabil ca motivul alegerii a fost firea mai nestatornica, dovada si telurile ei foarte haotice si fara substanta intr-un interval de cativa ani. Nu si-a propus nimic concret si nimic realizabil practic, ca mersul la festivaluri rock si inconjurul lumii pe role.
    A renuntat rand pe rand si la fotografierea pantofilor in capitale straine, si la fotografie in general, si la vacanta la bulgari. Pai nu trebuie decat sa mergi in vacanta in capitale europene, adica sa iei acele pachete city-break la 250-300 euro si poti face fotografie cat cuprinde, nu numai pantofi. La bulgari poti ajunge oricand, te lipesti de niste prieteni cu masina si dai o tura. Tonul nihilist al autoarei e expresia perfecta a lehamitei totale, stralucit exprimata de proverbul cu vulpea si strugurii.

    Esti ceea ce vrei sa fii, ceea ce gandesti despre tine si ceea ce mananci.

    Tu, Matrioska, nu vrei sa fii nimic si nu ai respect fata de propria ta persoana, pentru ca te complaci in situatia deloc roza fara sa iei atitudine. Intre tine si o persoana cu educatie limitata la gimnaziu nu e mare diferenta, in principiu. Ba da, e una: respectiva persoana nu-si permite sa viseze macar si poate fi fericita in felul ei, pe cand tu te simti foarte mizerabil in platitudinea ta. Propune-ti ceva realizabil, eventual o schimbare de meserie. Nimeni nu-si poate imagina exact cum va arata viata la X ani, dar macar isi face o schita sumara. Cu cat schita contine detalii mai multe, cu atat sansele sa devina realizabile sunt mai mari. Tu nu ti-ai propus nimic si asta e rezultatul, nimic. Credeai ca daca devii artist s-a rezolvat totul? Viata inseamna munca, pentru ca munca sa sens existentei, canalizeaza energiile fizice si mentale. Chiar si munca necalificata, de sapator de sant pentru conducte la ApaNova poate oferi satisfactie, ca de exemplu satisfactia muncii bine realizate, ca in cursul vietii tale conductele alea n-au necesitat nici o revizie. Fii sigura ca Anghel Saligny a fost sigur ca podul sau ii va uimi pe inginerii secolului 21, pentru ca ii uimeste. A facut ceva ce astazi e greu de realizat, cu tot avansul tehnologic.

    Acuma sa divaghez nitel.

    In perioada de dinainte de 1989 copiii erau impulsionati si chiar fortati de parinti sa urmeze o specializare cautata si bine remunerata la vremea respectiva, gen medic, avocat (sau procuror), contabil, sau inginer, fara sa tina seama de capabilitatile copilului. Matrioska are 30 de ani, deci e nascuta fix in 1980, in plina era a medicilor, avocatilor si inginerilor. Nu conta pentru astfel de parinti ca loaza e incapabila sa citeasca o fraza de la cap la coada, sau sa rezolve o ecuatie de gradul doi, cu ceva pile se putea rezolva admiterea la institutia de invatamant mult dorita. Rezulta un absolvent mediocru, ce nici prin vointa nu putea face mare lucru. De cealalta parte a baricadei erau cei care-si incurajau copiii sa faca ce vor ei, fara restrictii. Si asta e o strategie gresita, un copil nu poate avea discernamant in ceea ce priveste capabilitatile si aptitudinile sale. La 10 ani toti se ataseaza de un model anume, uite ce bine a ajuns cutare, ma fac exact ce e el, artist plastic. Sau ce bine e sa fii actor, te stie toata lumea, apari la tv, pe scena. Un parinte grijuliu ii mai reteaza din avant unui copil ce viseaza cu ochii deschisi, astfel incat sa il canalizeze catre ce poate face mai bine. Eu visam la 10 sa fiu actor. Intamplarea a facut sa fiu obligat sa particip la Cantarea Romaniei cu un monolog, apoi cu o piesa de teatru pionieresc, cum era in tonul vremii. Taica-miu, profesor de romana cu talent literar si ceva regizoral, a pus in scena toate aparitiile si incredibil, am avut succes. Colegii mei de scena erau colegi de clasa slabi la literatura, dar cu talent si dezinvoltura pe scena. Si Costel Baloiu – Pistruiatul – a fost bun actor la 13 ani, dar doar la varsta aia, acum e doar sofer, atat a vrut el sa ajunga. La editia judeteana a CR a fost prezent marele Dem Radulescu, probabil trimis fortat sa faca si munca de teren, si a intrebat cine si de unde sunt copiii aia cu interpretarea aia proaspata. Era clar ca voi da la actorie. Am intrat la liceu si am remarcat ca eram cam slab la matematica. Parintii m-au sfatuit sa studiez de toate, pentru cultura generala, asa ca am insistat cu matematica, pentru a descoperi ca imi place mai mult fizica. Am insistat pe ambele, pentru ca sunt legate una de alta, iar la finalul liceului stiam ca voi fi un inginer bun si nu un potential actor mediocru. Poate ca as fi reusit sa fiu actor, dar nu stiu, pentru ca nu am avut curiozitatea sa incerc. Am preferat sa fac ceea ce am fost convins ca pot face bine si ca-mi ca placea.

    Revin la teluri de tinerete.

    Hai sa va dau un exemplu de tel nerealizabil din fotoliu: eu vreau sa inconjur globul pe paralela 37 grade latitudine sudica, asa cum au facut eroii lui Jules Verne in “Copiii Capitanului Grant”, pentru ca mi-a placut la nebunie cartea cand aveam 11 ani. Cum ar putea face asta cineva? Pai sunt doua posibilitati:
    1) o faci pe banii altora, fiind implicat cumva in sporturi pe apa, in vreo organizatie care se ocupa cu astfel de chestii. Te implici in ceva ce te poate aduce aproape de navigatie pe apa si chestii futuriste, de avangarda. Sunt diverse companii ce sponsorizeaza astfel de activitati ce aduc reclama, dar trebuie sa fii remarcat prin ceva pentru a fi luat in seama. E nevoie de timp pana te apropii de fenomen, trebuie sa acumulezi cunostintele necesare navigarii, apoi e nevoie de timp sa faci actiunea propriu zisa, luni de zile, deci nu poti avea un job oarecare de la care sa lipsesti cateva luni, trebuie sa faci asta ca mijloc de existenta. Nu stiu daca un astfel de tel poate fi urmarit timp de 10-15 ani. In general, o astfel de oportunitate nu apare decat daca iti concentrezi toata energia si vointa, iar rezultatul nu e sigur.
    2) O faci pe banii tai. Asta inseamna ca trebuie sa stragi bani, multi bani, sa-ti cumperi o ambarcatiune, sau s-o construiesti, cam cum se apucase Radu Tudoran, apoi sa-ti permiti sa nu faci altceva decat sa navighezi in jurul lumii. Trebuie sa practici o meserie ce-ti ofera cat de cat un nivel de satisfactie personala si mijloace materiale necesare. Cand ai malaiul strans, te apuci de treaba mult visata. Poate ca nu trebuie sa mai revii la meseria initiala niciodata, scotand bani din navigatia in jurul lumii, eventual faci cercetare, studiezi mediul, gen capitainne Jaques Cousteaux.

    Astfel de teluri nu sunt pentru oricine. Necesita un nivel de vointa si abnegatie rezervat doar unor oameni al caror destin e sa faca exact acel lucru.

    Cum era teoria aia? Daca iti doresti ceva cu adevarat, intreg universul conspira sa te ajute sa-ti vezi telul atins.

  87. Nu e vb ca trebuie sa puna osul la munca, cum au spus unii. Ci ca traieste intr-o tara in care nu iti mai poti implini nici cele mai mici vise, nu mai poti visa pt ca vei fi dezamagit, nu poti trai decent folosindu-te de ceea ce ai studiat in scoala, nu poti trai decent facand ceea ce iti place. Nu a cerut nimic pe gratis. Ii place sa scrie si sa fotografieze. Probabil a studiat asta. Dar aici nu te mai poti angaja fara pile sau fara un noroc care vine o data la un milion. Fiecare materie studiata ar trebui sa iti deschida usi dupa terminarea unei scoli. Nu trebuie sa dea la sapa, intr-o tara normala, ca sa aiba ce manca. Daca ii place sa scrie ar trebui sa poata face asta ca profesie si sa ii asigure un trai decent. Sa nu aveti impresia ca pt a face o poza e de ajuns sa apesi pe un buton pe mobil. E ingrozitor sa traiesti intr-o tara care iti taie aripile, care nu te lasa sa te indragostesti de un pictor pt ca e prea sarac (asta indeamna fetele sa fie Monica si baietii-Irinel), sa alegi intre a avea ce manca si a visa/a-ti idneplini visele. Te inteleg perfect Matrioska! Sper ca relatia ta sa fie destul de puternica incat sa treaca peste probleme. Sper sa poti gasi un loc de munca care sa te ajute, in perioada cea mai scurta sa-ti strangi bani de bilet, si sa fugi din tara. Pt ca, oricat as iubi tara asta, traim momente in care doresc tuturor sa plece de aici, decat sa fie patrioti si sa moara de foame.

  88. citind articolul, vad un om care are o problema si nu stie de unde s-o apuce. viata te ajuta daca tu te ajuti. esti si putin dezorientata. cred ca niste sedinte la un psiholog (costa, stiu) te-ar ajuta sa te echilibrezi.
    sau, asta e gratis, pune mana pe un creion si o hartie si scrie despre: cine sut eu, ce vreau, cum as putea obtine ce vreau, ce plusuri si minusuri am.

  89. O inteleg foarte bine pe Matrioska, confirm toate cele spuse de ea, numai ca un lucru vreau sa subliniez, faptul ca printre visele ei nu se numara si o sursa de venit sigura, stabila sau dorinta de munca, ci doar modul in care ea cheltuieste venitul:

    “Visurile mele au fost, printre altele: sa fac inconjurul lumii pe role (20 de ani), sa merg la toate festivalurile rock din tara, din iunie pana in octombrie (23 de ani), sa fotografiez pantofi, pe strazi, in cel putin patru mari capitale europene (27 de ani) , sa parcurg El Camino, sa scriu si sa fac poze (28 de ani), sa merg intr-o scurta vacanta la bulgari (29 de ani). ”

    Cunosc oameni care au facut toate astea ca backpack-eri, muncind in agricultura, facand auto-stop’ul sau creand diferse lucruri ca mai apoi sa le vanda. Nici un lucru nu este imposibil.

    Stabileste-ti obiective-le, crede in ele, munceste pentru ele si sigur vei ajunge sa te bucuri de ele.

  90. Si eu am tot 30 de ani, in cele mai multe zile simt ca daca as muri maine nu as pierde nimic din viata, asta e viata dupa 30 de ani responsabilitati si munca, adica groznica nu poti sa te astepti sa fie in continuare ca in copilarie si adolescenta, ele nu se vor mai repeta niciodata…………

  91. Sa criticam cu totii putem, sa judecam la fel, sa ajutam un om care are nevoie de un sfat e foarte greu. Mai bine aruncam cu noroi in el doar pentru ca a indraznit sa-si spuna oful. E-adevarat ca nu e normal ca sa te plangi si in orice situatie trebuie sa lupti, dar nu toti oamenii sunt la fel. Degeaba se ofera exemple de reusita, conjuncturile sunt diferite, personalitatile sunt diferite. Daca unul a reusit cu 8 clase, sau celalalt a reusit cu o alta meserie, nu-nseamna ca fiecare om care va face la fel, va reusi la fel de bine. Munca “pe branci” nu-ti aduce neaparat multi bani. Sunt muncitori care lucreaza din greu si sunt prost platiti, iar altii cu studii superioare care stau toata ziua sunt foarte bine platiti. Nici macar “a face ce-ti place” si a o face bine nu-ti mai aduce garantia unui salariu frumusel. Dae nici “a face ce nu-ti place” sau a lucra 12 ore pe zi, nu e o solutie. Asta inseamna ca-ti vei uri zilele si ca nu te vei mai bucura de viata. Solutia consta intr-un echilibru – intre abilitatile tale, ceea ce poti tu oferi si ceea ce se cauta.
    E foarte urat sa critici visele unui om sau sa-i propui alte vise. Visele, chiar si cele mai nastrusnice sunt dorinte ale sufletului, fie nobile sau nu, difera de la om la om. E-adevarat ca “a-ti face o familie si a avea copii” e un vis frumos dar nu trebuie neaparat implinit pana la o anumita varsta si nu li se potriveste tuturor.
    Ceea ce am vrut sa subliniez e ca reprosurile, critica si toate lucrurile negative care s-au spus aici, nu ajuta pe nimeni. Intelegerea, empatia, sprijinul oamenilor ar ajuta mult mai mult. Nu toti oamenii sunt suficienti de intelepti, harnici, ambitiosi etc dar asta nu-nseamna ca trebuie sa-i marginalizam ci trebuie sa le oferim tot suportul pentru a atinge intr-un final gradul inalt de valori la care altii au ajuns cu mai multa usurinta.

Leave A Reply