Korosfoy Sandor si utopia unei lumi fara gunoaie

„In natura nu exista gunoaie. Cred ca trebuie sa refuzam existenta deseului ca sa traim intr-o lume curata, fara poluare. Spre deosebire de societatile noastre industriale, in natura nu exista notiunea de rest, pentru ca ‘in toate sistemele naturale, ceea ce excreteaza un organism ca deseuri este folosit de altul ca hrana’, dupa cum scrie biologul Barry Commoner in cartea ‘Cercul care se inchide’. E a doua lege a ecologiei: ‘totul trebuie sa se duca undeva’, potrivit lui Commoner, si e o adaptare a unei legi fundamentale din fizica, care spune ca materia este indestructibila”. Plecand de la aceste consideratii, jurnalistul civic Adi Dohotaru a realizat portretul unui ecologist clujean, activist si fermier bio “de subzistenta”.

In direct la Radio Cluj. Korosfoy Sandor, presedintele Asociatiei Floarea de Colt, ecologist vechi, de 15 ani, povesteste inaintea miezului noptii, pe un ton senin si cu un tempo calm, linistitor, in ciuda oboselii acumulate in organizarea campaniei „Let’s Do It Romania!” (LDIR), despre pregatirea mobilizarii la Cluj. „Legat de reciclarea deseurilor, important nu e a crea industrii de reciclare a deseurilor, ci problema e ca lucrurile sa se schimbe la nivel de mentalitate: cum sa producem mai putine deseuri?”.

Eu supralicitez si povestesc, utopic sau nu, despre o lume fara gunoaie. Tudor Runcanu, gazda emisiunii „Azilul de noapte”, intervine cu o observatie de bun simt, ca un doctor intre pacientii razna care trebuie adusi la realitate, si spune ca nu putem inlocui cuvantul deseu, pentru ca „mizeria face parte din viata noastra”. Ii replic cu o analogie. In orasele occidentale din epoca moderna barbatii erau indemnati sa mearga pe interior, iar femeile pe exterior „in cazul in care cineva arunca vasele de noapte cu pipi sau care au rezultat in urma altor activitati domestice, pe cand in secolul XX, manualele de bune maniere spun ca barbatul trebuie sa stea pe exterior ca sa protejeze femeia de masini”.

La fel, se poate gandi o schimbare de mentalitate, o educatie care ne spune pur si simplu ca nu mai exista deseuri care sa polueze mediul.

Korosfoy Sandor, caruia prietenii ii spun Ocsi, zice: „Apropo de aceasta poveste… Unde sta deseul? Acum 20 si ceva de ani aveam badoagele de bere. Ele stateau in vitrina langa acel peste de sticla si balerina de portelan. Badoagele se colectionau. E uimitor cat de repede s-a schimbat societatea in atat de putin timp”.

Recunosc ca, desi mi-am propus sa particip de la bun inceput la campanie, eram la randul meu sceptic in privinta succesului LDIR pentru ca nu vedeam cum curatarea Romaniei intr-o singura zi, asa cum spunea sloganul, ar fi posibila. Apoi, sunt obisnuit cu actiuni mai critice la adresa autoritatilor care nu isi fac meseria si la adresa multinationalelor care genereaza atat de multe deseuri . Focusul trebuie pus pe autoritati, nu pe voluntarii care le-ar face astfel treaba.

Insa Korosfoy Sandor mi-a risipit indoielile. Mi-a zis ca mobilizarea voluntara are un caracter exceptional si e pentru el doar o etapa dintr-un proces mai lung. Spera ca in urma actiunii sa fie captati destui voluntari interesati sa devina un fel de gardieni ori rangers integrati in structura Garzii de Mediu. „Ei sa fie imputerniciti, in urma unor cursuri si examinari, sa constate ilegalitati asemenea gardienilor angajati. Ar putea merge pe teren mai ales in afara orelor de program, in weekend, mai ales ca iubitorii de natura fac asta oricum”, isi povesteste Ocsi unul dintre proiectele post-LDIR. „Apoi, sunt necesare softuri pentru a putea face sesizarile in timp real. Sesizarile se pot face prin telefoane care fac fotografii si au GPS”.

Ecologistul crede ca se poate gandi un proiect-pilot pe o perioada determinata intr-un judet cum e Clujul: „Se incheie un protocol cu Ministerul Mediului si reprezentantii Garzii de Mediu Cluj prin care se instituie un grup de rangers voluntari si apoi vedem rezultatele”. E de parere ca ar trebui schimbat modelul de sesizare, care ar trebui sa ajunga nu doar la institutia publica, ci si la un ONG care se ocupa de voluntari. ONG-ul poate astfel sa supravegheze cum isi face institutia datoria. Proiectul mi se pare bun, chiar daca asta inseamna ca voluntarii fac gratuit ceea ce autoritatile , cu oameni platiti, nu pot gestiona.

Ideea i-a venit in urma unor sesizari repetate la care autoritatile nu raspundeau. „Autoritatile sunt astfel constituite ca sistem incat sa nu faca nimic mai mult decat strictul necesar, iar aici intervine atitudinea publica. E un exemplu pe care l-am mai dat si o sa-l mai dau. Am facut niste reclamatii la Garda de Mediu legate de arderea unor gunoaie pe marginea drumului E 60, intre Cluj si Turda. Timp de doua saptamani, cineva ducea acolo deseurile pentru a fi arse. Vazand ce se intampla, din prima zi am facut reclamatie”, spune activistul de mediu.

„A doua zi am facut o alta reclamatie telefonica, dar niciodata nu se ardeau deseurile in timpul programului de lucru al Garzii de Mediu ca sa vina cineva sa constate la fata locului ilegalitatea. Am fost revoltat!”. Totusi, odata s-a nimerit sa ii prinda pe cei care ardeau deseurile. „I-am reclamat, i-am pozat si filmat, motiv pentru care ei m-au sechestrat. Am chemat politia, politistul nu cunostea indeajuns de bine legea incat sa stie ca si astfel de probleme ca rampele ilegale intra in atributia lui”.

Problema nu s-a rezolvat pentru ca a doua zi oamenii au mai ars o tura de deseuri. „Enervarea cea mai mare pentru mine e ca timp de doua saptamani am fost singurul care a reclamat ilegalitatea. Nimanui nu i-a pasat, desi drumul european e foarte circulat. Atata timp cat nimanui nu o sa-i pese, nici nu se va intampla vreodata ceva”, continua Ocsi. Crede ca multi nu au sunat din cauza deznadejdii. “Chiar daca reclami, oricum nu se rezolva nimic”, explica Ocsi atitudinea celor care au preferat sa nu reclame ilegalitatea.

Daca ideea gardienilor voluntari imi pare o directie viabila pentru a rezolva partial problema gunoaielor aruncate ilegal, i-am amintit, ca activist civic mai degraba decat ca jurnalist, de o alta forma de presiune asupra autoritatilor pentru recuperarea deseurilor.

In ianuarie, Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, spunea intr-un interviu de la investirea sa ca demnitar ca „voi prezenta in curand un sistem de recuperare a PET-urilor”. Borbely pomenea de solutii diverse din tarile UE: „In Germania, daca dai un PET inapoi, primesti cativa eurocenti. Eu voi prezenta in curand un sistem de recuperare a PET-urilor. Este vorba de un aparat de mici dimensiuni, care in 20 de secunde preseaza un PET pana il transforma intr-un disc”.

Aceste PET-uri comprimate se pun in saci de 10 kilograme, mai spunea ministrul, care se pot trimite si prin posta firmei de reciclare. „In Ungaria, se face contract cu scolile, copiii vin cu PET-urile, iar scoala castiga niste bani. Asemenea aparate se pun si in magazine, omul comprima PET-ul, apoi il pune in saci si magazinul recupereaza sacii”. Au trecut noua luni de la acel „in curand”.

Din surse abilitate din zona corporatiilor, mi s-a spus ca nu e doar incompetenta autoritatilor, ci ca exista un lobby serios din partea multinationalelor pentru a nu fi introdus un sistem de recuperare a PET-urilor la supermarketuri. Si asta pentru ca firmele ar trebui sa achite costurile unui astfel de sistem pe principiul UE – poluatorul plateste.

In Romania, responsabilitatile companiilor nu se stiu exact, in consecinta nici nu exista o presiune publica asupra lor. Totusi, cred ca se poate schimba situatia prin presiuni, petitii, articole, actiuni de strada care sa determine Ministerul Mediului sa introduca o legislatie mai clara de responsabilizare a producatorilor privati si un sistem mai eficient de recuperare a deseurilor, in cazul acesta al PET-urilor.

Ocsi stie cat de pervers poate fi uneori mediul de afaceri, orientat catre o etica a profitului, pentru ca desfasoara campanii ecologiste prin Floarea de Colt, sponsorizate de corporatii care accentueaza astfel o presupusa responsabilitate sociala (celebrul CSR). De asemenea, ofera consultanta in domeniul protectiei mediului prin firma lui. „CSR e un mod de inverzire a firmelor cu probleme”, spune Ocsi. „Multi nu s-au implicat in Let’s Do It Romania! pentru ca nu existau campanii de promovare a firmelor lor, ceea ce nu le-a convenit si de aceea nu au mai participat financiar sau cu o mobilizare a angajatilor”.

Totusi, crede ca firmele trebuie implicate in comunitate prin programe de CSR. „Un CSR adevarat… ca in Coran, unde ti se spune sa donezi comunitatii, insa fara sa o spui public. CSR-ul prost e cand se cheltuieste mai mult pe promovare decat pe proiect in sine. Iar la noi e adesea greenwashing”, imi spune Ocsi in casa sa de la tara, la 20 de kilometri de Cluj, unde s-a mutat cu familia si unde vrea sa isi mute si biroul.

Prins cu militantismul eco, am uitat sa creionez un alt Ocsi, fermier bio „de subzistenta”. Are o casa la care lucreaza de trei ani si pe care nu a terminat-o inca. „Recolta e aproape zero pentru ca incerc o agricultura bio si e greu daca nu fac si vecinii la fel”. Au venit daunatorii si nu a biruit buruienile. A mai fost si inundat. Dar la anul o sa planteze pe doua hectare trifoi si lucerna, care ard azotul, „asa ca nu mai trebuie sa pun ingrasamant artificial”.

In ciuda problemelor, i-a iesit o recolta de subzistenta – ceapa, cartofi, rosii, mazare, conopida etc. „Daca ramane in plus, dam sau mai vindem la prieteni”, mai spune „veteranul” ecologist de 38 de ani. Si e veteran, doar a prins emisiuni de care eu nu mai imi amintesc.

Interesul sau pentru ecologie, care s-a concretizat apoi in studii de biofizica la facultate si la Institutul de Fizica Atomica din Cluj, a pornit de la documentarele despre familia de exploratori Cousteau, difuzate la TeleEnciclopedia de la TVR, cu vocea superba a lui Florian Pittis. De atunci vin primele sale declicuri eco.

„Pentru mine, ecologia este economie permanenta, ca in sloganul unei miscari eco din India care se opunea despaduririlor masive. Pentru tine ce e?”,  il intreb pe Ocsi. „Eu as putea-o defini intr-un singur cuvant: armonie. Trebuie sa ne gandim la societatea noastra de consum pe care am dorit-o demult. Daca toata planeta ar trai cu un grad ridicat de consum, am avea nevoie de patru planete ca sa nu ne epuizam resursele. Problema e ca noi consumam mai mult decat producem, distrugem mai repede mediul decat acesta e capabil sa se regenereze”, spune el.

Cu privire la ecologia ca armonie, i-am replicat intrand in rolul de avocat al diavolului ca toata istoria umanitatii e o inregistrare de conflicte si violente, iar proiectul unei societati armonioase e mai degraba o utopie. Putin tulburat la acuzatia de utopie, ca sa nu para naiv, concede ca o societate armonioasa e mai degraba o speranta.

Mi-ar fi placut sa ii pomenesc atunci de vorba lui Oscar Wilde care credea ca o harta a lumii care nu include Utopia „nu merita nici macar o privire”, tocmai pentru ca exclude singura tara la care umanitatea doreste sa ajunga. Din precautie, ca sa par mai serios si nu ca as proiecta iluzii „utopice”, n-am mai zis-o. Iar lipsa aceasta de naivitate empatica, de speranta utopica, s-a vazut la jurnalistii clujeni care au participat in numar restrans la LDIR, desi a fost cea mai mare mobilizare sociala din istoria postdecembrista a Romaniei.

Am vazut la conferinte insipide ale politicienilor clujeni un numar de cinci ori mai mare de jurnalisti. Lehamitea s-a vazut si la intelectuali, care nu au venit la eveniment pentru ca, pragmatici si sceptici, cu ochelarii lor pentru miopie si nu pentru utopie, nu percepeau miza actiunii si alte posibile mobilizari. Daca nu au fost intelectuali sau jurnalisti, au venit insa la LDIR foarte multi tineri, ceea ce l-a bucurat pe Ocsi pentru ca, din punctul sau de vedere, e creat un precedent pentru ul alt tip de mobilizare sociala, o cetatenie activa la o alta scara.

Poate un proiect cu voluntari-rangers care sa constate ilegalitati in depozitarea gunoaielor, poate presiuni majore asupra Ministerului Mediului pentru a trece o legislatie mai buna care sa ii determine pe producatori sa isi recupereze deseurile. Iar daca cineva imi spune ca sperantele acestea de viitor suna prea utopic, le amintesc ca prezentul nostru romanesc este demult unul distopic.

Foto: din arhiva personala a lui Körösfőy Sandor

Cititi si:

Romania e prea curata pentru noi (despre proiectul Let’s do it Romania)

FOTOGALERIE. Global Work Party 10/10/10: Cea mai mare zi de activism din lume impotriva schimbarilor climatice

Mitul colectarii si reciclarii selective