Korodi şi lecţia de democraţie

1

Declaraţiile de ieri ale şefului statului la investirea noului Ministru al Mediului şi Pădurilor, Attila Korodi, readuc în prim plan necesitatea de a discuta despre rolul statului şi al autorităţilor şi despre însăşi organizarea unui stat care se pretinde a fi democratic.

 

 

de Magor Csibi

 

Cred că în astfel de situaţii trebuie să ne punem întrebarea: cât de mult reprezintă interesele cetăţenilor un stat care secretizează contractele de exploatare “vitale” (cel puţin din declaraţii) pentru ţara noastră, care îşi ignoră propriile decizii definitive şi irevocabile în sălile de judecată şi care încearcă să pună o presiune pe toată societatea, de la experţi, până la cei care iau deciziile, în privinţa unor decizii care sunt departe de a fi clare şi trasate.

Dincolo de legalitatea sau constituţionalitatea unor declaraţii ale unui şef de stat la învestitura unui membru din executiv, cred că discursul este extrem de lacunar din mai multe puncte de vedere.

“România nu mai are resurse de a crea locuri de muncă, decât dacă privim la activitatea de minerit”

Dacă această declaraţie a domnului preşedinte este adevărată, atunci cred că toată administraţia de stat ar trebui să plece imediat. Dacă bugetul ţării noastre, viitorul şi strategiile noastre stau în minerit, atunci înseamnă că, în cel mai bun caz, avem venituri pentru încă 50 de ani, atât cât ne ţin resursele şi exploatările. Însă din ce resurse va trăi ţara noastră, după ce le va epuiza pe cele din minerit, rămânând o ţară găurită de exploatări, plină de halde de steril, o ţară cu, în cel mai bun caz, câteva situri restaurate cu natură artificială ?

Rosia Poieni


Din cauza laşităţii şi a demagogiei demnitarilor români, investiţia de la Roşia Montană stă blocată

Deşi şeful statului urgentează o decizie politică ce trebuie luată în cel mai scurt timp, să nu uităm totuşi că, din punct de vedere formal, România este un stat democratic, guvernat de legi. A face sau a nu face o exploatare devine o decizie politică abia după ce primeşte toate avizele de la autorităţile competente, a căror menire este să ne arate că eventualele costuri directe şi indirecte nu depăşesc beneficiile şi nu pun în pericol cetăţenii. În alte cuvinte, decizia este mai întâi tehnică, abia apoi poltică.

Evaluarea exploatărilor (mai ales a celor cu decopertare) care au un impact major asupra mediului este un proces eminamente tehnic şi nu politic. În toate comisiile care trebuie să se pronunţe stau experţii şi funcţionarii statului, care, prin semnatura lor, au sarcina să garanteze că astfel de lucrări nu vor lăsa în urmă dezastre comparabile cu cel de la Baia Mare, din 2000, în urma căruia cianura a ajuns şi în Marea Neagră, iar Comisia Europeană a creat o directivă specială pentru deşeurile miniere. A pune presiune pe aceşti oameni în momentul în care evaluează un dosar poate avea consecinţe nefaste, atât pentru administraţie, cât şi pentru cetăţeni.

Nu avem bani la buget

Când România a pierdut sute de milioane de euro pentru că cele două ministere de resort nu au reuşit să se înţeleagă asupra procedurilor de tranzacţionare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, n-am asistat nici la un şir de declaraţii, nici la presiuni şi nici la soluţii, deşi acest lucru nu ne-ar fi costat nimic. Am pierdut între 1,3 şi 3 miliarde de euro şi singura consecinţă a fost demiterea unui secretar de stat. O gestionare mai bună a resurselor şi a administraţiei ar putea să rezolve problemele de buget.

Mai mult, până acum, noi, cetăţenii, nu prea am simţit efectele benefice ale marilor privatizări, care s-au desfăşurat tot în graba specific românească, pentru că aveam nevoie de bani. Aşa am rămas fără industrie proprie, fără resurse strategice şi fără bugetul mult visat. Cine garantează că nu vom cheltui pe întreţinerea de străzi fictive banii care ar urma să revină din aceste exploatări?

3 cazuri concrete

În fiecare ţară, şefii de stat vorbesc de strategii, viziuni şi priorităţi. Însă discută la un nivel general, strategic, macro. Rareori vezi ca nume de companii său nume de localităţi să fie menţionate, iar autorităţile să fie grăbite ca aceste companii să beneficieze de avantaje într-un mod mai rapid. Şi experienţele din foruri mai evoluate din punct de vedere administrativ, precum cel de la Bruxelles, ne arată ca linia de demarcare a lobby-ului economic de declaraţii strategice este una foarte fină, iar ceea ce porneşte ca o declaraţie a unei strategii poate ajunge extrem de uşor o declaraţie generatoare de profit.

Transparenţa şi democraţia

Într-un sistem democratic în care ne delegăm reprezentarea legislativă unor indivizi şi unor partide timp de patru ani, este normal ca aceşti reprezentanţi să aibă părerile şi voturile lor. Însă în cazul unor decizii strategice, care vor afecta ţara şi natura pentru zeci şi chiar sute de ani, este de neacceptat ca voinţa oamenilor să fie ignorată. Fiecare om şi fiecare demnitar are dreptul la o părere personală, însă forţarea unor opinii în ciuda opiniei publice, în ciuda semnalelor de alarmă şi a proceselor pierdute poate deveni ceva care, în loc să întărească, slăbeşte democraţia.

Cum se pot organiza dezbateri publice corecte în cazul unor contracte care în mare parte sunt secretizate? Cât de mult contează părerea localnicilor? Cât de mult contează cetăţeanul? În cazul Roşia Montană, discursul unanim repetat este că doar localnicii sunt cei care ar trebui să se pronunţe. Dar cine îl bagă în seamă pe localnicul de la Roşia Poieni, care afirma, într-un reportaj recent, că nu i-a rămas nimic de făcut în afară de a se sinucide? Cine reprezintă şi respectă opinia miilor de oameni care ies în stradă în Bârlad?

Democraţia nu este un drept, nu este dată. Democraţia trebuie să fie prezentă în viaţa noastră de zi cu zi. Trebuie să existe când alegem să tolerăm găurile de pe carosabilul din faţa blocului, când tolerăm ca anumiţi funcţionari să nu ne servească pentru că n-au chef, când tolerăm ca jandarmii să facă cu noi ce au ei chef, când intrăm în magazin şialegem un produs de pe raft. Democraţia începe cu obligaţii, pentru că trebuie să ne simţim obligaţi să ne apărăm drepturile şi ca să contribuim la o comunitate cu care să fim împăcaţi.

O primă lecţie de democraţie ne-a oferit-o azi Attila Korodi, care, cu mult calm, a spus că un proces tehnic nu poate fi grăbit, indiferent de miză. Pentru că legile primează într-o democraţie.  Noi ce lecţie suntem gata să oferim?

 


Un comentariu

  1. Precum Dumnezeu respecta Valorile Fiintarii tuturor existentialitatilor de El Puse in a Fi ( in stare manifesta!) apoi tot asa si Neamurile (oricare ) si deci si Neamul crestin-romanesc este OBLIGAT sa respecte numai Legitatile Valorilor !
    Democratia este invocata si practicata de niste mizeri de sclavizatori, destepti fara de Inteligenta, care prin viclenia lor satanica si ne-iubitoare de Adevar si Legitatile Justei Masuri pe Principiul Valorii, isi sclavizeaza atat lacheii cat si pe acei insi care le cad in ademenire !
    Valoarea ce-i din/in Adevar este singura Justa Masura care trabue sa determine viata unei Natiuni sau/si a unui popor ( Neam suveran-bastinas+ conlocuitorii de alteEtnii care temporal sau cat doresc pot vietui pe Teritoriile Neamului Suveran-bastinas !!)
    asijderea precum desteptii, semidoctii sau chiar imbecili pretrind Inteleptilor sa fie modesti ( tocmai ca ei sa para Intelepti !!) apoi tot asa satanizatii care se aburica prin ispite viclenoase in Jilturi nedemne de aliura lor cazuta invocand/practicand democratia quantumului numeric major si calcand peste Valoarea Intriseca a Inyteleptilor si a Justei Masuri/Decizii !
    da cand Inteleptii vor fi quantum major atuncea poate functiona ” democratia lui Platon ” insa nu cat timp Multimea Sarmana este tinuta intentionat in obscurantism/necunoastere de catre desteptii care vor sa asceada la Parghiile de Conducere ale Statalitatiii !
    Dee-va Dumnezeu numai Bine, insa desteptilor din dregatoriile actuale asa precum ei dau Multimii Sarmane !!!
    petru borodi/Cluj

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger