Jurnal etiopian:Ținutul din Stăpânul Inelelor este in Etiopia

0

Am plecat din Bahir Dar… pe agenda zilei figura oraşul Gonder – dragi fani ai “Lord of the Rings”, nu este Gondor, ci Gonder! De altfel, cred că JRR Tolkien s-a inspirat din numele de localităţi etiopiene… prea e culmea ca în Etiopia să găseşti oraşele Gonder, Shire, Morder (Mordor) chiar şi Roha(n) (numele antic al Lalibelei)!

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Am plecat dis-de-dimineaţă spre Gonder… Peisajul e similar – câmpuri impecabil lucrate, colibe sărăcăcioase, şosele perfect asfaltate. Fish ne întreabă dacă vrem să vedem un sat amharic. Sigur, după ce am ajuns specialişti în mursi, hameri şi konso, hai să vedem şi satele amhare… Dar Fish nu s-a gândit la un sat obişnuit, ci la unul model pentru Etiopia – Awramba.

Nu vă faceţi probleme că nu aţi auzit de proiectul Awramba.. foarte puţini din afara Etiopiei au auzit de acest sat, dar în schimb e faimos în Etiopia… Este un sat construit de o comunitate care se ghidează după ideile egalitariste al unui soi de guru – Zumra. Acesta a stabilit câteva principii care prin alte părţi ale Africii par de domeniul fantasticului – bărbaţii sunt egali cu femeile şi fiecare primeşte un job în funcţie de abilităţile fiecăruia (adică dacă o femeie e bună la bătut cuie, ea le bate, dacă un tip este mai bun la tors, devine torcătorul satului). În plus, bărbaţii lucrează la fel de mult ca femeile. În Africa, în general, femeile lucrează, iar bărbaţii o freacă… În cazul mult mai fericit, cum este cel al amharilor sau al tigray, ambii muncesc egal la câmp, dar când se întorc seara acasă, femeia se ocupă de d-alde casei, iar bărbatul de socializat cu vecinii la o bere. De aceea, egalitatea efortului bărbat – femeie este o inovaţie ieşită din comun.

În plus, este obligatoriu ca toţi copii să facă şcoală. Toţi membrii comunităţii trebuie să fie alfabetizaţi şi să citească… Nu e de mirare că Awramba are cei mai mulţi absolvenţi de facultate la 100 de locuitori din Etiopia şi probabil din toată Africa. Auzind astea, am părut intrigaţi să vedem satul model, aşa că am acceptat să ne abatem din drum.

Drumul spre Awramba este departe de a fi model… pe unul dintre cele mai grele drumuri pe care am fost în Etiopia, la câţiva kilometrii de drumul naţional, am intrat în sat. Este unicul sat din Etiopia în care nu vei fi înconjurat instantaneu de copii care să-ţi ceară Higland, pen, candy, money, bir. Primeşti, desigur, un hello, dar atât…

Apare şi recepţionista satului, care ne invită într-un soi de hai să-i zicem lodge… arunc o privire prin sat… Toţi par să aibe o treabă. Lângă lodge, cârciuma satului… Goală, doar vânzătorii se uită cu speranţă la noi. Întreb de bere. Alcoolul este interzis în Awramba. Iată un lucru bun.

Apare şi ghiduşa şefă. E tânără, simpatică şi ştie destul de bine engleza, dar vorbeşte cam încet. Ne spune că jobul ei este de ghidă, dar atunci când nu sunt turişti, mai lucrează şi altceva. Începem turul… primul drum la şcoală. Băncile sunt din chirpici, dar sunt curate şi OK. Absolvenţii de aici au ajuns la universitate chiar în America, ne spune cu mândrie. Azi este zi liberă, copiii nu sunt la şcoală, Ghida a fost înainte profesoară, dar acum a primit jobul de ghidă. Următorul pas – biblioteca. Nu ştiu câte biblioteci săteşti mai există în România, dar în Awaramba este una destul de bine utilată cu cărţi în amhară şi engleză, multe din donaţii, dar bine organizată. Vizităm şi azilul de bătrâni (sau “Elders Dormitory”). Pe un continent unde sistemul de pensii este sublim, dar de multe ori lipseşte cu desăvârşire, bătrânii cad automat în grija copiilor şi a nepoţilor. Dar dacă n-au copii – fie au murit, fie au emigrat cine ştie pe unde… ghinion, nimeni nu-i ajută… Ei bine, în Awramba există un soi de azil, cu camere, deservit de locuitori. Mai vizităm şi industria locală – fie că e vorba de o mică manufactură de textile sau o moară care deserveşte nu numai Awramba, ci şi satele din jur – pentru bani, desigur.

Revenim în lodge-ul de primire şi apare şi creatorul acestei comunităţi, Mr. Zumra, un tip la aproape 60 de ani. Ne spune că a fondat această comunitate în 1972. Principiile ei – egalitatea totală între membri, într-ajutorarea, obligativitatea şcolii şi respectarea drepturilor copiilor. În Awramba, nu există trântori sau stahanovişti, toţi sunt egali. Oamenii cred într-un singur creator, dar nu sunt membri ai religiilor tradiţionale. În plus, aici, conflictele nu există. Rămân contrariat… conflictul este adânc înrădăcinat în natura umană… În ciuda eforturilor mele, toţi spun că nu există nici un conflict între locuitorii satului perfect… Şi dacă totuşi… dacă totuşi scandalagiii sunt alungaţi din comunitate… Fără comentarii…

Îmi aduc brusc aminte de rădăcinile iudaice ale Etiopiei – locul seamănă atât de bine cu un chibuț!

Plecăm mai departe şi după stopul de luat prânzul din Shire (nu are însă nimic de-a face cu ţinutul hobiților din “Lord of the Rings”), ajungem şi în Gonder. Gonder este după Lalibela, oraşul din Etiopia în care îmi doream cel mai mult să ajung. De ce ?… Pentru că mă fascinează oraşele coloniale şi mai precis acelea care sunt “paraşutate” în mijlocul altor culturi (cum ar fi oraşele “olandeze” Melaca din Malaezia sau Galle din Sri Lanka, dar şi “portughezele” Macao şi Goa)… ei bine, palatele din Gonder sunt nişte palate care mai repede le-aş vedea în peninsula iberică decât în Africa…

Prin secolele XV – XVI, curtea imperială etiopiană devenise nomadă. Împăratul trăia într-un cort, iar curtea se muta din loc în loc în funcţie de situaţia războiului neîntrerupt contra musulmanilor şi a negrilor Oromo… La un moment dat, Etiopia a cerut ajutorul Portugaliei pentru a-i învinge pe musulmani… Fiul lui Vasco da Gama a venit din India cu ajutoare şi deşi şi-a pierdut viaţa în Etiopia, a contribuit la salvarea statului creştin etiopian. Aşa că portughezii au rămas în Etiopia şi chiar au convins vreo doi împăraţi să se convertească la catolicism… convertirea a dus la război civil cu mii de morţi între populaţia tradiţional-ortodoxă şi împărat… Într-un final, tradiţia a învins, portughezii au fost expulzaţi, iar religia ortodoxă a redevenit oficială. Cel care a luat aceste decizii radicale a fost împăratul Fasilidas. Tot el este şi cel care a fondat Gonderul în 1635…

Stând în curtea palatului lui Fasilidas, în faţa unor clădiri extrem de portugheze, pentru mine a rămas o enigmă – cum se face ca un împărat “restaurator” care i-a expulzat pe portughezii iezuiţi şi a repus ortodoxia în drepturile ei a construit un palat care să amintească de “duşmanii” lui… şi de unde a avut know how-ul necesar pentru a ridica aşa ceva ?… Să fi fost nişte arhitecţi etiopieni în vizită prin Portugalia? Sau vreun renegat portughez trecut la ortodoxism? Nici un ghid nu a reuşit să mă lămurească.

Următorul stop obligatoriu este biserica Debre Berhan Selassie. Este unica biserică veche rămasă în oraş după atacul nimicitor al sudanezilor musulmani din anii 1880. Legenda spune că biserica a fost cruţată datorită atacului violent al unei familii de albine africane deranjată de sudanezi (sau mă rog, o fi fost vreo inspiraţie divină)… Aceste albine ar merita să fie decorate pentru salvarea uneia dintre cele mai frumoase biserici din Etiopia.

Unii îi spun “Capela Sixtină a Etiopiei”… alţii spun că trebuie să ne imaginăm surâsul Mona Lisei multiplicat de 104 ori… Nu cred că am făcut prea multe comparaţii când, după ce m-am descălţat (în bisericile etiopiene intri desculţ, ca în moschee), am intrat în biserică şi ochii mi s-au lipit de tavan… 104 îngeri etiopieni veghează de sus, ca din Paradis… Într-adevăr, biserica asta cu nume foarte lung este cu adevărat specială !

Dar înăuntru nu sunt numai îngeri şi iubire… Pe unul din cei mai întunecaţi pereţi se află pictată o scenă controversată … profetul Mohamed dezbrăcat, călare pe un măgar, tras de căpăstru de însuşi Diavolul… Acum înţeleg de ce sudanezii aveau ce aveau cu oraşul ăsta…!

Dar minunile din Gonder nu se termină aici… mai merită vizitată şi aşa-numita “Baia lui Fasilidas” . Gândiţi-vă la un palat în mijlocul unui mic lac artificial… Arhitectural, e din aceeaşi familie cu complexul regal din oraş, aşa că unii cred că aici a fost al doilea palat al lui Fasilidas. În jurul acestui palat este locul cel mai interesant din Etiopia de Timkat, adică de Bobotează. Dacă Lalibela este de neratat de Crăciun, Gonder este the place unde trebuie să fi de Bobotează. Bazinul este umplut cu apă, preoţii binecuvântează mulţimea, care apoi se aruncă în apă, replicând scena botezării Mântuitorului… Din păcate, Boboteaza pică după plecarea mea din Etiopia… Am făcut Crăciunul la Lalibela, dar nu am fost la Gonder de Timkat… Poate data viitoare.

Următorul popas, în Simien Naţional Park, la peste 3.000 de metri… unde ne vom întâlni cu un trib de babuini, dar şi cu nişte peisaje extraordinare…

Despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.ro.

Citiți și:

Jurnal etiopian: Bucovina Etiopiei

Jurnal Etiopian: Cum e să ai o farfurie în buză

Jurnal Etiopian: Africa de la Discovery

Jurnal etiopian: La șuetă cu un rege

În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți

Cum să înveţi o limbă străină mai uşor, mai rapid şi…gratis

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger