Jurnal etiopian:Și în țara rastafari plajele sunt mai frumoase decât ale noastre

0

Prima zi după plecarea de la Arbaminch nu a fost ceva ieşit din comun… Uneori în călătorii ai şi zile mai puţin interesante în care trebuie doar să înghiţi kilometri. Şi chiar am înghiţit mulţi kilometri, dar am şi admirat peisajul etiopian… În schimb am văzut cea mai haioasă firmă din Etiopia (din păcate, eram în viteză şi nu am reuşit să o fotografiez): SPEAR PARTS (adică “părţi de săgeată”)…. Fiind un magazin auto, presupun că au vrut să zică SPARE PARTS (“piese de schimb”) !

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Noaptea am petrecut-o într-un hotel din Awassa, un oraş mare, capitală a “Southern Nations, Nationalities and Peoples Province”… Numele e bestial. După căderea comunismului în 1991, nouă putere democrată a federalizat tara pe critere etnice – există o provincie Amhară, una Tigrinya, Oromo, Somalia, iar pe cele 45 de “naţiuni, naţionalităţi şi popoare” le-au pus la grămadă într-o mare provincie… Nu ştiu exact care sunt “naţiuni” şi care “naţionalităţi”, cert e că dintre cele 45 de popoare se afla şi prietenii mei hameri, mursi, arbore, konso, şi ceilalţi… Numele oficial al ţării este de fapt “Republica Democrată Federală Etiopia”… de fapt, chiar mă miră faptul ca Laszlo Tokes nu ne-a dat încă Etiopia ca un exemplu demn de urmat… Că ne-am tot plictisit cu exemple gen Tirolul de Sud, Finlanda sau Kosovo… Am putea urmări excepţionalul exemplu al Etiopiei şi eventual al Sudanului de Sud.

Awasa este un oraş destul de înstărit… Are restaurante bune şi cafenele… Am petrecut seara la Times Café, un soi de Starbucks local dar care, pe lângă omniprezenta cafea, mai are şi nişte sucuri natural superbe şi prăjituri mirifice… Inclusiv tiramisu…

A doua zi va fi însă mult mai plăcută… În primul rând, am trecut pe la piaţa de peşte de pe malul lacului Awasa (unul din lacurile de pe Marele Rift), plin de berze Marabou, nişte păsări înalte şi curioase care patrulau nestingherite în căutare de peste rămas de la pescari… curios, în general pelicanii sunt cei care profită de pieţele de peşte, aici, la Awasa sunt mult mai interesanţii Marabou… După o serie de poze, plecăm mai departe spre Shashemene… Acesta ar fi un oraş fără nici o identitate pe autostrada spre Kenya dacă aici n-ar fi centrul religiei rastafariene.

Nu ştiu câţi ştiţi despre rastafarieni, dar probabil aţi ascultat de nenumărate ori cântecele celui mai important membru al acestei comunităţi, Bob Marley (multe din versurile lui gen “like a lion în Sion”) sunt dedicate zeului suprem – împăratul Haile Selassie !  Dar câteva cuvinte despre rastafarieni…

În primii ani ai secolului XX, printre negrii din America (nu neapărat SUA, dar şi în Caraibe), a apărut o mişcare “Back to Africa” care promova ideea reîntoarcerii pe Continentul Negru… Africa ar fi devenit un soi de Shangri-La neagră unde paradisul vă cobora pe pământ şi unde negrii până atunci sclavi şi batjocoriţi vor deveni “poporul ales”… În 1930, prinţul etiopian Râs Tafari se încorona cu mare pompă Împărat al Etiopiei sub numele de Haile Selassie (“Puterea Trinităţii”). Evenimentul promovat la nivel mondial cu un PR extrem de profesionist a făcut din Haile Selassie un star mediatic – a apărut de două ori pe coperta lui Time (primul negru), a fost declarat “Omul Anului 1935” de aceeaşi revistă, iar Naţional Geographic i-a dedicat două numere, fiind de asemenea pe copertă, iar toate capetele încoronate ale Europei îl recunoştea ca fiind “de-al lor”, toate capele încoronate ale Europei trimiţând o suită întreagă de prinţi, conti şi baroni la încoronarea de la Addis Ababa.

Haile Selassie avea şi alte calităţi – era cel de-al 225-lea urmaş al lui Menelik I, fiul regelui biblic Solomon şi al Reginei din Saba şi era liderul singurului stat african independent din acea perioadă (Liberia era de asemenea nominal independentă, dar avea sprijinul Statelor Unite care de fapt o creaseră). Titlul lui oficial era “rege al regilor”, dar şi “leul Iudeeii”… Toate aceste lucruri i-au făcut pe mulţi negrii în special din Jamaica să aibe revelaţia că Haile Selassie era reîncarnarea lui Isus Hristos, fiind cel proorocit în “Apocalipsă după Ioan” – “Un rege se va ridica din Africa…”.

Celebrul său discurs vizionar din 1936 din fata Ligii Naţiunilor, dar şi alungarea italienilor din Etiopia şi Eritreea din 1941, i-au convins pe jamaicani că Etiopia este noul Zion, iar Haile este noul Isus…  Ce credea Haile despre toate acestea ? Se spune că era puţin jenat, dar nu i-a refuzat… Odată cu anii 50, a oferit o moşie personală în Shashamene acelor rastafarieni care au dorit să se mute în noul Zion, iar în 1961 a vizitat Jamaica. Peste o sute de mii de jamaicani rastafari au venit la aeroport, iar atunci când Haile Selassie a călcat în Jamaica, s-a declanşat o ploaie tropicală după o perioadă de secetă… sanctitatea sa era asigurată.

Astăzi Haile Selassie nu mai există, a fost ucis de Mengistu… Dar el continuă să trăiască la Shashamene ca un zeu. Rastafarienii şi-au creat o comunitate al lor la ieşirea din oraş spre Addis Ababa (se cheamă “Jamaica”) şi nu sunt printre cei mai primitori oameni din Etiopia. Dimpotrivă… Oprim în faţa unei biserici pe care este pictat portretul împărătesei Menen, soţia lui Haile Selassie, dar bătrânul care păzeşte biserică ne spune clar că nu suntem bine primiţi… Pornim mai departe şi ne oprim în faţa lui “Black Lion Museum”. Batem în uşă şi până la urmă apar doi tipi.. mai întâi zic da, apoi nu, în fine din nou da. Putem intra… dar nu avem voie să pozăm. Restricţia este ridicată cinci minute mai târziu de un bătrân care zace la umbră, doborât probabil de ganja. În zilele noastre, există trei diviziuni ale rastafarienilor. O diviziune se numeşte “Cele 12 triburi ale lui Israel”. Sunt cei mai liberali şi toleranţi şi nu-I privesc pe albi cu ochi răi că unii dintre celelalte sub-secte. Fiecare membru aparţine unei “case al lui Israel” în funcţie de lună în care eşti născut. Bob Marley a făcut parte din tribul lui Iosif, iar Haile Selassie din cel al lui Iuda.

Facem o tură… pozam imensele picturi cu împăratul-zeu, vedem tăieturi din ziare. În spatele unor garduri zdravene, se afla o curte mare cu iarbă pe care urmaşii triburilor lui Israel se întâlnesc, discuta şi fumează ganja. “Rastafari nu este o religie, ci un stil de viaţă” suntem asiguraţi. Africa este Zion-ul, aici este paradisul, iar acesta va fi adus de următoarea reîncarnare a zeului supreme Jah (cel care s-a mai reincarnat de-a lungul timpului în Isus şi Haile Selassie)… de altfel, Sfântul Spirit se afla în toţi oamenii… Şi evident asta duce la “man, we are bros and şiş”… Amândoi sunt veniţi din Jamaica şi încearcă să ne ofere un curs-expres de Rastafarianism… fiind complet incoerenţi, cam greu să-i pricepi, dar mă rog, cu ajutorul prietenului Dr. Google mai pun lucrurile cap la cap…

Evident, după ce am fost taxaţi de destui biri la intrare, mergem mai departe prin Jamaica… Uliţele nu par foarte diferite de restul Etiopiei… Trecem şi pe lângă un gard unde citesc legile năzăriţilor (probabil o altă manifestare a rastafarianismului) şi ajungem la “Banana Art Galery” pe gardul căreia destul de confuzant scrie “Muzeul Maiestăţii Sale Imperiale Haile Selassie”. Cum în faţa casei sunt vreo 4 jeep-uri cu italieni, ajung la concluzia că aici e locul căutat. Aici, dăm peste un tip extrem de plăcut… îl cheamă Bandi şi este de pe o mică insulă din Caraibe. Intrarea costă 15 biri, dar pentru că eram a doua zi după Crăciun (Crăciunul nostru !) şi pentru că “My GALLERY Îs Small, but my Heart has ENOUGH room for My customers”, intrăm gratuit. Bandi face diverse tablouri folosind bucăţi uscate din bananier, inclusiv flori, dar nimic altceva… şi creatile lui sunt cu adevărat drăguţe şi originale… Din păcate, mulţi turişti au trecut înaintea noastre, aşa că Bandi nu mai avea prea multe lucrări de vânzare… una dintre ele la care lucrează este o hartă a Africii… terminase Nordul Africii. Îi atrag atenţia că în curând Sudanul se va sparge în două şi trebuie să schimbe. “Când se va sparge, voi mai lipi o frunză peste” răspunde calm Bandi.

Casa este plină cu portrete de-al lui Haile, dar şi cu o listă plină cu invenţii şi inventatori africani… Mă uit pe lista… un anumit O.E.Brown este numit ca fiind inventatorul potcoavei de cal în 1897… parcă potcoavă a fost inventată cu foarte multe secole în urmă, chiar milenii ! Dau şi peste o serie de reviste “Ethiopia Mirror” din anii 50 şi 60… citesc despre vizita lui Haile în Italia, despre reuşitele modernizării Etiopiei, dar mă distrează şi reclamele “Alitalia îs Ethiopia”… Serios ?

Cumpărăm o mică lucrare din banane şi ne pozam cu Bandi… Şi plecăm la drum… astăzi trebuie să ajungem la Addis… drum destul de lung. Dar nu într-atât de lung încât să nu dăm o raită şi pe la unul dintre lacurile Marelui Rift. Fish recomanda lacul Langano, aşa că o luăm de pe şoseaua principală spre una dintre numeroasele lodge-uri de pe malul lacului… După o sesiune de poze cu nişte vrăbii de culoare albastră – absolut superbe !, trecem printr-un restaurant de lux, dar rămânem cu gura căscată când vedem lacul de culoare maronie… într-adevăr arata ca un lac plin cu ceai, nu cu apă !

Coborâm la nivelul apei… Langano are meritul să fie una dintre puţinele întinderi de apă din Africa neinfestata cu bliarzia, aşa că mă descalţ, o iau rapid pe plajă gri plină cu turişti şi tzup în apă ! Ce păcat că nu ştiu pe unde mi-e slipul… Dar şi aşa, este o senzaţie superbă !

Restul zilei a fost molcom… am jucat tenis de masă cu Fish (una din marile pasiuni ale etiopienilor), am mâncat o pizză bună şi am tulit-o la Addis Ababa… A doua zi dimineaţă plecăm la 7… Oricum, ne scula biserica Sf. Stefan care baga slujbă la megafoane de la 6 dimineaţa. Începe partea a 2-a… Nordul Etiopiei !

Despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.ro.

Citiți și:

Jurnal Etiopian: Cum e să ai o farfurie în buză

Jurnal Etiopian: Africa de la Discovery

Jurnal etiopian: La șuetă cu un rege

În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți

Cum să înveţi o limbă străină mai uşor, mai rapid şi…gratis

Cât de sigure sunt zborurile low cost?

Cum să suni ieftin sau chiar gratuit din străinătate

Ponturi pentru zboruri ieftine spre destinaţii exotice

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger