Jurnal etiopian: Primul contactși o mare surpriză. Șosele largi, blocuri și mall-uri

0

Goooooood moooooorning, Etiopia!  Era 4 dimineaţa şi cursa EgyptAir Cairo – Addis Ababa pusese rotile pe pista aeroportului din capitala etiopiană. Zborul fusese extrem de plăcut pentru că am dormit tun, aşa că nu am mai văzut fețele acre ale stewardess-elor de pe EgyptAir… Egiptenii au avioane noi, dau de mâncare chiar şi pe o cursă super-scurtă, cum ar fi Larnaca – Cairo, dar stewardess-ele par cam supărate pe viaţă.

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Nici o problemă. Primul contact cu aeroportul, prima surpriză. Pozitivă. Aeroportul arată chiar bine, e modern, bine luminat, s-ar potrivi oriunde în Europa. Etiopienii sunt foarte mândri de compania lor aeriană, aşa că au făcut şi un aeroport pe măsură. Controlul paşapoartelor este rapid şi eficient, ajung şi bagajele în bune condiţiuni. Normal, am tranzitat un aeroport civilizat, cel din Cairo, n-am trecut nici prin Milano sau Roma ca să-mi rămână bagajele pe acolo. În zona bagajelor, o mare de oameni, toţi îmbrăcaţi în alb, zăcând pe jos. Dau impresia de refugiaţi. Aveam să aflu că sunt emigranţi ilegali etiopieni deportaţi din Arabia Saudită. Aceştia ajung acolo cu ajutorul piraţilor somalezi care, în timpul liber, mai transportă şi emigranţi ilegali din Africa până în Yemen, iar de acolo, prin zonele controlate de Al-Qaida, se trec munţii în bogata Arabie Saudită… Unii reuşesc să-şi găsească un job de sclav (sau sclavă), alţii nimeresc în mâinile poliţiei saudite care îi deportează acasă în Etiopia.

Reprezentantul agenţiei ne aşteaptă cuminte în hol. Este un tip tânăr, are 28 de ani şi îl cheamă… Fish. Mă rog, Fish este porecla lui, de fapt îl cheamă Fiseha, ceea ce în amhară înseamnă “Lumina”… toate numele etiopiene au o semnificaţie – uneori religioasă, alteori nu. Ieşim afară… am un mic şoc… e frig rău, noroc că am geaca şi polarul la îndemână. Addis Ababa se află la o altitudine de 2.600 de metri, iar noaptea termometrul scade spre 5 – 6 grade… Ziua, însă, sare de 20.

Aeroportul Bole este relativ aproape de oraş, aşa că nu ne trebuie mai mult de 15 minute pentru a ajunge la hotel. Pe drum, deşi e noapte, numeroşi localnici aleargă, fac jogging. Alergatul este sportul la care etiopienii excelează (începând cu faimosul Bikila Abebe, primul african campion olimpic la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960, care a câştigat cursa de maraton alergând desculţ ca la el acasă !), iar oamenii merg în general foarte mult pe jos… nu am prea văzut motorete şi nici biciclete (deşi etiopienii sunt tari şi la ciclism, dar nu la fel de tari ca la atletismul pe distanţe lungi), poate de aceea marea majoritate sunt supli.

Se spune că hotelul nostru, hotelul Ghion, este cel mai bun hotel din oraş cu excepţia Sheraton şi Hilton… e cam întunecat şi are un aer destul de comunist. Fish îmi spune că a fost cumpărat de fiul ultimului împărat, Haille Selasie… Care o să bage bani serioşi aici…. Oricum, e OK, aşa că adorm instantaneu.

A doua zi, de dimineaţă, sculându-mă mai devreme decât trebuia (stabilisem cu Fish să ne vedem pe la 1), ies în fața hotelului… Dacă exteriorul hotelului arata şi el că stabilimentele noastre de la Eforie Nord, curtea, în schimb, este senzaţională… după parcare, o pajişte verde tunsă impecabil şi, din când în când, flori… E absolut senzaţională… ce loc are Haille Selassie jr. să facă aici un super hotel !

După o foto-preumblare, revin şi ne pregătim să facem cunoștință cu Addis. Din capul locului, recunosc că oraşul arăta mai bine decât mă aşteptam… Ştiam că Addis e o metropolă, al patrulea oraş ca mărime din Africa după Cairo, Johanesburg şi Lagos, dar parcă venisem cu imaginea lui Bamako în minte, acest mega-sat, capitală a Mali-ului. În schimb, Addis este cu adevărat o metropolă – cu şosele largi, cu blocuri, cu magazine, cu mall-uri şi restaurante chic…

Şi totuşi, oraşul nu este prea vechi. A fost fondat doar acum vreo 100 şi ceva de ani, mai precis în 1886, de împărateasa Taitu, soţia marelui Menelik II, învingătorul italienilor… Iniţial, Menelik era doar rege al provinciei Shewa din zonă şi căuta să-şi extindă posesiunile. Iniţial, a construit biserici şi o reşedinţă la Entoto, sus, în munţii care domina oraşul, dar împărăteasa, mai friguroasă, a sugerat să se mute mai la vale, unde, de asemenea, existau şi izvoare termale. Menelik a fost de acord şi a fondat Addis Ababa, care înseamnă “floare nouă”… dar imediat s-a izbit de problema lemnelor de foc… pe vale nu prea creşteau pomi, iar transportul lemnelor din munţi era dificil… atunci, Menelik, între timp ajuns împărat al întregii Etiopii, s-a gândit să mute capitala mai la vest. Oraşul a fost salvat de un străin, aparent, un francez care i-a sugerat împăratului să planteze eucalipţi care cresc foarte repede. Eucaliptul a salvat oraşul….

Prima vizită însă o vom face la Entoto, pe muntele care domină oraşul, unde se afla un muzeu, o biserică construită de Menelik şi sărăcăcioasa lui rezidenta iniţială. Entoto este puţin peste 3.000 de metri şi începusem să simt altitudinea… noroc că am coborât rapid… nu însă înainte de a remarca şi fotografia zecile de femei care cărau cu spatele kilograme întregi de lemne de foc de la munte… uneori la fel de grele ca şi greutatea lor. Multe cară chiar şi 35 – 40 de kilograme de lemne pe distanţe de 25 – 30 km! Aparent, câştigul lor nu este mai mare de 10 euro pe lună, dar cu banii aceştia îşi susţin familiile… în ciuda aparenţelor, sunt mulţi săraci în Addis!

Deşi Fish voia să ne ducă la biserica Sf. Gheorghe, i-am cerut să ne ducă la Biserica Trinităţii… Nu neapărat pentru că găzduieşte mormântul ultimului împărat, dar aici se află pictat Nicolae Titulescu pe pereţii bisericii! Şi nu am regretat… este o biserică superbă, deşi nu aduce deloc cu stilul etiopian, dimpotrivă, ar putea fi oriunde în Europa, dar este foarte frumoasă… Înăuntru, pereţii sunt pictaţi atât cu scene religioase, cât şi cu scene din viaţa împăratului Haille Selassie… principala frescă îl înfăţişează pe împărat în fața Ligii Naţiunilor la Geneva, condamnând agresiunea italiană împotriva ţării lui, unde a fost susţinut total de Titulescu, care a prezidat respectiva şedinţă a Ligii Naţiunilor. În momentul în care împăratul etiopian încerca să-şi înceapă discursul, câţiva ziarişti italieni au început să urle, să se maimuţărească şi să se agite prin sală. “Afară cu sălbaticii de aici”, a ordonat Titulescu şi maimuţele italiene au fost evacuate spre palmierii din curtea clădirii… de altfel, Titulescu este şi el pictat pe frescă, dar sincer, nu am putut să îl identific, presupun că era cel aflat în prezidiu… oricum, fresca îi redă şi pe reprezentanţii puterilor susţinătoare ale Italiei (cum ar fi Germania lui Hitler sau Portugalia lui Salazar), uitându-se în altă parte…

În catedrală se află mormintele impunătoare ale ultimului împărat din dinastia solomonică, Haille Selassie. O să mai am prilejul să scriu despre împărat, trebuie spus că este şi el o victimă a genocidului comunist mondial – după îndepărtarea lui de la putere la o vârstă octogenară, acesta a fost ucis de dictatorul comunist Mengistu, care l-a asfixiat cu o pernă… Corpul neînsufleţit a fost îngropat rapid în podeaua palatului, lângă o baie… Rămăşiţele au fost recuperate în 1992, după căderea lui Mengistu, cu ajutorul unor martori şi reînhumate într-un imens mormânt din Catedrala Trinităţii, construită de el. În spatele bisericii se află monumentul celor 40 de miniştri executaţi de Mengistu după preluarea puterii, dar şi mormintele altor personalităţi importante pentru Etiopia, care pot fi îngropate în curtea bisericii doar cu aprobarea expresă a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Etiopiene!

După o tură pe la hotelul Sheraton şi în superbele lui grădini, revenim la hotel Ghion pe jos… şi ne oprim fix în restaurantul chinezesc de lângă… O să lăsăm mâncarea etiopiană pentru altă dată. A doua zi avem un drum lung, spre sudul ţării, spre Arbaminch.

Despre următorii pași în Etiopia, în episoadele viitoare, iar despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

Jurnal etiopian – Incursiune în necunoscut

În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți

De ce nu îmi displac companiile aeriene ieftine

Scoțianca Karen Bryan împărtășește cu cititorii TOTB „cele mai frumoase locuri de vizitat în Europa”

Cum să înveţi o limbă străină mai uşor, mai rapid şi…gratis

Cât de sigure sunt zborurile low cost?

Cum să suni ieftin sau chiar gratuit din străinătate

Ponturi pentru zboruri ieftine spre destinaţii exotice

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger