Înainte de a mă apuca să scriu jurnalul propriu-zis, m-am gândit că nu ar fi o idee rea să vă dau mai multe repere despre această ţară extrem de complexă, fascinantă, dar şi atât de puţin cunoscută. De fapt, îmi aduc aminte că în anii ’80, România era poreclită de presa occidentală “Etiopia Europei” datorită “abundenţei” de merinde de prin alimentare, speculând foametea care a lovit Etiopia în 1985 soldată cu numeroşi morţi… Dar să nu sărim la zilele noastre, ci să începem cu începutul.
de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)
Mulţi spun că Etiopia este o ţară de legendă… aş zice că este o ţară de legende… Orice etiopian îţi va spune că începuturile istoriei lor sunt biblice – regină din Saba este văzută ca fiind una din primele regine ale ţării cu capitala la Axum. Aceasta auzind de înţelepciunea regelui Solomon s-a dus taman până la Ierusalim pentru a se înfrupta din înţelepciunea acestuia. Se pare că acolo nu s-a înfruptat numai din înţelepciune, cert este că la plecarea spre ţara natală, purta în pântece un fiu care s-a născut în Etiopia… Acesta a primit numele de Menelik (“fiul-celui-intelept” în limbile semitice) şi a fost urmaşul la tron al Reginei din Saba. Faptul că Saba este în Yemen, nu contează însă prea mult… Şi oricum cine ştie unde era de fapt Saba acum 3000 de ani ?
Povestea spune că în jurul vârstei de 20 ani, Menelik a hotărât să dea şi el o tură pe la taică-su şi a plecat la Ierusalim. Solomon a fost atât de impresionat ca pe loc a hotărât să-l lase rege în locul lui… Menelik, patriot etiopian adevărat a refuzat regală ofertă, hotărând să plece înapoi… aşa că taică-su a ordonat tuturor nobililor şi preoţilor că fiecare să-şi ofere un fiu care să-l însoţească pe Menelik în Etiopia… fiul marelui preot a furat însă chivotul legii, dat de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai şi păstrat în templul din Ierusalim… Menelik a aflat prea târziu despre isprava companionului sau, dar cum Dumnezeu a apărut în vis atât lui Solomon, cât şi lui Menelik, toată lumea s-a convins că chivotul legii trebuie să meargă în Etiopia.
Menelik este considerat primul monarh din dinastia solomonica inaugurata în secolul X i.Hr. Peste 200 de regi ai Etiopiei fac parte nominal din dinastia solomonica, pretinzând că sunt urmaşii direcţi ai lui Solomon, reginei din Saba şi Menelik, inclusiv ultimul împărat etiopian, Haile Sellasie, ucis de Mengistu Haile Mariam în 1974 imediat după lovitura de stat care a instaurat regimul comunist în Etiopia.
Dar să revenim în perioada de legenda… Alături de chivot şi de emigranţii evrei, Menelik a instaurat religia iudaică şi regatul Etiopiei cu capitala la Axum… e drept, arheologii cârcotaşi spun că Axum-ul a fost fondat cam la vreo 600 de ani de la sosirea chivotului şi fondarea regatului, dar acum ce mai contează…
Prima civilizaţie de vârf a Etiopiei este aşa-numita perioada axumita – regi putrezi de bogaţi controlau drumul comercial spre Indii, construind de asemenea un oraş strălucitor în munţi, la Axum. În jurul anului 300, un creştin sirian, Frumentius a naufragiat pe malurile Marii Roşii şi a adus cu el creştinismul în Etiopia, reuşind să-l convertească pe regele axumit Ezanus. Data convertirii de la iudaism la creştinism a regelui se pare că a fost în anul 305, Etiopia fiind a doua ţară după Armenia unde creştinismul a devenit religie de stat (Armenia în 301, Etiopia în 305, Georgia în 323 şi în fine, Imperiul Roman în 330). O mică minoritate s-a opus trecerii la creştinism, rămânând iudaici… Aceştia au constituit comunitatea falasha (sau “casa lui Israel”) care a fost mutată în Israel în anii 80 în totalitate, după ce membrii ei au fost recunoscuţi ca fiind evrei de către rabinii de la Ierusalim în ciuda practicilor religioase arhaice – falasha au fost răscumpăraţi de la Mengistu probabil în schimbul unor sume consistente de bani.
Ca orice stat său imperiu, după perioada de glorie, a urmat cea de declin… Nu se ştie de ce, dar regatul axumit a apus în jurul anilor 800 – 900. posibil datorită arabilor care au preluat controlul asupra comerţului Marii Roşii… Urmează o perioadă neagră, în care nu există prea multe informaţii asupra existenţei.
În secolul XI – XII, apare o nouă dinastie şi un nou centru de putere la Lalibela, tot în munţi, dar la sud de Axum. Aici, regele Lalibela a construit 11 biserici superbe sculptate în stâncă care sunt cu adevărat incredibile… tot atunci în Europa, au început să apară zvonuri cu privire la un regat creştin ascuns în spatele formidabilei centuri de musulmani, condus de un anumit Preot Ioan… era Regatul creştin al Etiopiei.
Perioada următoare marchează revenirea la dinastia solomonica (sau mă rog aşa a pretins cel care i-a răsturnat de la putere pe urmaşii lui Lalibela) şi lupte aprige cu musulmanii de pe coastă (regatul reuşeşte totuşi să se salveze cu ajutorul portughezilor şi datorită apariţiei populaţiei Oromo provenită din Sud care îi bate atât pe creştinii, cât şi pe musulmanii epuizaţi de lupte)… O nouă capitală se construieşte la Gondar, palatele fiind ridicate în stil… iberic !
După o perioadă, regii Etiopiei devin nomazi, iar capitala se mută odată cu ei… Reuşesc să supravieţuiască tentativelor de catolicizare, dar şi atacurilor sudanezilor sau englezilor… Sfârşitul secolului XIX găseşte Etiopia încă independenta într-un continent împărţit de marile puteri coloniale. În 1885, în urma conferinţei de la Berlin, Africa este împărţită între marile puteri ale continentului alb… Etiopia este “cedata” Italiei… Aceasta se înfige şi obţine coasta Marii Roşii încă din 1889 formând colonia Eritreea… În 1896, italienii hotăresc să obţină controlul asupra întregii Etiopii, care le fusese “alocată” de marile puteri coloniale… Atacul asupra Etiopiei este însă un eşec lamentabil, regele Menelik II obţinând o victorie fără dubii în istorică bătălie de la Adwa… de ce istorică ? Este unică bătălie directă în care un stat african a înfrânt un stat european, fiind un moment de referinţă pentru africanii care îi vedeau pe europeni că pe nişte semi-zei invincibili…
Această victorie şi menţinerea independenţei va face din Etiopia o tara-model pentru întreaga Africa. Un alt moment de referinţă este anul 1930 când Râs Tafari, fiul guvernatorului de Harar este proclamat şi încoronat ca Împărat al Etiopiei printr-o ceremonie fastuoasă sub numele de Haile Sellasie (“Puterea Trinităţii”)! Pentru Africa, Etiopia devenea în mod cert tara speranţei, iar pentru mulţi negri din Caraibe, Haile Sellasie devenea zeul noii religii rastafariene…
În 1936, Mussolini doreşte să răzbune umilinţă din 1896 şi lansează un atac asupra Etiopiei… În ciuda rezistenţei şi a unor victorii, etiopienii sunt învinşi, iar ţara lor ocupată… Rezistenta continuă, iar începutul celui de-al doilea război mondial le readuce libertatea… După numai 5 ani de ocupaţie, trupele britanice venind din Kenya în colaborare cu rezistenţa etiopiană îi alungă pe italieni… Haile Sellasie se întoarce, iar Etiopia redevine liberă.
Anii 50 fac din Etiopia liderul de necontestat a libertăţii Africii… Mulţi lideri anti-coloniali îşi găsesc refugiul în singura ţară independentă de pe continent (cu excepţia Liberiei), unii chiar pregătindu-se pentru acţiuni militare (inclusiv tânărul sud-african Nelson Mandela)… În anii 60, majoritatea ţărilor africane şi-au obţinut însă independenţa, iar rolul Etiopiei a fost recunoscut prin stabilirea sediului Organizaţiei Unităţii Africane la Addis Ababa, numeroase ţări adoptând culorile etiopiene rosu-galben-verde pentru steagul naţional… Etiopia era în culmea triumfului, iar Haile Sellasie unul dintre cei mai influenţi lideri mondiali…
Dacă Haile Sellasie este un strălucitor lider global, situaţia internă însă lasa de dorit… în ciuda modernizării accelerate (“Ethiopian Airlines” este prima companie aeriană africană), aproape 80% din populaţie sunt încă şerbi pe plantaţiile nobilimii feudale. Împăratul este absolut şi el ia toate deciziile… situaţia se deteriorează…
Recolte mai slabe, dorinţa de democratizarea şi senilitatea din ce în ce mai ridicată a sfântului împărat duc la răscoale… fie că sunt studenţii, fie că sunt taximetriştii, în fine armata se ridică, iar în 1974, Derg-ul (“Comitetul”) format din militari din eşalonul 2 preiau conducerea ţării. Haile Sellasie este arestat, este proclamata republică, iar întreaga populaţie spera într-o ţară modernă, democrată şi libera… Din păcate, din cadrul Derg-ului, cel mai hotărât este locotenent-colonelul Mengistu Haile Mariam care va prelua puterea absolută prin înlăturarea colegilor şi uciderea optagenarului împărat şi va instaura un regim comunist.
Împotriva comuniştilor de la Addis Ababa se ridică însă popoarele nordice – în special eritreenii şi tigray. Un război civil izbucneşte în nordul ortodox… În 1985, după doi-trei ani de recolte slabe datorită secetei, foametea izbucneşte în nord, mai ales în Tigray-ul revoltat… Mengistu profita şi închide regiunea… sute de mii de oameni mor de foame. Ajutorul internaţional rămâne în zonele mai liniştite…
Căderea regimurilor comuniste din Europa de Est şi perestroika sovietică îl privează pe Mengistu de resurse şi forţe militare… Trupele sovietice şi cubaneze se retrag, iar guerilele eritreene, amhare şi tigray obţin victorie după victorie. În 1991, armata etiopiană se dezintegrează, iar Mengistu fuge în Zimbabwe unde trăieşte bine mersi până în ziua de azi… Trupele de guerilla din Tigray intra dezorientate într-o capitală pustie în care nu au călcat niciodată până atunci… Ce să cucerească, ce locaţii să ocupe ? Salvarea vine din partea ziaristului Robert Kaplan care are un ghid Lonely Planet… că orice turist amator, trupele de rezistenţă, ocupa centrele puterii cu ajutorul lui Lonely Planet !
Fostul şef al guerilelor, Meles Zenawi (născut în legendara Adwa din tata tigray şi mama eritreeană) preia puterea… Va fi prim-ministru din 1991 până în ziua de azi… Toţi colegii lui erau foşti studenţi care îşi întrerupseseră facultatea pentru a deveni luptători de guerilă (inclusive Zenawi, care nu terminase decât doi ani de medicină)… Aşa că în timp ce conduceau tara, guvernul în frunte cu primul-ministru au urmat cursurile Open University pe care le-a absolvit aparent cu mare succes în 1994.
În 1993, Eritreea îşi declară independenta în urma unui referendum.. Noul stat este recunoscut de Etiopia, dar graniţele rămân deschise, iar Eritreea păstrează birr-ul etiopian ca moneda naţională… Deşi toată lumea spera că această parte destul de dezvoltată a continentului negru va deveni o naţiune de succes, Eritreea devine un “failed state” – opoziţia este interzisă, libertatea presei este anulată (Eritreea se afla pe locul 175 din 175 în clasamentul “presei libere”), economia este la pământ, iar în curând e posibil s-o vedem pe lista ţărilor teroriste (lideri islamişti din Somalia sunt refugiaţi în Eritreea, iar principalul port a fost concesionat Iranului). În 1998, pentru a masca problemele interne, Eritreea ataca Etiopia pretextând că o parte din deşertul Afar aparţine Eritreii… etiopienii reuşesc să învingă atât militar cât şi diplomatic, aşa că Eritreea se închide şi mai mult… granita etiopiano-eritreeana este închisă, iar economia Eritreeii dependenta de Etiopia se prăbuşeşte în haos. Cel mai plăcut oraş din Africa, capitala Asmara, “mică Romă” devine o fantomă…
Cam asta e pe scurt (sau pe lung) despre o ţară unică în Africa…
Pe lângă aceste date istorice, hai să vă mai zic despre alte particularităţi.
Etiopia este probabil unică ţară din lume unde este încă oficial calendarul iulian. Deşi eu am călătorit în decembrie 2010 – ianuarie 2011, calendarul oficial indica luna a 4-a din anul 2003. Anul Nou este sărbătorit pe 11 septembrie (de aceea nici un etiopian nu a murit în World Trade Center-ul newyorkez pentru că erau acasă sărbătorind Revelionul !), iar anul este împărţit în 12 luni a câte 30 zile + o lună specială de 5 sau 6 zile (în funcţie dacă este an bisect sau nu).
Ora Etiopiei este de asemenea diferită, dar sincer mi se pare că este mai logică decât ora restului lumii. Ziua începe la ora 6 dimineaţa (care pentru etiopieni, este ora zero). În jur de 6 dimineaţă este răsăritul, iar ora 12 ziua este echivalent cu ora 6 după-amiază când soarele apune… Deci, de multe ori intrând în bănci sau magazine, deşi era dimineaţă pe la 10, ceasul indica curioasă ora 4 !
Populaţia este de asemenea extrem de diversă. Unii cercetători spun că etiopienii vorbesc 84 de limbi, în timp ce recensământul din 1994 recunoaşte “doar” 77… unele limbi sunt semitice (înrudite cu ebraică şi arabă), altele nilotice sau omotice (pur africane). Lingua franca este însă amhara, o limbă semitică cu un alfabet propriu care a fost limba conducătoare de sute de ani. Atât amhara, cât şi tigray sunt limbi semitice şi provin din limba geez, o limbă moartă care este folosită doar de către biserica în slujbele religioase… E drept, tigray-i susţin că amhara provine din limba lor, fiind o fiică a “tigriniei” şi nu o soră, dar asta e.
Populaţia Etiopiei este împărţită între crestini-ortodocsi (45%), musulmani (40%) şi animişti (15%). Biserica ortodoxă este autocefala din 1959, dar până atunci a fost dependenta de Patriarhia apostolică de la Alexandria, Egipt. În schimb, este evident că lipsa de comunicare între creştinismul etiopian şi restul lumii a dus la o biserică originală – în primul rând, atenţia acordată Vechiului Testament este foarte mare comparativ cu restul lumii creştine (relevând trecutul iudaic al Etiopiei), preoţii sunt îmbrăcaţi în alb, iar ceremonialul include şi adevărate dansuri şi cântece executate de preoţi. Credincioşii sunt îmbrăcaţi în alb, mie sugerându-mi, iertată fie-mi blasfemia, hajj-ul musulman la Mecca… şi că veni vorba de legătură de asemănările cu musulmanii, de la ora 6 dimineaţa difuzoare puternice încep să emită rugăciuni capabile să trezească din somn orice oraş ! Cam ca chemările la rugăciune ale muezinilor musulmani ! În plus, în biserici intri desculţ că în moschee.
Etiopienii nu au nume de familie. Copiii iau numele tatălui. Deci dacă te cheamă Ion, iar pe tata Marius, numele tău este Ion Marius. Dacă copilul tău capăta numele de Stefan, numele lui va fi Stefan Ion. Iar dacă vei avea o fiică Ileana, ea va fi Ileana Ion.
Numele au însă o semnificaţie… De multe ori oamenii poartă nume gen “Servitorul Trinităţii” sau alte nume cu semnificaţii religioase… Dar pot apărea nume curioase cum ar fi “Înlocuitorul” (în cazul că acest copil s-a născut după un alt urmaş mort) sau chiar “Ăsta-I ultimul” (în cazul unor părinţi exasperaţi de prea multe progenituri. Pe ghidul nostru îl chema “Lumina”… Şi am avut noroc că era luminat şi cu extrem de multe cunostiinte…
Evident că ar mai fi multe de spus… Dar le ţin pentru serialul meu etiopian… Care va începe în forţă…
Despre următorii pași în Etiopia, în episoadele viitoare, iar despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.
Citiți și:
În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți
De ce nu îmi displac companiile aeriene ieftine
Scoțianca Karen Bryan împărtășește cu cititorii TOTB „cele mai frumoase locuri de vizitat în Europa”
Cum să înveţi o limbă străină mai uşor, mai rapid şi…gratis
Cât de sigure sunt zborurile low cost?
9 comentarii
Absolut fascinant. In linii mari stiam istoria lor. Sunt un exemplu in pastrarea dreptei credinte in ciuda vicisitudinilor de nedescris. Simt ca un clocot in mine, cum ca ar merita sa facem eforturi sa fie ajutati.(cu toate ca sunt neinsemnata in aceasta privinta)
Ne bucuram de aceasta prezentare. Tin insa sa subliniez: Calendarul Iulian si ora Bizantina (pe care o descrieti) este tinuta si de Sfantul Munte Athos-Halkida-Grecia. Etiopia fiind sub influenta crestin-ortodoxa pazeste vechile traditii ortodoxe precum si calendarul Iulian cam de pe acelasi timp cu Imperiul Bizantin.
Manastirile sculpate in stanca, care defapt sunt cioplite in jos de la nivelul solului sunt minuni ale antichitatii. Oamenii sunt de o bunatate rara. Tot inainte!
@ gabi – Etiopia este unica tara unde aceasta ora este oficiala. Calendarul iulian / ora bizantina mai este respectata si la manastirea Sf. Ecaterina din Sinai, nu numai la Athos, dar nu este un calendar / ora oficiala a tarii.
O sa am vreo 2 episoade care relateaza de la Lalibela. Am sarbatorit Craciunul acolo (pe 7 ianuarie). Dar mai intai, o sa scriu despre triburile din sud, de pe granita cu Kenya si cu noua Republica a Sudanului de Sud
Imi puteti spune cum ati obtinut viza etiopiana, in conditiile in care Etiopia nu are reprezentanta diplomatica la Bucuresti, iar ambasada acestei tari la Viena (unde ne trimite MAE pentru solicitarea vizei) este inchisa din octombrie 2010?
Multumesc foarte mult!
Superba negresa din poza (etiop.jpg); era bine sa fie fotografiata in totalitate. Si articolul e interesant si bine documentat, felicitari.
Bubi, am avut fix aceeasi problema. In cazul meu, consulatul din Viena mi s-a inchis in nas 🙂
Contacteaza consulatul de la Frankfurt
Uite raspunsul consulului:
you can send all the documents per post or by courier service DHL to our address. Please give attention that the following documents have to be submitted to our Consular section:-
Valid Passport (a minimum of six months validity is required)
Two passport sized color photographs
One Visa application form filled and signed by the applicant
Evidence of flight booking must be attached to the application
Visa processing fee 17.00 Euro (you are applying from Romania therefore, take a note to send the visa processing fee to our international bank account)
o Beneficiary:- Consulate General of the F.D.R of Ethiopia
o Bank:- Commerzbank Frankfurt am Main
o IBAN:- DE56 5004 0000 0582 6730 00
o BIC:- COBADEFFXXX
Please don’t forget to send pre-paid stamp and self addressed return envelops (if possible registered mail). If you have any more questions related this matter don’t hesitate to contact us.
Best regards,
Rekach Haregewoin
Attaché
Consulate General of the FDR of Ethiopia
Eschersheimer Landstr. 105-107
60322 Frankfurt am Main
Tel: 069-97 26 96 30
Fax: 069-97 26 96 33
E-mail: [email protected]
@ Sandokan – multumesc de aprecieri. Si m-ar bucura sa urmaresti serialul in continuare 🙂
Pingback: TOTB.ro - Un alt fel de Iran » Think Outside the Box
Ati scris foarte frumos despre Jurnal etiopian– Incursiune în necunoscut