Jurnal Etiopian: Cum e să ai o farfurie în buză

3

Şi a venit ziua cea mare… deşi Omo Valley este plină de triburi interesante şi fotogenice, există un THE TRIBE. Aceştia sunt mursi… De ce? Pentru că sunt de departe cei mai originali prin femeile lor cu farfurii în buză şi coarne în urechi, dar şi pentru că sunt cei mai răi şi agresivi… Şi aşa cum e şi în lumea “civilizată”, fiind un produs premium, costă mai mult: 5 biri poza!

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

Ca să ajungi la mursi, trebuie să parcurgi un drum destul de lung. În primul rând, trebuie să intri în Mago National Park, să cobori ditamai muntele şi apoi să parcurgi şi o câmpie destul de lungă. Mursi sunt foarte puţini, doar vreo 6.500 de suflete, şi în ultimii ani au fost loviţi şi de pierderea a numeroase vite datorită unei invazii de muşte tsetse. Acum s-au mai retras spre zone fără muşte tsetse (deşi ghidul ne-a spus că s-ar putea să intrăm într-o zonă cu muşte tsetse şi atunci trebuie să închidem geamurile, nu am ajuns prea departe pentru că tocmai se mutase un sat ceva mai aproape de intrarea în parc), dar şeptelul se reface greu, aşa că îşi obţin mâncarea din agricultură şi băutura din banii daţi de turişti.

Mursi sunt semi-nomazi (bântuie într-un teritoriu destul de strict), au nişte case făcute din lemn pe care pot să le ia cu ei şi să se mute mai departe. Aşa că a fost o mică surpriză pentru ghidul nostru să găsim un sat destul de aproape. Pe drum, am săltat şi un ranger cu mitralieră, este obligatoriu pentru orice maşină cu turişti străini. Aici e o zonă apropiată de graniţa cu Sudanul de Sud, nu prea există grăniceri, iar mursi, dacă sunt beţi, pot fi agresivi.

Pe drum răsar numeroşi mursi, probabil din sate care nu sunt lângă șosea, dornici să pozeze. Primii apăruţi sunt doi tipi complet goi, dar pictaţi ca de sărbătoare, gata de poză… Mai multe maşini se opresc şi nu îi ratează… Nu vor fi singurii, vor fi mai mulţi, atât grupuri de bărbaţi, dar şi de femei… OK, hai să găsim un sat.

Prima bucurie este că nu suntem singurii turişti din sat, deci nu vom fi în centrul atenţiei întregului sat. Cum am scris şi cum vedeţi şi în poze, mursi sunt faimoşi pentru femeile care îşi baga o farfurie în gură… Practic, de pe la 15 – 16 ani îşi perforează buza şi mai întâi îşi introduc un soi de dop care, ulterior, devine o farfurie mai mică făcută din lut, apoi o alta mai mare, până ajung la performanţele pe care le vedeţi. O să vă întrebaţi cum mănâncă, cum se pupă etc… Evident că își dau jos farfuria, pe care o ţin doar la ocazii speciale, și le rămâne o buză atârnată.

De ce naiba fac minunea asta?… Dacă îi întrebi (incredibil, dar am dialogat cu un mursi vorbitor de engleză), o să-ţi spună că asta e tradiţia, asta e cultura lor şi trebuie să şi-o păstreze. Specialiştii au două teorii mari și amândouă mi se par credibile… unii susţin că ăsta e idealul de frumuseţe pentru mursi (posibil, idealurile de frumuseţe variază extrem de mult pe glob), alţii susţin că dimpotrivă, femeile se urâţeau conştient în halul ăsta pentru a nu fi vânate de negustorii de sclavi – o astfel de sclavă, pe lângă că era ieftină datorită urâţeniei, era şi greu vandabilă, aşa că vânătorii ocoleau triburile de mursi. Interesant, nu sunt unici pe Terra: mai există un trib prin Brazilia în care bărbaţii îşi baga ceva în buză.

Că o fi una, o fi alta, nu ştiu, cert este că da, recunosc, femeile alea sunt urâte rău (în ciuda bănuielilor, toate pozele înfăţişează femei). Şi bărbaţii au ritualurile lor. Pentru a avea întâietate în alegerea nevestelor, trebuie să se bată cu nişte beţe lungi într-o luptă numită “donga”. Pe vremuri, donga avea loc până la moartea unuia dintre oponenţi, dar de o vreme încoace, învinsul îşi recunoaşte inferioritatea, îngenunchind în fața învingătorului care poate să-şi aleagă tipa cu cea mai tare buză din trib.

Ghidul începe să ne povestească. Mursi stau ca nişte exponate… parcă sunt la lecţia de anatomie, așezat lângă un manechin (aveam unul în clasă, la liceu)… Dar acum manechinele sunt vii şi stau neclintite… Ghidul ne arată cum îşi străpung buzele, cum le stă farfuria, cum îşi fac urme pe corp. Apoi ne arată cum fac un soi de injera din “banană falsă”, un pom care seamănă cu bananierul, dar care nu face banane şi, în fine, trecem la sesiunea de pozat… Între timp, ne băgăm şi într-o colibă unde gazda ne oferă ce altceva decât cafea… Aici nu mai avem parte de o ceremonie a cafelei ca la hameri, mai ales că afară carnavalul turistic este în toi.

Nu ieşim bine din colibă că Teo, care nu a servit vizita de curtoazie în colibă, ne spune una tare… în sat, printre cei câţiva turişti, sunt şi două romance. Wow !!! Nu am prea întâlnit mulţi romani pe mapamond (evident, exceptând Europa), dar într-un sat de mursi! Facem cunoștință, ambele sunt pasionate de fotografie, una dintre doamne fiind chiar fotograf profesionist… Sunt printr-o tură în Etiopia şi aflăm că ne vom reîntâlni la Lalibela, pe 7 ianuarie, de Crăciun! Până atunci, nu ne nimerim împreună pe drumuri etiopiene.

Plecăm din zona mursi înapoi la Jinka. Mi-ar fi plăcut o atmosferă mai liniştită sau mai destinsă, ca în satul de hameri, dar asta e …mursi sunt super-populari, în plus sunt şi puţini, aşa că numărul de jeepuri pe cap de mursi este mai mare decât în cazul altor triburi.

Înapoi la Jinka, vizităm Muzeul Văii Omo, un muzeu făcut de antropologi etiopieni şi europeni. Este bine aranjat într-o casă pe vârful unui deal ce domină oraşul, un muzeu bine făcut şi interesant… Pe lângă obişnuitele exponate gen mărgele, arme, haine, există şi transcrierea unor discuţii avute cu tribalii pe diverse teme (gen – cum e o femeie adevărată, ce părere au de poligamie – apropo, hamerii sunt poligami), precum şi o sală în care vizionăm un film documentar super-interesant despre “bull jumping” – aşa văd şi eu cum sunt sfichuite hamerițele şi cum sar hamerii peste vaci. Sincer, cu un pic de antrenament, nu mi se pare o mare chestie să sari peste vaci, în schimb femeile trebuie să strângă zdravăn din dinţi după ce sunt lovite cu nuiaua! Super tare e sfârşitul filmului, când tipul care a realizat documentarul (un britanic) se dezbrăcă şi el complet şi sare peste vaci… cu chiu şi vai, trece încercarea şi devine bărbat în accepţiunea hamer… Acum nu ştiu dacă tipul este 100% hamer, că nu am văzut nici o albă în film biciuită la greu şi jucând rolul de soră a prezentatorului! Şi înţeleg că prezenţa femeilor bătute este vitală.

După-amiază spre seară ne ducem la tribul ari, care locuieşte în jurul Jinkai… Un trib similar cu konso. Aici nu ai parte de fotomodele nud ca în alte triburi, nici de ceremoniale ciudate, ci de nişte oameni îmbrăcaţi cu haine occidentale la mâna a 20-a şi locuind în sate destul de mari şi organizate. Ăsta e tribul care munceşte. Şi, surprinzător, muncesc până şi bărbaţii, nu numai femeile ca prin alte părţi! De aceea, aparent, ei au fost deconsiderati de toţi vecinii care se specializau în bătăi… Ăştia lucrau – arau pământul, creşteau vite, se ocupau chiar şi de albinărit… Plimbarea prin sat relevă că asta este tribul care munceşte – există femei care fac bere din millet, vedem o olăriţă la treabă (aparent cam toate oalele din Omo Valley sunt făcute de ari), Adriana îşi face mâna la făcut o injera şi reuşeşte până la urmă, deşi se umple de fum… În plus, vizităm chiar şi fierarul satului care are un job păstrat din tată în fiu… Evident, peste tot, copii care cer “Highland, bir, pen, candy”, dar când le dai aparatul foto, orice cerere dispare fără urmă şi toţi se bulucesc să-şi vadă feţele pe ecran…

Din păcate, tura noastră prin Omo Valley se termină în curând, vom vizita mâine o piaţă din zona tribului banna (dar unde vin şi ari şi hameri) şi nu îi vom rata pe Dorze, dar asta după ce ajungem înapoi în Arbaminch.

Despre următorii pași în Etiopia, în episoadele viitoare, iar despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.blogspot.com.

Citiți și:

Jurnal Etiopian: Africa de la Discovery

Jurnal etiopian: La șuetă cu un rege

Jurnal etiopian – Incursiune în necunoscut

În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți

De ce nu îmi displac companiile aeriene ieftine

Scoțianca Karen Bryan împărtășește cu cititorii TOTB „cele mai frumoase locuri de vizitat în Europa”

Cum să înveţi o limbă străină mai uşor, mai rapid şi…gratis

Cât de sigure sunt zborurile low cost?

Cum să suni ieftin sau chiar gratuit din străinătate

Ponturi pentru zboruri ieftine spre destinaţii exotice

Tags:



3 comentarii

  1. Chiar m-am deconectat. Toata ziua politica si alte nebuneli, ne timpesc de tot.
    Foarte interesant. M-am intrebat mereu si chiar am comentat.Oamenii acestea cum traiesc fara echipamentele noastre moderne, fara masini fara asfalt si se multumesc cu atit de putin ???? Toata averea lor este o bocceluta si ceva animale in rest ce mai au????

  2. Pingback: Jurnal etiopian – Ce faci vecine ? Rău, mi-au mâncat termitele casa! » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger