Jurnal etiopian: Babuini sișampanie

0

Sunt consideraţi unii dintre cei mai pitoreşti munţi din Africa, găzduiesc zeci de specii, dintre care unele endemice, iar din mijlocul lor răsare cel mai înalt munte din Etiopia şi unul dintre cele mai înalte din Etiopia – Ras Dashen. Welcome to Simien Mountains!

de Dumitru Răzvan Cezar (Imperator)

După Gonder, am luat drumul în continuare spre Nord. După câţiva kilometri, am trecut şi prin fostele sate locuite de falasha… Ce sunt falasha? Evreii negrii, evreii etiopieni. Ei susţin că sunt urmaşii direcţi ai evreilor aduşi de Menelik, fiul lui Solomon, în Etiopia şi care au refuzat în ciuda tuturor persecuţiilor să rămână mozaici după trecerea restului etiopienilor la creştinism… Ca şi creştinismul etiopian, şi religia mozaică de aici este originală… mai precis, este rămasă în urmă, deoarece urmează aceleaşi ritualuri ca pe vremea lui Solomon, religia mozaică evoluând între timp… În anii ’70, rabinii Israelului i-au recunoscut ca fiind evrei, falasha primind dreptul să emigreze în Israel. Războiul civil din anii ’70 – ’80, foametea şi sărăcia i-au făcut să accepte oferta de emigrare. Mai întâi, colectaţi din taberele de refugiaţi din Sudan, iar mai apoi, în urma unei înţelegeri secrete între regimul Mengistu şi Israel, toţi falasha au fost transferaţi în Israel, unde au găsit o societate ciudată, necunoscută şi rasistă. Etiopienii susţin că falasha din Israel sunt nefericiţi. Probabil… dar de întors nu s-au întors, iar casele lor au fost ocupate de alţii… care exploatează memoria falasha, evident în scop turistic…

Drumul de la Gonder nu mai este atât de bun. Cum am ieşit din oraş, a dispărut asfatul… şi o să-l dăm la “obiecte pierdute” până hăt, aproape de Aksum, deci prin toată zona Simien… Odată cu asfaltul, au apărut chinezii care asfaltează, dar au dispărut şi câmpurile impecabil cultivate… iar sărăcia localităţilor întâlnite pe drum ne “reîntoarce” în Africa.

Poarta de intrare în Simien National Park este un orăşel, mai precis o comună mai mare numită Debark. Şi deşi este plin de turişti străini care forfotesc, iar construirea de hoteluri este în toi (noi am stat într-un hotel care tocmai fusese deschis cu o săptămână în urmă, dar era încă departe de a fi cu adevărat gata), Debark este poate unul dintre cele mai sărace locuri în care am fost în Etiopia… Sau cel puţin aşa părea.

Dar sărind peste Debark, pot spune că am petrecut două zile super plăcute în parcul naţional Simien. Toate ghidurile de călătorie spun că Simien sunt cei mai pitoreşti munţi din Africa… Într-adevăr, au nişte panorame excepţionale… relieful Etiopiei este chinuit de mişcări tectonice şi este incredibil de fragmentat, peste tot găseşti abrupturi, adevărate canioane… Iar Simien nu duce lipsă de aşa ceva… Dar de multe ori mi-am adus aminte de panoramele de la noi, văzute de pe Bucegi, mai ales de la Cruce.

Munţii Simien se afla la peste 3.000 metri altitudine. Am avut cu mine pastile de altitudine… Dăţile precedente când am urcat la peste 3.000 metri am avut probleme cu înălţimea. În Peru, la Cuzco, mi-a fost foarte rău, doar mestecând frunzele de coca am ieşit din această stare de rău de altitudine. Când am fost în Tibet, am avut pastille şi mi-au rezolvat problema. Chiar şi cu 10 zile înainte, când am urcat la Entoto, lângă Addis, începuse să mă ia raul, dar am coborât destul de repede pe vale, în Addis. Dar aici nu am simţit nimic, deşi eram la o altitudine similară cu cea din Cuzco şi mai sus decât Entoto… Care a fost diferenţa? Acomodarea. Atât la Cuzco, cât şi la Lhasa sau Entoto, am ajuns direct de la altitudini reduse de unde am venit cu avionul. Acum, eram deja de vreo 5 zile de altitudini de gen 2.000 – 2.500 de metri şi saltul la 3.000 – 3.200 de metri nu a mai fost un şoc pentru organism.

Munţii Simien nu sunt faimoşi doar pentru panoramele superbe, ci şi pentru speciile de animale care se găsesc doar aici. Cele mai faimoase specii sunt ibex-ul, o verişoară a caprei noastre negre, lupul etiopian şi babuinii gelada. Dacă ibex-ul nu-l poţi vedea decât dimineaţa devreme sau la căderea nopţii, iar lupi sunt doar câteva exemplare într-un parc cu mulţi kilometrii pătraţi, în schimb nu vei avea nici o problemă să te întâlneşti cu babuinii gelada.

În primul rând, babuinii gelada sunt o specie foarte socială… Umblă cu zecile împreună iar găşti de 200 de maimuţe nu sunt neobişnuite… Ne-am întâlnit de câteva ori cu adevărate armate de maimuţe… Se uitau la noi, uneori sictirite, alteori cu ceva curiozitate, dar îşi vedeau de treabă – de scărmănat pământul în căutare de hrană, de scărmănat blana rudelor şi a prietenilor în căutare, probabil, de pureci şi, în plus, nici nu cereau un bir sau orice altceva. Am petrecut destul în mijlocul babuinilor şi pot spune că au fost nişte momente drăguţe.

Ca să intre în parc, grupurile de turişti trebuie să fie escortate de scouts. Noi, având un traseu mai uşor, am avut parte de un nene care zicea că are vreo 60 ani, dar arată de 70… Asta nu-l împiedica să nu se plimbe pe munţi în jos şi în sus, de multe ori sprijinindu-se în puşcă ca într-unul din acele bastoane nelipsite la amhari… Mă rog, puşca aia era mai degrabă toiag, probabil era moştenită de la bunicul lui care îi bătuse pe italieni la Adwa!

S-a întâmplat ca să sărbătorim Anul Nou în Debark. Sărbători e un fel de-a spune, pentru că pentru etiopieni nu era deloc Anul Nou, ci doar o zi obişnuită… Anul Nou Etiopian este pe 11 septembrie. De aceea nu există victime etiopiene în atacul asupra World Trade Center şi Pentagon, toţi etiopienii erau acasă, sărbătorind Anul Nou!

Aşa că am sărbătorit Anul Nou într-un mod original. Fish, ghidul nostru ,ne-a invitat la o ceremonie tradițională a cafelei, la parterul hotelului în care eram, ocazie cu care ne-am împrietenit şi cu un cuplu haios din Italia… Şi cum a doua zi, de dimineaţă, trebuia să plecăm foarte devreme, în jurul orei 6.30, am zis să nu mai aşteptăm miezul nopţii, aşa că am stabilit ora 22.00 ca oră de deschis şampania… Unde era Anul Nou la ora 22.00, ora Etiopiei ? După un mic calcul, am ajuns la concluzia că era în … Pakistan! Ei bine, am sărbătorit Anul Nou pakistanez.

Aşa că am dat televizorul pe un canal sudanez unde părea să se desfăşoare un talk show politic cu Mama Omida şi un nene la costum, iar la ora 22.00 am deschis şampania adusă de acasă. Şi apoi ne-am dus la culcare…

A doua zi, călătoream prin praf şi printre excavatoare spre Aksum, locul unde se spune că se afla Chivotul Legii…

Despre călătoriile lui Imperator prin toată lumea puteți citi la http://www.imperatortravel.ro.

Citiți și:

Jurnal etiopian:Ținutul din Stăpânul Inelelor este in Etiopia

Jurnal etiopian: Bucovina Etiopiei

Jurnal Etiopian: Cum e să ai o farfurie în buză

Jurnal Etiopian: Africa de la Discovery

Jurnal etiopian: La șuetă cu un rege

În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți

Cum să înveţi o limbă străină mai uşor, mai rapid şi…gratis

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger