Junky de seriale

2

  În anticamera stomatologului am dat peste un articol într-o revistă glossy, ceva gen 10 semne că tipul cu care ieși la o întîlnire e cuplat și unul dintre semne era priceperea lui la seriale noi. E o observație bună – știu și eu bărbați care se uită mai mult la filme cînd sînt singuri și după ce-și găsesc femeie, încep să recomande entuziaști seriale de pe Vplay.

 

de Dan Sociu

 

Cred că e o logică evoluționistă în treaba asta. Publicul tradițional pentru romane e majoritar feminin și așa a fost dintotdeauna, de cînd acest gen de cărți apărea în foiletoane. Pe lîngă plăcerea pe care ți-o dă o poveste bine spusă, e și cea a atașamentului față de personaje. Femeile nu prea citesc povestiri (se vede din vînzări), pentru că personajele au o viață scurtă și n-ai timp să te lipești.

Serialele sînt noile romane populare. Le lipsește deocamdată atracția de bază a literaturii, imersarea în subiectivitatea altora, dar 1 trăim în timpuri în care subiectivitatea e standardizată, e un obiect în serie (capitalismul, regularizarea protestantă a societății și știința au vidat eul de subiectivitate) și 2 serialele pot mima subiectivarea.

Cînd o femeie își trage noul bărbat la seriale, îi testează capacitatea de atașament. Dacă reziști la destule sezoane, ai material de soț și tată. Discuțiile de pe marginea poveștilor sînt tot un fel de teste, prin care afli ce viziune are partenerul asupra vieții și mai ales asupra psihologiei celuilalt sex (nu știu cum e în cazul cuplurilor homosexuale). Problema e că psihologiile alea sînt deocamdată psihologii americane, pentru că încă nu s-a inventat un serial românesc la care să se poată uita bărbații și femeile în același timp dar să presupunem că, fundamental, avem cam aceleași rotițe, altfel de ce am fi rîs atîția la Seinfeld, cînd viețile noastre sînt așa de puțin new-yorkeze?

Hai să fac și eu deci cîteva recomandări scurte din această perspectivă dublă, serialul ca roman și serialul ca test de personalitate evoluționist (evident, sînt doar speculații de-ale mele):

Dexter – poveste existențialistă; un ucigaș în serie care omoară oameni foarte răi se luptă cu esența sa; dacă Sartre avea dreptate, o să reușească să-și schimbe natura, care la Sartre nu există, e ce vrem noi; luptă cu atît mai grea cu cît nu poate să primească ajutor pentru că nu are cum să-și recunoască esența; e un moment cînd Dexter se cuplează cu o femeie care îi înțelege natura și o acceptă, spre deosebire de Rita, viitoarea nevastă, care habar n-are ce-i cu el; se dovedește că femeia care îl înțelege nu e și femeia potrivită pentru el; morala acestui moment din serial e foarte interesantă și cumva creștină: cine n-o să-și piardă sufletul n-o să-l cîștige; adică – dacă te ții cu dinții de identitatea ta dragă, n-ajungi nicăieri, soluția de ieșire e fake it till you make it; nu contează cine ești în esență, contează ce faci; în loc să ne căutăm obsesiv sinele autentic, poate ar fi mai bine să căutăm sinele care ne e de folos, cu tot doliul cumplit al renunțării la noi înșine; inserturile de subiectivitate (auzim gîndurile personajului) accentuează dramatismul acestui război interior al lui Dexter; o anumită parte a publicului masculin și-ar dori bineînțeles ca Dexter să rămînă la fel, blestemat la izolare dar puternic; publicul feminin ar vrea ca el să se schimbe, să se facă băiat de casă; pentru că dacă un sociopat poate să se schimbe, un alcoolic sau un playboy n-au nici o scuză să nu facă eforturi.

 

Breaking Bad – poveste despre criza masculinității; un prof de chimie șters și umil se transformă într-un mare mafiot ca să-și poată întreține familia; deci își descoperă omul sălbatic din el, esența sa de bărbat care pune responsabilitatea pentru familie înaintea oricărei moralități mai generale; în timp, se înrăiește nepermis de mult, ceea ce s-ar putea să nu mai placă publicului feminin

 

Mad Men – poveste morală dedicată femeilor care cad ușor în plasa narcisicilor; aparența de putere și sex-appeal a lui Don Draper ascunde un suflet gol, speriat de emoții; un serial care se strică la un moment dat, cînd situațiile nu mai sînt create să se ciocnească de personalitatea personajului, pentru a o revela, și scad la nivelul melodramei; e un test bun pentru dibuirea partenerului – dacă îl admiră prea mult pe Draper, dacă ar vrea să fie ca el înseamnă că e un narcisic nesigur, că ține mai mult la imagine decît la dragoste (Draper e o legumă din punctul ăsta de vedere, viața lui reală e un iad; dar ce aparențe cool știe să creeze)

 

Enlightened – narcisica rănită care învață realitatea, ca-n Dezonoare a lui Coetzee; o femeie fostă bombă sexy se trezește pe la 40 cu superputerile pleoștite (și încearcă să se repare, cum altfel, printr-o terapie de 50 000 de dolari la malul mării – ceea ce o lasă cu datorii și o forțează să se mute cu maică-sa); din cea mai cea ajunge o tanti blondă și ridată enervantă și egoistă, căreia lumea nu mai e dispusă să-i facă pe plac; un serial greu de dus pentru cei care se jenează ușor de penibilul personajului; dar poți să te atașezi de ea și s-o simpatizezi dacă ai sărit de o anumită vîrstă (între 27 și 40) și simți că farmecele naturale nu-ți mai aduc așa de ușor disponibilitatea celorlalți; dincolo de psihologie e și sociologia poveștii, lumea adulților după criză, prăbușirea fanteziilor pre-criză și așa mai departe.

 

Justified – serial pentru bărbați, cu scenariu de Elmore Leonard; personajele secundare și situațiile au un fel de realism mizerabil, de white-trash și America profundă pe care nu le găsești mai nicăieri în altă parte; încearcă și alții dar nimeni nu poate face naturalețea dialogurilor și reacțiilor lui Leonard (criminalitatea, de exemplu, e văzută cumva casual, atenuat, ca o chestie firească, nu dramatică, cum e în majoritatea serialelor polițiste).

 

Louie – cel mai tare serial de comedie (și nici Lucky Louie, o încercare mai veche a lui Louis CK de tv show, nu e deloc de lepădat); Louie are ceea ce se cheamă autenticitate și așa ceva e mai rar.


2 comentarii

  1. Bun articolul – sincer si fara pretentii nelalocul lor, bune recomandarile (neentuziaste?) – la fix pentru perioada asta “fara femeie” prin care trec(em).

Leave A Reply