Înainte ca obiectivele camerelor digitale sau nelipsitele smartphone-uri să fie, alături de imaginile pe care le pun în circulație, arme atât de răspândite, pe care oamenii să le lanseze direct din miezul istoriei, fotografia presupunea un cu totul alt tip de misiune. În mijlocul revoltelor sau al războaielor, fotograful juca un rol singular — de pildă, felul în care a ajuns să ni se întipărească în minte plaja cu soldați căzuți în luptă din timpul Debarcării din Normanda i se datorează exclusiv celebrului fotograf de război Robert Capa și filmelor sale, în mare parte deteriorate în timpul developării.
Invazia Cehoslovaciei de către trupele țărilor semnatare ale Pactului de la Varșovia. Praga, 1968. Foto: Josef Koudelka. Coryright: Magnum Photos
Josef Koudelka este un alt exemplu clasic pentru acest tip de erou care și-a riscat viața pentru a transmite, din sistemul închis, mărturiile violenței istorice. În august 1968, când armatele statelor semnatare ale Pactului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia, Josef Koudelka a realizat o serie de fotografii pe care a reușit ulterior să le scoată din țară. Fotografiile lui au fost publicate sub anonimat de agenția Magnum Photos în 1969. Mai târziu, când viața familiei sale nu mai era în pericol, fotograful și-a asumat public identitatea. Săptămâna viitoare, Koudelka va veni la București, pentru lansarea albumului foto ”Invazie Praga 68”, la Librăria Bastilia, și pentru o expoziție în MNAC Anexa, organizată de Institutul Francez și de Centrul Ceh.
Primăvara de la Praga este, mai ales în vremurile pe care le trăim, între tăcerea politicienilor și a presei, și vocile răsunătoare ale mulțimilor care au ocupat străzile, o lecție istorică pe care apariția acestui album de fotografie, publicat de Editura ART, cu sprijinul Ambasadei Republicii Cehe în România și al Centrului Ceh București, ne determină oportun s-o revizităm. ”Căderea cenzurii după douăzeci de ani [în martie 1968, n.r.]a fost factorul esenţial şi determinant al cursului rapid de evenimente care au urmat. Libertatea cuvântului, proprie regimurilor democratice, era în contradicţie cu un sistem politic bazat pe dominaţia absolută a unui partid unic. Procesul de renaştere condus şi controlat de sus a degenerat în martie într-un haos necontrolat al opiniei publice trezite. Partidul Comunist Cehoslovac şi-a pierdut poziţia de frunte în presă, iar media au devenit, din trâmbiţătorul regimului, cel mai aspru critic al său. Presa, radioul şi televiziunea au depăşit în curând graniţa utilă şi acceptabilă pentru centrul reformist. Un efect la fel de radical l-a avut libertatea oamenilor de a se aduna. La primele mitinguri pragheze din martie 1968 nu răsunau doar voci care îl sprijineau pe Dubček şi socialismul cu faţă umană, ci şi păreri întrutotul împotriva regimului. Se dezlănţuiseră forţe pe care nu le prevăzuse nimeni. Pe tot cuprinsul Cehoslovaciei se revărsau valuri de solicitări. Indivizi şi grupuri, uniuni şi organizaţii sociale, popoare şi naţionalităţi îndreptau către centru mii de cereri, rezoluţii, petiţii şi declaraţii. Unul dintre sloganurile vremii era: În Cehoslovacia, cu rezoluţia se face revoluţia!,” scriu Jiří Hoppe – Jiří Suk – Jaroslav Cuhra în introducerea volumului care cuprinde 249 de fotografii realizate de Koudelka, majoritatea nepublicate până acum.
La doar câteva luni după acest punct de turnură, după ce la întâlnirea de la Dresda, conducătorul URSS, Leonid Ilici Brejnev, a denumit situaţia din Cehoslovacia drept „contrarevoluţionară”, criticând în primul rând libertatea de expresie și libertatea presei, iar președintele Dubček a promis că Partidul Comunist Cehoslovac „va lua măsuri” şi va controla presa periculoasă. Acest lucru a întârziat să se întâmple, atâta vreme cât Dubček nu voia intre în conflict cu mulțimea revoltată, iar următoarele luni s-au consumat într-un perpetuu joc de șah care prindea la mijloc, între societatea civilă pragheză și directivele venite din partea URSS, guvernul reformist. ”Presiunea sovietică, ascunsă până atunci în cabinete şi pe culoare, s-a amplificat şi s-a transformat într-un conflict deschis între Partidul Comunist Cehoslovac şi partidele comuniste din ţările vecine. Conducerea lui Dubček a avut, în iulie, două tentative serioase de a reintroduce cenzura şi de a interzice organizaţiile de opoziţie care apăreau. Eroziunea sistemului autoritar ajunsese însă la un nivel atât de avansat, încât fracţiunile mai mici ale regimului au refuzat să îndeplinească măsurile represive şi de cenzură. Societatea civilă cehoslovacă s-a angajat în conflict în numele promiţătoarei perspective de independenţă statală şi de libertate de decizie,” scriu autorii introducerii de la ”Invazie Praga 68”. Astfel, între 20 și 21 august 1968, Berjnev și statele semnatare ale Pactului de la Varșovia au trimis în Cehoslovacia 350-400.000 de soldați înarmați.
Invazia Cehoslovaciei de către trupele țărilor semnatare ale Pactului de la Varșovia. Praga, 1968. Foto: Josef Koudelka. Coryright: Magnum Photos
În fața acestei vești, cetățenii orașului Praga s-au mobilizat cum numai o societate civilă perfect încrezătoare în valorile pentru care luptă o poate face: ”Transportul în comun nu a mai făcut faţă: în loc să se ducă la serviciu, oamenii se îndreptau spre centrul oraşului, spre locurile importante – spre clădirea Radioului Cehoslovac, spre Comitetul Central al Partidului Comunist Cehoslovac, spre Piaţa Václav şi spre Piaţa Oraşului Vechi. Invazia stârnise revolta generală: metropola (şi odată cu ea şi alte oraşe cehe şi slovace) arăta ca un muşuroi mobilizat. Oamenii apărau cu mâinile goale şi prin cuvinte Radioul de stat cehoslovac care transmitea liber de pe bulevardul Vinohradská. Aici, situaţia amintea de starea de asediu: baricade formate din autobuze, case incendiate cu ferestre sparte, pietre scoase din pavaj, focuri de arme uşoare şi de arme grele, zgomot de motoare, fluierături şi scandări, explozii, foc şi fum. La Radio, în cele din urmă, au murit şaptesprezece cetăţeni, dintre care zece fuseseră grav răniţi. Înainte de ora nouă, clădirea a fost ocupată, iar soldaţii ruşi au putut urmări ce se întâmpla pe stradă chiar de la geam. De-a lungul întregii zile, oamenii înarmaţi au ocupat instituţiile regionale şi centrale, birourile, redacţiile, studiourile radio şi de televiziune, centrele de transmisiuni. Redactorii şi tehnicienii, cu ajutorul cetăţenilor şi al organizaţiilor, au reuşit să găsească soluţii de avarie: spaţii alternative şi metode tehnice de a reface transmisiunea. Informarea continuă a publicului era asigurată şi de ediţiile speciale (sub formă de fluturaşi) ale cotidienelor şi revistelor cehoslovace împărţite de voluntari, care circulau din mână în mână prin pieţe.” În fața tancurilor, oamenii au ripostat prin îndemnuri la nonviolență și, mai ales, prin forța cuvintelor. ”„Nu suntem singuri, lumea întreagă e cu noi. Creion şi hârtie – puşca noastră fie,” spuneau oamenii ieșiți în stradă.
În tot acest context, un aparat foto, aparținând lui Josef Koudelka, pe atunci în vârstă de 30 de ani, a înregistrat pulsiunile străzii și, mai ales, ale vieții cetățenilor determinați să-și apare fărâma de libertate pe care o cuceriseră. Proaspăt întors dintr-o călătorie în care documentase viața țiganilor din România, ca parte a unui proiect mai amplu, materializat ulterior într-o carte de referință, Gypsies, Kouldeka n-a imortalizat doar fervoarea oamenilor, ci și forța tancurilor cu care forțele ocupării au strivit mulțimea. Fotografiile din timpul invaziein Pragăi au reușit să iasă din țară, ajungând la prestigioasa agenție Magnum, care le-a publicat în Sunday Times, sub inițialele P.P. (Prague Photographer), pentru a proteja identitatea autorului și siguranța familiei sale. Învăluite în misterul anonimatului, imaginile au devenit iconice pentru acest moment de mare tensiune istorică, iar un an mai târziu ”fotograful necunoscut” a primit două premii importante, unul din partea Overseas Press Club, precum și Medalia de Aur Robert Capa, pentru curajul deosebit din spatele gestului și al imaginilor sale.
În 1970, cu ajutorul recomandărilor primite de la Magnum, Koudelka a cerut viză de lucru pentru trei luni în Anglia, unde a fugit, primind azil politic și rămânând peste zece ani. Un an mai târziu, a devenit membru Magnum, continuându-și drumurile nomade prin Europa, nedezlipit de camera sa, unul dintre puținele obiecte pe care le deținea. ”Un exilat care călătorea și fotografia constant în lunile calde, afundându-se apoi, pe tot parcursul iernilor, în camerele obscure de la Agenția Magnum, pentru a-și developa imaginile,” așa îl descriu cei de la revista Time, într-o scurtă retrospectivă a proiectului său fotografic dedicat țiganilor din comunitățile europene. De-a lungul timpului, a primit numeroase premii, având în prezent publicate peste 10 de cărți. ”Maximul posibil, asta m-a interesat întotdeauna,” spune Koudelka, drept motto pe pagina sa deschisă pe site-ul Magnum.
Este un rar privilegiu să întâlnești în carne și oase un astfel de personaj, un călător legendar pentru care fotografia înseamnă pur și simplu modul de adaptare la viață și care transformă realitățile înconjurătoare în valoroase mărturii istorice. Tocmai de aceea, Editura ART împreună cu Centrul Ceh, Institutul Francez şi Librăria Bastilia au plăcerea de a vă invita miercuri, 16 octombrie, la ora 18.30, la prezentarea şi lansarea unui volum, “Invazie Praga 68”, în prezenţa autorului, celebrul fotograf Josef Koudelka. Acum, când revoluțiile se transmit în direct în rețelele sociale, iar aparatele foto au devenit extensii ale indivizilor, ca arme ale cunoașterii și civismului, avem multe de învățat de la oameni care au spart ziduri, cortine de fier, războaie reci, granițe petrificate, folosind drept ”combustibil” curajul, prezența de spirit, empatia și filmele foto. Prețul albumului foto publicat de Editura ART va fi de 97 de lei, însă în ziua lansării, cumpărătorii vor avea o reducere de 25%. Între 17 octombrie și 2 februarie, Institutul Francez și Centrul Cultural Ceh vă invită la MNAC Anexa de pe Calea Moșilor pentru a vedea și o ezpoziție cu fotografiile lui Koudelka.