Jos clasa politică abstractă! Sus oamenii politici!

2

Despre ce schimbare se urlă în piaţa Universităţii? Pleacă ai voştri, vin ai voştri. Aud constant acelaşi lucru între persoanele care contestă mişcarea din Piaţa Universităţii. Cum să facem să fie bine, dacă ei sunt aceiaşi? Vă plângeţi în egală măsură de toate partidele, dar democraţie fără partide politice nu există. Clasa politică actuală este compromisă. Deci despre ce e vorba în minţile noastre, totuşi, ale revoltaţilor?

de Irina Zamfirescu

„Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut” – Lord Acton. Am aflat dictonul acesta prin anul doi de facultate. Studentă fiind, am considerat această poziţie ca fiind maliţioasă şi imposibilă într-un stat de drept – pentru mine lucrurile erau evidente: funcţia este direct proporţională cu responsabilitatea. Acum, la câţiva ani distanţă, o înţeleg. Lord Acton indică o relaţie de direct proporţionalitate între putere şi coruptabilitate. Nu ştiu dacă o fi aşa, căci nu sunt destui corupţi dovediţi pentru a verifica teza asta. Dar în mod cert nici teza mea nu este infirmată de „clasa politică” actuală.

Clasa politică nu este o masă amorfă, este formată din indivizi. Când invocăm această clasă politică am senzaţia că extragem responsabilitatea indivizilor ce compun clasa şi rămânem cu o responsabilitate comună şi abstractă. Clasa politică împotriva căreia strigăm în Piața Universităţii nu este un soft ce poate fi upgradat, devirusat sau înlocuit cu ceva mai bun şi avansat. Clasa politică este formată din nume şi chipuri, cu raţiune şi capacitatea de a discerne între alb şi negru. Scandările din piață nu se adrsează clasei politice, ci acelora care o formează. Cei ce aleg să se delimiteze de Piaţă invocă lipsa de alternativă. Poate dacă înlocuiesc sistemul politic cu politicieni, vor înţelege despre ce reformă scandăm noi.

Aşa numita reformare a clasei politice nu este un proces abstract, un vortex mecanic care va fi aplicat asupra sistemului politic. Schimbarea clasei politice nu este sinonimă cu depopularea actualului sistem politic şi repopularea lui cu oameni imaculaţi, virtuoşi şi cu frică de dumnezeul funcţiei publice – cetăţeanul. Reformarea clasei politice se face prin restabilirea relaţiei de direct proporţionalitate dintre funcţie şi responsabilitate. Nu este nicio revoluţie, într-adevăr. Dar cum faci ca lucrurile să se mişte, să anunţi că tu, cetăţean, ai senzaţia unei şubrede şi incorecte reprezentări? Cum să anunţi că vezi la televizor că în timpul şedinţelor din Parlament, indivizii reuniţi sub numele de clasă politică se joacă pe tablete? Nu mai târziu de ultima şedinţă a Camerelor reunite aveam senzaţia unui „iParlament”.

La nivelul administra’iei locale, Primăria Capitalei sfidează fără nicio urmă de jenă administrativă noţiunea de consultare publică. Funcţionarul public se ascunde după o funcţie, nu gestionează un serviciu public. Cel mai evident exemplu, lipsa regulmentului de aplicare a Legii 350 / 2001, regulament care era obligatoriu încă din februarie anul trecut (acesta prevede mecanismul de consultare publică în ceea ce priveşte dezoltarea urbană). La fel şi la nivelul administraţiei centrale, consultarea publică se face tot online şi tot cu aroganţă: procesul de consultare publică pe proiectul de Lege cu privire la comasarea alegerilor a fost sistat pe parcurs, pentru că Guvernul ştie mai bine, deci îşi asumă treaba asta. Lucrurile nu sunt cum trebuie să fie, dar ce mai avem de făcut? Politicienii au obligaţia legală şi morală de a ne reprezenta, iar cetăţenii au obligaţia de a nu moţăi.

Nu îmi fac iluzii – nu cred că politicienii au aflat abia acum opinia noastră despre ei. O ştiau de ceva vreme. Lipsa de încredere a poporului în politicieni este un dat axiomatic. Şi nu cred că doar la noi. Dar eu am încredere că, dacă mii de oameni cer cinste, decenţă şi transparenţă, ceva se clinteşte, ceva se schimbă. Măcar că Băsescu nu mai sună în direct la Realitatea să ne umilească pe toţi.

Reformarea nu se întâmplă, ni se întâplă. Aşteptarea nu este o opţiune, la fel cum ţara nu este un spectacol. Nu e suficient să constatăm că lucrurile nu se clintesc, trebuie să le clintim noi.  Iar pentru aceia care ne acuză pe noi, cei ieşiţi în piaţă, că facem jocul Puterii sau al Opoziţiei – este problema lor de formatare a conştiinţei, nu a noastră de participare la reformă. Piaţa Universităţii se va muta în fiecare birou de funcţionăraş public sau de ales al neamului. Jos clasa politică! Haideţi cu oamenii politici adevăraţi, identificabili şi interpelabili.

Foto: Biblioteca Alternativă

 

Puteţi citi de acelaşi autor:

Ninge, ninge / vom învinge!

Noi, cetăţenii simpli, ne asumăm răspunderea

Băsescu şi serviciul de descrâncenare


2 comentarii

  1. Pingback: Școala altfel, sistemul același | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Pingback: Joaca de-a Parlamentul | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger