Joaca de-a Parlamentul

5

Joaca de-a guvernarea trebuie că este foarte distractivă. Conform Realitatea TV, un deputat are o soldă de cam 4000 lei, deci sub 1000 de euro. Dacă eşti senator sau deputat trebuie să cam stai pe lângă Parlament – şedinţe ale comisiilor, Camerelor ori în plen. Mai trebuie să mergi şi în teritoriu, că doar ai fost ales de nişte cetăţeni pe care îi reprezinţi. Deci e o slujbă full time. Dacă în privat salariile pot fi mult mai bune de-atât, de ce ai alege totuşi aşa o condiţie financiară mediocră?

 

de Irina Zamfirescu

Care o fi miza funcţiei? Evident, este una morală şi cu rădăcini patriotice, căci altfel nu se poate. Legea 96/2006, Art. 10 stipulează: „principiul legalităţii şi bunei-credinţe”. Dar şedința de alaltăieri din Camera Deputaţilor a fost un spectacol hâd de lipsă de bună credinţă. Am fost la şedinţă cu convingerea fermă că o să îmi placă la nebunie. Aşa păţesc şi la şedinţele de Consiliu General, când reuşesc să intru. Aparent este plictisitor – prea tehnic, prea ca la stat! Dar nu, acestea sunt prejudecăţi – tot ce se întâmplă în sălile de şedinţe este similar unui spectacol. Doar că e ieftin. Şi la propriu, căci, teoretic, avem acces fără probleme, şedinţele fiind publice.

21 februarie, şedinţă Camera Deputaţilor. În sala de şedinţă am fost adusă de vântul ecologiei – era posibil să mai mătrăşească un pic Legea Spaţiilor Verzi. Nu ştiam că, în fapt, aveam să aterizez în plină grevă parlamentară. Am ajuns, o gaşcă de ONG-işti, într-una dintre lojele destinate publicului. Jos, forfotă: tablete, ziare, laptopuri, strângeri de mână şi discuții relaxate. Ici-colo recunoşteam câte o faţă, decriptam câte o hârjoneală. Într-o lojă paralelă cu a noastră, multă presă. Curios, în condiţiile în care era plin de presă şi la parterul camerei de şedință. Printre camere şi jurnalişti zăresc oameni la costum, voioşi şi, aparent, satisfăcuţi. Da, erau ei, deputaţii aflaţi în grevă (Opoziţia).

Începe şedinţa. Jos, se strigă „catalogul”. Sus, se strigă „ruşine”. Aplauze de jos: ieşiseră taman bine la numărătoare. Erau puţin peste jumătate, deci şedința se putea ţine. Sus, spiritele se precipită: se strigă către sală că se fură, că se minte, că se toate cele rele. Jos, şedința continuă. Domnul Ioan Oltean prezidează, adică citeşte titlurile legilor ce aveau să fie votate. Mă uit în sală şi mi se taie tot cheful de distracţie: aceleaşi laptopuri, ziare, tablete şi discuţii amicale. Domnul Oltean zice în microfon titlul legii, iar în spatele domniei sale e proiectat un cronometru (de la 10 spre 0), timp în care se poate vota.

Primele două secunde sunt însoţite de un puternic semnal acustic. Şi cred că ştiu şi de ce: pentru a semnala deputaţilor, implicaţi în orice altceva decât procesul de votare, că e momentul votului. Degetele celor din sală apăsau, aşa cum părea de sus, mecanic pe butonul de vot. Voturile au trecut cu cvasiacordul sălii (a fost totuşi un rebel care figura la NU din când în când). Un morman de legi au trecut ca cuţitul prin unt. Nimeni nu a avut nimic de comentat pe respectivele legi, nicio întrebare, nimic. Deşi nu o pot dovedi, pot să jur că majoritatea sălii nu a înţeles nici măcar numele integral al proiectelor de lege (în parte din cauza lipsei crase de atenţie, dar şi din cauza problemelor de dicţie ale domnului Oltean). Au existat totuşi intervenții: un domn de la PD-L a semnalat un domn de la PSD care a semnat prezenţa, însă ulterior a plecat la grevă. Un domn de la PNL sau PSD (mi-a fost neclar şi, cred, este irelevant) a coborât să ameninţe cu Curtea Constituţională. Şi încă alte trei intervenţii de aceeaşi factură.

În ciuda poziţiilor publice ale partidelor politice la revolta din Piața Universităţii, lucrurile au rămas la fel. Procesul democratic de guvernare este, în continuare, o glumă, iar forţele politice sunt într-o închistare în care au uitat de cetăţeni, pe aceia pe care trebuie să îi servească. Dacă iniţial am fost amuzată de scenă, sentimentul final a fost de mâhnire. Îmi amintesc avântul Opoziţiei: da, ne dăm demisia! Singura care a avut decenţa să facă asta a fost Adriana Săftoiu. Restul au păstrat locul călduţ şi confortabil din Parlament. Oare pentru ce? Solda e mică, dar au transport intern gratuit (pe mare, prin aer, pe calea ferată), mai au şi maşină la dispoziţie. Iar dacă totuşi aleg să folosească maşina personală, decontul se face la un consum mediu de 9,5/100 km (asta în condiţiile în care deconturile pe proiecte europene, spre exemplu, se fac la 7,5/100 km). Mai au şi deconturi generoase pe la hotel. Dar toate aceste facilităţi nu cred să compenseze pentru poziţia ingrată de politician în România. Sau poate sunt alte beneficii de care nu ştim noi.

Foto: Flickr/George M. Groutas

 

Puteţi citi de acelaşi autor:

Şcoala altfel, sistemul acelaşi

Jos clasa politică abstractă! Sus oamenii politici!

Ninge, ninge / vom învinge!

Noi, cetăţenii simpli, ne asumăm răspunderea

Băsescu şi serviciul de descrâncenare

Jandarmul Caşcaval: puşcărie de la 6 luni la 5 ani

“Aoleo sări-mi-ar ochii / să nu văd cum fură popii”. Rectificarea bugetară în anticamera raiului

Bucureştiul de la a la z şi primarul de la a la y

Adevăratul discurs al euro-coruptului Adrian Severin

Occupy RMGC

Mai puneţi mână şi pe o telecomandă

Dacă nu se lasă cu sânge, nu cred că intră



5 comentarii

  1. @Remus: Putem sa le stricam putin dispozitia. 1)Aflam din ce colegiu electoral facem parte. 2) Aflam cine a castigat in colegiul nostru electoral – deputatii de la toate formatiunile politice. 3) Ne strangem mai multi prieteni, vecini din colegiu si incepem sa-i bombardam cu scrisori la biroul parlamentar si la partidul mama. Scrisorile vor fi redactate frumos si respectuos si vor cuprinde cateva intrebari de control: care este agenda dlui/dnei deputat pt luna viitoare, ce initiative legislative promoveaza (care sa reprezinte comunitatea) si cum are de gand sa-si informeze electorii in legatura cu activitatea parlamentara. Dupa cateva zeci de interpelari si enervari, s-ar putea sa se rupa pisica.

  2. @Adrian: o sa-ti raspunda cineva din armata de consilieri, probabil ceva tinerel / tinerica posibil bine-intentionata. Nea parlamentaru n-o sa miste personal nici un pixel pentru tine / mine.

  3. Pingback: “Băi, nu vă e rușine?!” | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply