Jan Tudor Barcelona. Scurta istorie a unui cuplu gay

Într-o ţară a Uniunii Europene în care 56% dintre locuitori nu ar sta la masa cu un gay, potrivit unui studiu recent, doi tineri au curajul de a fi ei înşişi, dincolo de prejudecăţi, aparenţe şi aşteptari. Jan şi Tudor trăiesc zilnic firescul de a iubi. Locuiesc împreună într-o casă închiriată, dar visează la propria locuinţă în care trebuie să fie, neapărat, şi două pisici. Jan e jumătatea mai casnică a cuplului, asta înseamnă că el se ocupă de casă şi de cumpărături. Mai ales pentru că Tudor, fiind mai ocupat de-a lungul săptămânii, preferă să lenevească în timpul liber. Totuşi, el este cel care planifică excursiile de cuplu.

 

 

de Sintia Radu şi Gabriela Stanciu (DelaO.ro)

 

Cea mai bună din istoria familiei lor rămâne escapada de la Barcelona. Unora le place aerul vetust şi romantic al oraşului. Lui Tudor şi Jan le-a plăcut, însă, mirosul libertăţii, sentimentul că pot fi ei înşişi oriunde, oricând. Cei doi au sentimentul ăsta şi în România, însă în anumite limite şi mai ales la ei acasă. Dacă nu i-ar chema Jan şi Tudor textul ăsta ar fi despre oricare dintre voi şi jumătatea voastră domestică. Dar fiindcă numele lor indică acelaşi sex, premisele acestui text se schimbă radical.

Urmează o poveste despre un cuplu cu fericiri, angoase, tristeţi, dureri, mici bucurii, dileme. Ca multe dintre cele pe care le vedeţi în jur. Nu vă împiedicaţi în nume pentru a înţelege cum se naşte o dragoste şi ce o ţine în viaţă.

Domestici şi egali

Cheia relaţiei lui Tudor cu Jan e gătitul împreună. „Dacă în majoritatea cuplurilor hetero găteşte doar ea, se ocupă de menaj doar ea sau merge la cumpărături doar ea, la noi lucrurile se întâmplă în doi”, spune Jan.

Tudor preferă preparatele exotice, iar Jan se ocupă de cele tradiţionale. În curgerea zilelor, micile fericiri nu trec nepunctate. Iau amândoi cina în sufragerie, în faţa televizorului, în vreme ce unul urmăreşte sport, iar celălalt apasă des telecomanda, nemulţumit de ofertă din tubul catodic. În schimbul ăsta, Jan se enervează, dar îi trece repede. „Aşa e într-o relaţie, fiecare trebuie să mai cedeze’’. De dragul lui Tudor, a părăsit oraşul natal şi un post bine plătit. De dragul lui Jan, Tudor e mai ordonat, mai grijuliu cu treburile casnice şi duce mai des gunoiul. Sau cel puţin încearcă. Ar vrea poate să se mute într-o ţară unde lumea nu se uită ciudat când se iau de mână se stradă. Şi-ar dori şi să se căsătorească, nu pentru a-şi mărturisi dragostea legal, ci pentru că soţii au numeroase avantaje legale de care un cuplu în concubinaj nu beneficiază. De fapt, ar vrea doar să fie liberi, să nu le fie teamă, să nu fie priviţi cu o sprânceană ridicată, nici înjuraţi pe stradă, nici numiţi în nenumărate feluri, nici arătaţi cu degetul.

Începutul. Exorcizarea

Tudor Kovacs (37 de ani) şi Jan Manea (34 de ani) au ştiut mereu că sunt „altfel” decât majoritatea, dar multă vreme s-au minţit pe ei înşişi. Se ascundeau de familie, de prieteni şi colegi şi încercau să se trateze de „neliniştea” care îi cuprindea atunci când se aflau în preajma persoanelor de acelaşi sex. Abia la maturitate au acceptat că sunt gay. Tudor Kovacs a avut primul vis erotic cu un bărbat la vârsta de şase ani, dar abia pe la 16 şi-a dat seama că îl atrăgeau prietenii, nu prietenele.

 

 

A respins, însă, ce i se întâmpla şi a căutat mereu o scăpare. S-a refugiat în credinţă, în speranţa că Dumnezeu îl va ajuta să-şi înfrângă pornirile neortodoxe, s-a alăturat unei comunităţi religioase şi s-a retras undeva, într-o mică localitate din Marea Britanie, unde a luat parte chiar şi la un ritual de exorcizare. După numeroase tentative eşuate, a atins pragul de sus al răbdării şi a vrut să se sinucidă. N-a avut însă curajul să meargă până la capăt şi s-a decis, pentru prima dată, să înfrunte bârfele, temerile şi respingerile. Despre homosexualitate nu se ştiau prea multe în anii `90.

Nici Tudor nu ştia ce este, dacă se tratează sau care e limită până la care puteai să experimentezi. Nu ştia nici unde şi mai ales cum să cunoască alţi băieţi asemenea lui, aşa că a început să-i caute prin mica publicitate, apoi prin publicaţiile pornografice, proaspete simboluri ale capitalismului. Au urmat scrisori, telefoane şi întâlniri pe ascuns cu băieţi care, ca el, se ascundeau de lume. Prima dragoste a durat doar trei luni şi spune că i-a provocat răni adânci. Apoi au venit alte relaţii, cu alţi bărbaţi. Se simţea liber, iar asta îl împlinea. Confruntarea. Jan Avea 29 de ani când a venit cu unul dintre parteneri acasă. „Mama m-a întrebat: «El e ca tine? Îţi place de el?» I-am zis: «Da, îmi cam place de el»”. Tudor nu a avut mari probleme când a fost vorbă să-şi recunoască orientarea sexuală, nici măcar în familie.

Nu ştie cât de mult e înţeles, dar ştie că lumea s-a obişnuit, iar pe cei care nu au făcut-o, încearcă să îi educe prin diverse acţiuni la care participă din dorinţa de a susţine comunitatea gay – şi nu numai – la nivel mondial. Tudor Kovacs conduce astăzi o fundaţie care promovează sănătatea în rândul persoanelor vulnerabile, a celor cu venituri mici şi, nu în ultimult rând, al minorităţilor sexuale. Pe Jan Manea, partenerul său, l-a cunoscut în urmă cu cinci ani, pe internet, „pe un site unde băieţii caută băieţi”. Jan era în Curtea de Argeş. Tudor în Bucureşti. S-au întâlnit când Tudor l-a invitat pe Jan să petreacă un weekend în Capitală. Jan spune că n-a fost dragoste la prima vedere, dar că îi pare bine că şi-au mai acordat o a doua şansă. „M-a sunat într-o zi şi m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să merg la Roma. I-am spus că «Da» şi în secunda imediat următoare mi-a spus că a luat biletele de avion. Mi s-a părut un gest foarte romantic. A fost prima ieşire în străinătate împreună, una dintre cele mai frumoase vacanţe în doi”. Pentru Jan, să recunoască că e gay a fost mai dificil. Trăia într-o localitate mică, unde toţi oamenii se cunoşteau, iar o asemenea veste ar fi circulat imediat. Din dorinţa de a fi „normal”, a avut relaţii cu femei, dar în niciuna nu s-a simţit împlinit. Ba ultima chiar l-a dezamăgit atât de tare încât a renunţat la ideea de a mai încerca ceva cu vreo persoană de sex opus. Jan a mărturisit că e gay, în mod public, acum un an, când a reprezentat România la Mister Gay Europa la Braşov, prilej cu care a câştigat un premiu de popularitate. „M-au votat prietenii, colegii de la birou, toţi m-au încurajat. Nu-mi pare rău că am participat, a fost o experienţă pe care aş repeta-o oricând”.

În goană după senzaţional, jurnaliştii l-au urmărit peste tot. Au interogat vecini, prieteni şi colegi, în speranţa că cineva va face o mărturisire şocantă, demnă de publicat.

„A fost o nebunie atunci”, povesteşte el. „A venit toată presa din România. Mama mi-a plâns la telefon câteva ore după ce m-a văzut la televizor, apoi nu mi-a vorbit o săptămână. După aia a zis că mă reneagă. Ne-am împăcat ulterior, dar atunci a fost un circ de nedescris. Bine, nici acum nu se împacă cu ideea, dar este mult mai ok”. Jan mai are două surori dintr-o căsătorie anterioară a tatălui, ambele hetero, care au acceptat orientarea lui sexuală. Tatăl, de care Jan nu era prea apropiat, a murit acum doi ani fără să afle adevărul despre el.

Bariera noastră Tudor şi Jan vorbesc cu deschidere despre relaţia lor, deşi se feresc să-şi manifeste dragostea în public. Preferă să se înţeleagă din priviri, atingându-se rareori pe mână. Mai liber se exprimă în cluburile de gay pe care le frecventează în Capitală, deşi nici acolo nu fac exces de gesturi tandre. „Prima dată când am fost într-un club gay se întâmpla în Anglia. Eram de-a dreptul terifiat. Asociam, asemenea multor altor oameni, idee de sex, orgii, mi-era teamă de ceea ce voi găsi acolo”, relatează Tudor. După prima experienţă de acest gen s-a simţit uşurat. Şi-a dat seama că toate ideile despre locurile frecventate de homosexuali erau doar clişee. În viaţa reală, Tudor şi Jan sunt oameni ca noi, ca voi. Iubesc, doresc, se tem, speră, vor, apira. Trebuie să fie doar ceva mai atenţi pentru că drumul lor este, încă, îngustat de prejudecăţi.

Bariera lor Jan şi Tudor merg împreună în vizită la părinţii celui de-al doilea, stau de vorbă, se înţeleg bine. „Jumătatea lui” mărturiseşte însă că asta nu se întâmplă şi în cazul mamei sale. Este o barieră pe care încă n-o poate trece, dar speră să reuşească într-o zi. Viitorul cuprinde planuri în doi. Jan şi-ar dori un copil, dar Tudor nu pare încântat de idee. „Pur şi simplu nu ştiu cum să mă comport cu ei, deşi am observat că lor le place de mine. Nu cred că aş putea să am grijă de un copil acum. Este o responsabilitatea prea mare”, spune el. La polul opus, Jan ia în calcul ideea unei adopţii, dar mărturiseşte că nu-şi permite la ora actuală să aibă grijă de un copil. Criza din ultimii ani l-a afectat din punct de vedere financiar. Dă vina pe câteva cheltuieli pe care nu prea reuşeşte să le acopere, teama de răspundere, refuzul lu Tudor. Şi-ar dori însă o casă împreună, o maşină şi două pisici. Şi poate, de ce nu, să emigreze către un loc cu mai multe oportunităţi. Barcelona, propune Jan. Acolo au petrecut vacanţa lui preferată. A fost locul în care s-a simţit cel mai liber. Lui Tudor i-au rămas în suflet Parisul, Sankt Petersburgul şi New Orleansul.

 

Acest material a fost preluat de pe site-ul partener DelaO.ro.