Istoria unui protest în statusuri de Facebook

2

The revolution will not be televised, ne reamintea cineva zilele trecute, în fața blocadei media aproape unanine de care au parte protestele pentru Roșia Montană din centrul Bucureștiului. Însă cei care ies în stradă sunt demult stăpâni pe propriile mijloace, democratice în adevăratul sens al cuvântului, înregistrând și arhivând istoria în timp real, apoi împărtășind-o și comentând-o cu ceilalți în rețeaua unde oricine poate deveni cronicar.

 

Untitled-17

 

Protestatarii de la Universitate și din Piața Unirii de la Cluj au ieșit în stradă cunoscându-și drepturile, cu ghidul nesupunerii civice parcurs, jucând după reguli și legi pe care creatorii lor nu snt obișnuiți să le respecte. Și când mai toate canalele media se chinuie din răsputeri să umple golurile de emisie cu reclame grețoase și ”papagali” plătiți să repete un scenariu dictat de interese coroporatiste și politice, protestatarii arată cât de bine au învățat să joace rolul de mediatori sociali, transmițând pulsul evenimentelor direct din stradă.

Nu au tehnologia televiziunilor de masă, dar au telefoane mobile și laptopuri, de pe care construiesc în timp real, prin live streamlive text, statusuri și informații lăsate să circule liber cronica unei mișcări incomode. Noile media sunt noile arme în fața unui zid invizibil ridicat de media tradiționale, iar prăpastia dintre cele două lumi n-a fost niciodată mai evidentă în România. Monopolul realității falsificate e asaltat cu nenumărate oglinzi ale evenimentelor din stradă, care permit nu doar arhivarea istoriei de la fața locului, ci și comentarea ei, crearea unui dialog și a unei strategii de comunicare eficiente. Cu viteză de reacție, vocea protestatarilor a ajuns aproape instantaneu în presa internațională, sincronizându-se ritmului dictat de tehnologiile noi ale informației și trecând astfel peste blocajul orchestrat de trusturi alimentate de contracte cu compania RMGC. ”Salvați Roșia Montană!” se propagă liber din străzile ocupate în rețeaua informației democratizate, iar ratingul se arată depășit de validarea instantanee a share-urilor, Like-urilor și comentariilor adunate sub hashtag-ul #rosiamontana.

Cum aseară, pe 4 septembrie, n-am putut ieși, din păcate, la protest, am fost alături de cei care au ocupat Bulevardul Elisabeta din București prin frânturile de informații pe care ei le-au transmis. Am fost alături de ei când au ieșit pe Magheru, când au intervenit jandarmii cu gaze lacrimogene, când s-au bucurat că două grupuri de protestatari au reușit să rupă cordoanele forțelor de ordine și să se așeze, deja clasic, pe jos, oprind pentru câteva ore traficul cu sloganuri și muzică la peturi de plastic lovite de asfalt. Urmărindu-i astfel, de la distanță, am reconstruit protestul prin statusuri de Facebook, rețeaua ai cărei mediatori sociali înregistrează și distribuie varianta netrucată a realității, cea alimentată cu fluxurile venite de la cetățeni. Pentru că, în vremurile pe care le trăim, omul ajunge să fie mijlocul, jurnalismul cetățenesc devenind alternativa reală la butaforiile televizate și la falsul consens.

 

Untitled-8

 

Untitled-11

 

Untitled-2

 

Untitled-3

 

Untitled-20

 

 

1

Untitled-7

Untitled-19

Untitled-23 Untitled-24 Untitled-26 Untitled-27

 

 

 


2 comentarii

  1. mediatizare nu exista, nu fiindca presa e cumparata (trebuie sa fii nebun sa zici asta), ci fiindca protestul e penibil, si pentru majoritatea romanilor, nu are nici o importanta, de aceea ar face audienta zero. Daca ar fi referendum, noi corporatistii, v-am zdrobii

    • In sfarsit si unul(una) care recunoaste ca este “corporatist” Daca ar avea curajul sa-si dea si numele, ar fi foarte bine, pana atunci, domnule(doamna)Blue, bun venit in mijlocul protestelor, va asteptam in strada, chiar si cu “audienta 0” dar cu mii de participanti!Cine trebuie sa ne auda, ne aude, in tara si in lume!

Reply To Mihut Nicolae Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger