Istoria măștii Anonymous: Romantism și dramă sub un rânjet impenetrabil

În fiecare an, la 5 noiembrie, britanicii sărbătoresc Guy Fawkes Day, o comemorare a Complotului Prafului de Pușcă din 1605. Un grup de insurgenți a încercat atunci să arunce în aer Parlamentul din Londra, figura centrală din spatele mișcării devenind restauraționistul catolic Guy Fawkes. Pe calea pop cult-ului, chipul lui stilizat, sub formă de mască, a devenit simbol global în mișcările anti-sistem, de la gruparea Anonymous, la mișcarea Occupy din Statele Unite și de la protestele din Asia și Orientul Mijlociu, la cele din România. Vă prezentăm o scurtă poveste a măștii, la 408 ani de când omul pe care-l înfățișează a încercat să facă istorie.

de Ionuț Dulămiță

În timpul protestelor din 2012, după jumătatea lui ianuarie, trei tineri s-au cocoțat pe schelele Teatrului Național din București (TNB), pe atunci în renovare, și au întins lângă afișul mare cu hitul stagiunii (Vizita bătrânei doamne, cu Maia Morgenstern) un banner de șapte metri care a supraviețuit 30 de minute: Creștem. Învățăm. Ne grupăm. Acesta este doar începutul. Printre rânduri se citea fața lui Guy Fawkes, iar avertismentul de la final (Acesta este doar începutul) a fost preluat de la grupul Anonymous, care a propagat efigia restauraționistului catolic printre protestatari. „Masca lui Fawkes nu e doar o mască”, ne-a spus unul din autorii „complotului” de la TNB. „Simbolizează oprimarea şi revolta anti-sistem.”

Foto: Sorin Vasile (Feeder.ro)

Cum s-a ajuns aici?

În 1603, catolicii englezi, a căror persecuție începuse în 1570, își puneau toate speranțele în James al VI-lea al Scoției. Toate semnele îl indicau drept succesor la tronul Angliei după Elisebeta I, aflată atunci pe patul de moarte. Catolicii nu aveau voie să asculte liturghia confesiunii lor și erau forțați să participe la slujbele anglicane, riscând amenzi ridicate dacă refuzau. Se zvonea însă că James i-ar fi simpatizat pe catolici, confesiune îmbrățișată de însăși soția lui, Regina Ana a Danemarcei. După numirea lui ca rege în locul Elisabetei, James I al Angliei a anulat amenzile de mai sus și le-a oferit catolicilor posturi importante.

Această relaxare i-a făcut pe tot mai mulți să iasă la vedere și să-și sporească puterea, ceea ce a început să-i diplacă noului rege. La asta a contribuit și descoperirea a două mici comploturi în iulie 1603, în urma cărora toți catolicii au început să fie suspectați de trădare. Situația s-a înrăutățit după conferința organizată la Palatul Hampton Court în ianuarie 1604. Încerând să împace cât mai multe păreri, James I și-a exprimat ostilitatea față de catolici pentru a-i mulțumi pe puritani, ale căror cereri nu puteau fi satisfăcute în întregime. În februarie, regele a declarat public că „detestă fără margini” catolicismul.

În câteva zile, toți preoții catolici și călugării iezuiți au fost expulzați, iar amenzile aplicate confesiunii lor, restaurate. În aceste condiții, un catolic devotat, Robert Catesby, al cărui tată fusese închis pentru că adăpostise un preot catolic și care avea multă carismă de partea lui, a recrutat o mică bandă de conspiraționiști. Cinci membri în total, printre care și Guy Fawkes (foto), născut în Stonegate, York, care luptase în armata spaniolă. Grupul, care a depășit, în timp, zece membri, a pus la cale un plan de a arunca în aer Parlamentul din Londra, iar în martie 1605, a închiriat o pivniță fix sub Camera Lorzilor și a depozitat în ea, în lunile care au urmat, 36 de butoaie cu praf de pușcă.

Conspiraționiștii au plănuit ultimele detalii în octombrie, cu câteva săptămâni înainte de reunirea Parlamentului din 5 noiembrie. Fawkes era cel însărcinat să aprindă fitilul, după care urma să fugă în Europa continentală și să ceară sprijinul guvernelor de-acolo. Sir Everard Digby, un membru cu dare de mână al grupului, urma să conducă o revoltă și s-o răpească pe fiica lui James I, Prințesa Elisabeta, pe care conspiraționiștii urmau s-o folosească pe post de regină-marionetă. Complotul a fost demascat în cele din urmă, iar organizatorii lui au fost executați, printre ei numărându-se și Guy Fawkes (aici puteți citi toată povestea).

La început, în perioada în care a urmat, 5 noiembrie a fost numită Ziua Trădării cu Praf de Pușcă, eveniment comemorativ cu un puternic sentiment anti-catolic. Apoi s-a transformat în Ziua lui Guy Fawkes, ocazie cu care oamenii purtau costume și efigii ale restauraționistului catolic, și, odată cu secolul XX, a devenit o comerorare plăcută care nu prea mai are multe de-a face cu complotul din 1605, având în centru focuri de tabără și de artificii.

Chipul lui Fawkes de la protestele de astăzi își are însă originea în seria de benzi desenate V for Vendetta din anii ’80, scrisă de anarhistul Alan Moore și ilustrată alături de graficianul David Lloyd, ambii britanici. Acțiunea are loc într-un UK distopic din ’97, aflat sub dictatură, cu o populație deprimată și neajutorată. În centrul ei sunt Evey, o orfană, și V, un răzvrătit costumat care pune ochii pe ea, un anti-erou care tulbură statul autoritar prin acte de rezistență violente. Pe tot parcursul seriei, V poartă o mască pe care nu și-o scoate niciodată, chipul stilizat al lui Guy Fawkes: piele înălbită și obraji îmbujorați, mustață subțire și cioc discret, ochi mijiți deasupra unui rânjet impenetrabil. „E un zâmbet care te bântuie”, spunea Moore pentru The Guardian, acum doi ani. „Am încercat să-i folosesc natura criptică pentru a obține un efect dramatic.”

David Lloyd a fost cel care l-a propus pe Guy Fawkes, într-o scrisoare din care Moore citează selectiv: „(…) Mă gândeam, de ce să nu-l portretizăm [pe V]ca pe un Guy Fawkes resuscitat, completat cu o mască din aia din papier màché, cu pelerină și pălărie conică? Ar arăta chiar bizar și i-ar oferi lui Guy Fawkes imaginea pe care a meritat-o dintotdeauna. N-ar trebui să-l ardem pe flăcău la fiecare 5 noiembrie, dar să sărbătorim încercarea lui de a arunca în aer Parlamentul.” Reproducerea din plastic a măștii purtate azi de protestatari este însă produsul ecranizării V for Vendetta din 2006, de care scriitorul Alan Moore se dezice. De la apariția filmului lui James McTeigue, efigia lui Fawkes a început să se propage la nivel internațional în rândul grupurilor care protestează împotriva politicienilor, a băncilor și a instituțiilor financiare. Masca ascunde identitatea protestatarilor și demonstrează angajamentul lor pentru o cauză comună.

Gruparea hacktivistă Anonymous a început să popularizeze măștile de plastic în 2008, când a lansat proiectul Chanology, prin care ataca Biserica Scientologică pentru cenzurarea unui interviu cu Tom Cruise pe YouTube. Membrii grupării au decis să iasă în față din spatele computerelor, însă aveau nevoie de o metodă de a-și ascunde identitatea. Hacktiviștii nu au declarat niciodată oficial motivul din spatele alegerii lui Fawkes. Proiectul lor s-a transformat într-o mișcare națională, cu demonstrații în Florida, Michigan, Boston și Los Angeles, după care Anonymous s-a afiliat mai multor mișcări anti-sistem din lume, de la Occupy Wall Street, la Primăvara Arabă, iar efigia lui Fawkes s-a transformat într-un simbol global al rezistenței.

Membru Anonymous/Captură video

Alan Moore a văzut și el măștile pentru prima oară la gruparea Anonymous, în 2008. „Am înțeles de ce ar vrea cineva să poarte o mască când se ridică împotriva unei organizații litigioase ca Biserica Scientologică”, spunea el pentru The Guardian. Măștile au apărut apoi la mișcările anti-guvernamentale din Atena și la mitingurile de la summit-urile G20 și G8 din Londra și L’Aquila, în 2009. În același an, protestatari cu mască au explodat un butoi cu pulbere fals în fața Parlamentului din Marea Britanie pentru a taxa cheltuielile exorbitante ale membrilor săi. În 2011, chipul lui Guy Fawkes a apărut pe fețele protestatarilor Occupy Wall Street. Manifestanții Occupy din toată lumea au fost îndemnați pe Facebook să se adune de Ziua Guy Fawkes, la 5 noiembrie, și să se pronunțe împotriva corupției și a nedreptății sociale. Simbolistica măștii a evoluat simultan cu mișcarea din Parcul Zuccotti.

În 2011, Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, a purtat una la marșul Occupy din Londra și tot în 2011, street artist-ul Shepard Fairey și-a modificat celebrul poster Hope cu Obama într-unul cu un protestatar mascat, cu riscul de a înfrunta probleme de copyright. În același an, măștile și-au făcut apariția și la revoltele din cadrul Primăverii Arabe și au devenit atât de populare în Orientul Mijlociu, încât câteva țări au interzis importul și vânzarea lor. Ministerul de Interne din Arabia Saudită a făcut asta la 30 mai 2013, pe motiv că fața lui Fawkes „inculcă o cultură a violenței și extremismului”, după care au fost distruse toate măștile din magazine. În aceeași lună, portul măștilor în timpul revoltelor sau al adunărilor neautorizate a fost interzis prin lege și în Canada și poate atrage pedepse cu închisoarea de până la 10 ani.

În ianuarie 2012, masca Guy Fawkes a devenit simbol al mișcării anti-ACTA – controversatul tratat împotriva încălcării drepturilor de autor – și s-a infiltrat și în protestele din România. În același an, la 24 noiembrie, anarhiștii naționaliști din Sydney, Australia, au participat la un miting pro-palestinian pentru a-și manifesta sprijinul față de oamenii din Gaza, toți purtând măști Guy Fawkes. Acestea au mai apărut la protestele anti-guvernamentale din Thailanda și din Turcia, iar unii manifestanți le folosesc și la revoltele actuale din Brazilia.

Foto: The Journal

Pe lângă lângă sprijinul simbolic adus mișcărilor protestatare, măștile cu chipul lui Guy Fawkes sprijină și bugetul unei companii. Time Warner, una dintre cele mai puternice conglomerate media din lume, care are sub umbrelă atât DC Comics, editura care a publicat seria de benzi desenate V for Vendetta, cât și Warner Brothers, studioul în care a fost filmată povestea, deține drepturile de proprietate intelectuală asupra mult îndrăgitei efigii a lui Guy Fawkes și primește o cotă parte la fiecare vânzare a măștilor. În 2011, acestea se vindeau în peste 100.000 de bucăți anual, la prețuri de 6 până la 11 dolari. Acum, prețul lor e sub 3 dolari.

„E puțin jenant să fii o corporație care profită de pe urma unui protest anti-corporatist”, spunea scriitorul Alan Moore. Unii protestatari au încercat să mai reducă din profiturile Time Warner. Anonymous ar fi cumpărat măști produse în fabrici chinezești, alți manifestanți și le-au croit singuri. Alan Moore s-a dezis la rândul său de conglomeratul american, încă din 2003, când a considerat dezastruoasă adaptarea după cartea sa de benzi desenate The League of Extraordinary Gentlemen. Până la apariția filmului V for Vendetta, britanicul a cerut să-i fie îndepărtate toate creditele pentru seria grafică. Deși era încă cuprins de amărăciune la momentul interviului pentru The Guardian, îl încălzea succesul măștii în lumea protestatară. „Cred că atunci când scriam V for Vendetta, mă gândeam în inima mea cea mai secretă: nu ar fi minunat ca aceste idei chiar să aibă un impact? Așa că atunci când vezi că acea fantezie fără temei pătrunde în lumea normală…e straniu.” Odată cu creșterea în popularitate a măștii, Moore a început să vadă în apetența față de ea ceva mai mult decât un garant al anonimității. Ceva care transformă protestele în spectacole, care generează romantism și dramă. „Protestele, marșurile pot fi foarte epuizante (…) Sunt lucruri care trebuie făcute, însă asta nu înseamnă că ele sunt deosebit de plăcute – când, de fapt, ar trebui să fie.”

Citiți și:

Anonimii din TNB