Chiar dacă Ziua Mediului e duminică, am ales să vă povestim cum se poate sărbători Ziua Mediului în fiecare zi. Ionuț Ruscea, activist de mediu, este dovada că putem proteja planeta cu ușurință, dacă suntem economi cu resursele. I se pare excelent că e la modă să fii eco – “decât să nu plantezi un copac, mai bine plantezi”; simplu. După părerea lui, problema cu mediul este că ne concentrăm pe efecte, nu pe cauză. Asta se vede foarte bine, de exemplu, când vin inundațiile și toată lumea le sare în ajutor sinistraților, fără să se lucreze deloc la cauzele inundațiilor.
de Roxana Bucată
Ionuț Ruscea este vegetarian de trei ani, mănâncă local și sănătos, nu calcă în supermarketuri, colectează gunoiul selectiv și poartă doar haine second hand. “A fi ecologist înseamnă să faci cât de mult poți tu pentru a proteja planeta, să-ți tai de la gură plăcerile inutile, să fii econom. Banii, în general, duc la multe rele. Eu nu mi-am mai cumpărat haine noi din magazine de 3-4 ani de zile. Cumpăr numai de la second hand, sunt excelente, sunt foarte ieftine și au fost deja cumpărate. Nu sunt pentru mine, sunt produse pentru alții și eu le refolosesc. După ce le folosesc, le dau mai departe la țară. Mi-am dat seama, de fapt, că asta e valoarea lor. Un tricou din orice ar fi el făcut nu poate să coste foarte mult, n-are de ce. Restul, 80-90% este brandul – o chestie pe care nu vreau s-o plătesc, să fie sănătoși”, spune Ionuț.
Prima dată când a luat contact cu ecologia a fost în taberele de cercetași unde a început să meargă din școala generală și unde a învățat să împartă cu vecinul, să nu arunce gunoaie să strângă gunoaie sau să se descurce cu resursele din pădure. Unde s-a format cu adevărat ca activist de mediu a fost la Greenpeace. Aici a învățat să facă blocking, să folosească echipamente de cățărat sau să reziste la interogatorii. Toate astea pentru a salva Roșia Montană de interesele financiare sau pentru a apăra planeta de măsurile neprietenoase cu mediul ale guvernanților. Una dintre primele acțiuni la care a participat a fost în 2005, la guvern unde Ionuț și colegii săi s-au legat de poartă cu lanțuri. “Am strâns 350.000 de semnături de la oameni și am fost să-i ducem semnăturile primului ministru, Năstase pe atunci, și am blocat o poartă a guvernului. Ne-au ridicat într-un minut jumate. A fost cea mai scurtă acțiune, după o acțiune din China care a durat 12 secunde”, povesteşte Ionuț.
După terminarea facultății de Geologie și Geofizică, o facultate cu profil de mediu numai pe hârtie, unde a avut, din cauza convingerilor sale ecologiste, “meciuri” cu profesorii care lucrau la Roșia Montană Gold Corporation , Ionuț a început să colaboreze cu mai multe ONG-uri de mediu, unde a învățat să fie mai diplomat și să accepte că lucrurile nu sunt doar albe sau negre, cum le vedea ca activist de mediu, ci sunt multicolore. S-a ocupat de coordonarea voluntarilor, pe care i-a învățat să boicoteze corporații. Este dezamăgit de dezinteresul voluntarilor, determinat probabil de faptul că astăzi ai foarte multe opțiuni de voluntariat. “Mereu ai o alternativă, iar la prima chestie care nu-ți place, pleci liniștit. Voluntarii sunt foarte dezinteresați, nu vor să aprofundeze o problemă. Au conștiința împăcată că au plantat un pom…”.
Aceeași conștiință a oamenilor este speculată și de companiile care își spală imaginea plantând copaci. “CSR-ul (Corporate Social Responsability) este un departament care provine din marketing , marketingul se ocupă de vânzări, iar CSR-ul are scopul să sporească vânzările. Niște oameni deștepți și-au dat seama că ecologia este foarte trendy și au zis ‘hai să ne implicăm în comunitate…’. E cu bătaie lungă, dar ține foarte bine. La noi informația nu intră în conștiința publică. Dacă în România Coca Cola plantează trei copaci, nu contează că aceeaşi companie afectează acviferele și apele subterane din India și oamenii de acolo mor de foame pentru că le este exploatată apa. Nu interesează pe nimeni. Nu-i interesează nici că la Buzău — iar asta îi privește pe toți din industria de bere, apă îmbuteliată și sucuri–, oamenii au început să nu mai aibă apă în fântâni. Localnicii cred, fără să aibă însă vreun studiu, că asta s-a întâmplat din cauza fabricilor de bere și de sucuri de la Ploiești. Geolog fiind, pot să-mi imaginez chestia asta, e foarte posibilă. Noi bem apă din Argeș și din Dâmbovița, iar companiile de bere ne servesc bere din cele mai bune și pure acvifere și din pânza freatică. Acviferele sunt surse de ape fosile, apă care stă de sute de mii, de milioane de ani, pe care nu e bine s-o exploatezi, dar se întâmplă.”
Deși e bucureștean, nu-i place deloc Bucureștiul. De fapt, nu-i plac bucureștenii mitocani, bădărani, care conduc SUV-uri și care aruncă gunoaie și nu-i place traficul. Singurele lucruri care-i plac în București sunt parcurile și străduțele cu case vechi care și-au păstrat farmecul și au scăpat de presiunile imobiliare. Recunoaște că orașul este mai curat comparativ cu 5 ani în urmă, spre exemplu, dar nu își explică foarte bine de ce. Poate fi o combinație între un pic de conștiință din partea oamenilor și un pic de interes din partea autorităților. “Și acum vezi oameni aruncând gunoaie pe stradă, dar poate sunt mai puțini”, spune Ionuț. “Încet, încet am început să redescopăr orașul ăsta, dintr-o altă perspectivă – am devenit pasionat de arta contemporană. Arta e un super vector pentru orice, cred că toată lumea rezonează la artă indiferent de gradul de instruire, de cultură, de cartier, de orice. Cred că ăsta e liantul cu care îi putem ‘păcăli’ pe oameni să adopte o atitudine prietenoasă cu mediul”.
Pentru a continua lupta împotriva celor care distrug mediul, Ionuț și doi prieteni au înființat ReGeneration, organizând acțiuni la limita legalității pentru a proteja Roșia Montană și a atrage atenția asupra schimbărilor climatice. Ionuț își propune să importe din Anglia un concept denumit reclaim the streets care verifică, de fapt, cât de public este, în realitate, spațiul public. Britanicii fac petreceri pe stradă care fac parte, în general, din campanii pe schimbări climatice. “Vreau să fac o petrecere din asta în România. Am încercat să fac câte un flashmob, dar cum apare un polițist, toată lumea fuge. Nu cunosc legea 60, vitală pentru demonstrații, care prevede clar că manifestările artistice, cortegiile funerare și evenimentele sportive nu necesită aprobare, nici măcar un anunț prealabil. Lumea nu riscă, nu face diferența dintre legal și legitim. Dacă e ceva ilegal nu înseamnă că nu e legitim. Sunt aici pentru că eu cred într-o chestie absolut legitimă, și încalc legea deoarece că credința mea este mai puternică decât legile astea idioate, și sunt idioate 90% dintre ele. Nesupunerea civică este foarte prost privită în România, din păcate. Până la urmă asta înseamnă democrație. Cineva spunea că în democrație, dacă opinia publică o lasă moale, instituțiile te mănâncă de viu. Avem exemplul grevelor sindicaliștilor care au fost o glumă. Suntem atât de nemulțumiți și nu facem nimic. Libertatea este un concept importat fără să fie digerat. Libertatea de expresie pentru români înseamnă că poți să înjuri”.
Visul lui Ionuț este să trăim în comunități de tip green villages. “Trebuie să înțelegem că planeta asta nu ne mai ține mult și trebuie să dăm și înapoi. Eu mi-am propus ca în 4-5 ani să fug din București, din oraș în principiu. O să existe în Apuseni comunități unde se practică permacultură, unde se folosesc metode alternative de alimentare cu energie și în general unde se trăiește în armonie cu natura. Alergăm 8 ore pe zi sau chiar mai mult pentru niște nevoi inventate. În definitiv, avem aceleași nevoi ca un indigen din America de Sud, trebuie să mănâncăm și să ne reproducem.”
13 comentarii
Bravo!
Multumesc mult pentru articol. Imi place poza pe care ati ales-o;)
Gabriel is making me a star!:))))
fainut articolul, interesant personajul, sper sa mai auzim lucruri despre el. nasol ca ultumul cuvant din articol e reproducere…:P
Inspiraţional! Foarte fain articolul!
foarte fain interviul!!!
Sper si vreau sa vad un articol peste cativa ani (2-3) dupa ce te vei fi mutat in zona aia din apuseni, si vei fi practicat permacultura….
Sunt extrem de curios daca vei mai avea unele varfuri de opinie.
Zic, pentru ca si eu am plecat din Bucuresti…
@ sorin: e posibil sa nu-mi doresc sa popularizez un astfel de stil de viata. Iti dai seama ce inseamna sa devina un curent si sa se mute toti badaranii cu tot cu SUV-urile lor la tara? Macar acolo au la ce le folosi:))
Iti doresc succes la tara;)
At last, someone comes up with the “right” ansewr!
Eu ma voi stradui prin toate mijloacele sa elimin masinile din saraca noastra tara bogata. Jumatate din datoria nationala o reprezinta masinile de lux care
vajaie pe strazi. Tarile vestice, care au detinut imperii si dictaturi, conduc
acum uniunea europeana, adica o axa neo-habsburgica si hitlerista,
produc masini scumpe (adica peste o generatie, rable si fiare vechi),
si ni le baga noua pe gat. Vrem o Romanie fara masini.
In loc sa traim bine, cumparam ca fraierii masini.
Vreau sa instig toti cetatenii tari la ura impotriva masinilor, si asta din punct de vedere economic. Cel mai simplu: nu mai cumparati masini, nu mai folositi masini, nu mai lucrati pentru industria auto. Inchideti fabricile de masini.
Vrem sa traim o viata linistita, fara graba si fara lacomie.
Vrem un regim politic nou, nu dictatura capitalista de acum.
Vrem oameni corecti, liberi, egali. Si asta cu orice pret.
Avem nevoie de un regim totalitar, de tip iacobin.
Vrem dictatura celor saraci si bolnavi.
Care s-au nascut fara resurse. Vrem egalitate absoluta, chiar daca asta va
insemna mult sange si epurare morala.
Toti oamenii sa poarte arme si sa isi faca dreptate singuri.
Cand vom fi inarmati pana in dinti, ca Lara Croft din jocurile Tomb Raider,
va garantez ca toti oamenii vor trai bine si se vor respecta.
Ce idei mai sunt si astea? “Toti oamenii sa poarte arme”? Pentru o lume mai buna? Cred ca te ai lovit la ceas…
Off, nu mai am nici un like:)))))
Ai schimbat introducerea, sau nu am cicit-o eu pana acum?
A! si a disparut commentul lui Costel p. care era foarte tare
Pingback: Roşia Montană. O rezolvare: “nici de la instituțiile statului, nici de la Dumnezeu din ceruri”