Deține 84 de brevete de invenții, iar cea mai recentă inovație a sa a fost premiată anul acesta cu medalia de aur la Salonul Invențiilor de la Geneva . Dr. Ghiocel Emil Ioanid și-a descoperit pasiunea pentru invenții în liceu, când realiza modele de motoare electrice cu puține mijloace la îndemână, dar care funcționau. Ca student la fizică, a pus la punct un dispozitiv portabil de umflare a pneurilor de bicicletă cu ajutorul capsulelor de autosifon, dispozitiv brevetat după 20 de ani.
Specializarea cercetătorului este conservarea obiectelor de patrimoniu, domeniu din care face parte și invenția sa recompensată cu medalia de aur la Geneva în acest an. Invenția constă într-un procedeu de conservare a materialului papetar. După o prealabilă decontaminare și curățire în plasma de înaltă frecvență, efectuată într-o instalație specializată, se polimerizează in situ, pe suprafața materialului papetar, un amestec de monomer și o substanță biocidă. Acest tratament conferă hârtiei o rezistență sporită la acțiunea ulterioară a unor contaminanți, explică cercetătorul.
În metodele clasice de conservarea a materialului papetar, se utilizează substanțe lichide și gaze, în general toxice, în procesele de decontaminare, și solvenți în tratamentele de curățire. Noile reglementari europene de protecție a muncii și a mediului interzic utilizarea unor solvenți, din cauza toxicității lor, ceea ce are repercursiuni atât asupra suportului papetar, cât și asupra conservatorilor, restauratorilor și muzeografilor.
Tratamentele de conservare (decontaminare, curățire și acoperire protectivă) în plasma rece de înaltă frecvență sunt ecologice, neinvazive și pot fi ușor aplicate pe întreaga suprafață a obiectului, chiar în condițiile unei piese compozite.
Procedeul, conform invenției, constă în decontaminarea și curățarea obiectului în plasmă, urmat de aplicarea unei pelicule subțiri de polimer cu grosimea de câțiva micrometri, transparente și elastice pe întreaga suprafață a materialului.
Tratamentele de decontaminare și curățire în plasmă constau în bombardarea suprafeței obiectului cu particule încărcate electric, radicali, care distrug bacteriile, fungi, înlăturând totodată depunerile ulterioare de murdărie.
Fiind o metodă nouă, primele încercări de protecție a materialului papetar cu polimeri, prin metoda brevetată, s-au efectuat pe documente fără valoare de patrimoniu, din colecții particulare. Testele de îmbătrânire accelerată efectuate în perioada de testare au avut rezultate pozitive. În prezent, metoda se aplică doar în cazuri excepționale pentru suporturile papetare cu o fragilizare avansată.
Notorietatea metodelor de conservare a obiectelor de patrimoniu ale lui Ghiocel Ioanid a ajuns până la Vatican, care s-
a arătat interesat de o invenție a acestuia, brevetată în 2009, care constă într-un tratament succesiv de decontaminare, curățire și acoperire protectivă cu polimeri adecvați. Invenția se aplică, în prezent, la Complexul Muzeal “Moldova” Iași și la Institutul de Chimie Macromoleculară “Petru Poni” Iași.
În anii ’80, cercetătorul a participat la realizarea unui aparat de xerografiere unic la acea vreme în România. Alteinvenții pe care le consideră remarcabile sunt un aparat de determinare a gradului de antistatizare a maselor plastice, dar și un aparat pentru măsurarea optică a unghiului de contact, invenție care a obținut cinci medalii de aur la saloanele de invenții de la Geneva, Bruxelles, Moscova, Novi Sad și București.
În 2008, a primit cea mai înaltă distincție pe care o poate obține un inventator, la Bruxelles, din partea Societății Internaționale a Inventatorilor. Înainte de revoluție, a fost recompensat cu 35.000 lei pentru “Aparat de xerografiat”, iar în anul 2002, a fost decorat de președintele României cu Ordinul Național “Pentru Merit” în grad de Cavaler, acordat pentru merite deosebite în activitatrea de cercetare științifică și inventică.
Pentru realizarea și brevetarea invențiilor, cercetătorul ieșean a fost sprijinit de Institutul de Chimie Macromoleculară “Petru Poni”, unde lucrează ca cercetător științific de 37 de ani.
Chiar dacă financiar nu este răsplătită, munca de cercetare îi aduce o satisfacție deosebită. Pentru a realiza un prototip funcțional este nevoie de multă muncă de investigație și cunoștințe temeinice în domeniul ingineriei aplicate, prototipul fiind la fel de valoros ca o lucrare științifică cu cotație ISI mare. Cercetarea este un domeniu ignorat și va rămâne așa, spune cercetătorul, cât timp sectorul industrial, care ar trebui să implementeze și să utilizeze rezultatele unor brevete, este slab dezvoltat. “Aceste invenții nu pot fi puse în practică atât timp cât multe dintre întreprinderile care ar fi putut valorifica aceste invenții au fost închise. Ca o consecință directă a acestui fenomen și ceretarea aplicativă va fi în continuare scăzută”, spune dr. Ghiocel Ioanid.