Pentru cei mai mulţi dintre noi, care locuim în oraşe, ideea unei vieţi autosuficiente este, în cel mai bun caz, o utopie. În viaţa fragmentată a oraşelor, unde ne-am obişnuit să cumpărăm de-a gata aproape toate lucrurile de care avem nevoie, legătura cu natura se rezumă la plimbări prin parcuri, excursii şi vacanţe. Un studiu recent arăta, de pildă, că în Marea Britanie, mai bine de o treime din tinerii cu vârste între 16 şi 23 de ani habar nu au că baconul provine de la porci, în vreme ce 40% dintre ei nu reuşesc să asocieze laptele cu vacile de fermă şi 11% dintre tineri sunt convinşi că ouăle sunt produse din cereale.
Într-un asemenea context, Întoarcerea la obârșie. Cartea completă a auto-suficienței a lui John Seymour, proaspăt apărută în limba română, prin intermediul TEI (Traduceri Ecologice Independente), poate părea manifestul unui stil de viaţă aproape imposibil de realizat, în condiţiile în care mulţi dintre noi suntem mai alienaţi de natură ca oricând. Cu toate acestea, în vremurile noastre, din ce în ce mai mulţi oameni aleg să schimbe viaţa confortabilă a oraşelor cu viaţa la ţară.
La țară (re)învaţă să trăiască simplu, să muncească pământul, să-şi redefinească valorile şi relaţiile cu semenii, unde îşi redefinesc regulile necesităţii şi aleg să resusciteze principiile autosuficienţei. John Seymour (1914 – 2004), autorul cărţii proaspăt traduse de TEI, a fost un scriitor-pionier extrem de prolific al mișcării autosuficienței (self-sufficiency movement). Scriitor, realizator de emisiuni de radio, cercetător al mediului, agrarian, mic proprietar și activist, Seymour a fost un revoltat împotriva consumerismului, industrializării, organismelor modificate genetic, orașelor și automobilelor. Mai mult decât un revoltat, britanicul a fost un apărător al autarhiei, responsabilității personale, traiului vesel (mâncare, băutură, dans și cântece), grădinăritului, grijii pentru planetă și pentru sol. Cartea sa Întoarcerea la obârșie. Cartea completă a auto-suficienței, care poate fi citită şi descărcată integral de aici, condensează principiile, valorile şi practicile acestei viziuni asupra traiului autosuficient, trecând în revistă cu minuţiozitate cam toate aspectele: de la construirea unei case, până la agricultura sustenabilă, de la creşterea şi sacrificarea animalelor din ogradă, până la artele şi meşteşugurile la care ne putem întoarce, odată porniţi pe drumul spre regăsirea forţei pentru adoptarea unui stil de viaţă autarhic. Mai jos, vă invităm să citiţi introducerea acestui volum tradus de TEI şi vă reamintim că Traduceri Ecologice Independente este o iniţiativă independentă, care funcţionează pe bază de voluntariat şi care are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor, pentru a aduce în limba română alte titluri importante.
Întoarcerea la obârșie. Cartea completă a auto-suficienței
Vă veți întreba în primul rând ce vrea să spună titlul acestei cărți. Ce înseamnă întoarcerea la obârșie? Înseamnă să trăiești pur și simplu bazându-te doar pe Natură și pe tine însuți, încercând să ajungi, în cea mai mare măsură, la autarhie. Iată un cuvânt foarte terfelit, care aprinde adesea o scânteie de neîncredere în ochii interlocutorilor, atât de obișnuiți cu modul lor de viață, încât au ajuns să nu mai cunoască adevărata culoare a slăninei, adevărata aromă a pâinii, și care consideră că aerul de la țară „pute rău”, deși nu crâcnesc la duhorile din orele de vârf de la metrou sau la chimicalele pe care le conține hrana lor zilnică.
Să ne înțelegem, autarhia nu înseamnă nicidecum idealizarea unui trecut în care oamenii se chinuiau, cu unelte arhaice, să obțină o hrană de subzistență, iar pe vecinii antipatici îi ardeau pe rug, acuzându-i de vrăjitorie. Autarhia nu este o „întoarcere înapoi”, ci un pas înainte, spre o viață nouă, mai bună, care vă va scoate din munca arhispecializată din birouri și fabrici, vă va permite să dați dovadă de inițiativă, vă va confrunta cu o diversitate și cu provocări imense și vă va face să plângeți adesea de bucurie, iar uneori de disperare.
Autarhia nu înseamnă acceptarea unui nivel de trai inferior – doar dacă nu cumva vă evaluați nivelul de trai după numărul de cilindri ai mașinii, după câte costume sau rochii aveți în șifonier sau după suprafața locuinței. Din contră, autarhia înseamnă o viață mai sănătoasă, într-un mediu mai natural, în care vă găsiți pacea interioară și vă reînvie corpul, care va trebui să se obișnuiască din nou cu mâncărurile proaspete și organice, și mușchii, care vor fi nevoiți să reziste la munci grele în aer liber. Căci, deși autarhia este posibilă, nimeni nu a pretins vreodată sau nu ar trebui să pretindă că este floare la ureche. Dimpotrivă, veți munci din zori și până-n noapte; vă veți câștiga pâinea cu sudoarea frunții; dar veți redescoperi satisfacția muncii bine făcute, farmecul mâncărurilor naturale și durerea unei oboseli sănătoase. Și măcar pentru asta, „jocul” merită toți banii. Dar poate că de altfel vom fi chiar obligați să ajungem aici. Căci, în ziua în care vom fi extras tot, sau aproape tot petrolul de pe planetă, va trebui să ne revizuim atitudinea față de singura și adevărata noastră avuție durabilă: Pământul însuși. Dacă va mai fi posibil, va trebui atunci să ne extragem toate mijloacele de subzistență din tot ceea ce poate produce pământul, fără ajutorul produselor chimice derivate din petrol. Poate că atunci nu vom mai ține neapărat să depindem de mașinării complicate și scumpe, dar întotdeauna vom dori să ne satisfacem cât mai bine nevoile de bază: hrană, îmbrăcăminte, adăpost, sănătate, fericire și relații interumane. Pământul ne poate furniza aceste lucruri și o poate face fără chimicale și îngrășăminte artificiale și fără mașini sofisticate. Dar cine are o bucată de pământ trebuie să o lucreze cu înțelepciune și cât mai intensiv posibil. Cei care trăiesc într-o așa-numită autarhie, „filozofând” cu seninătate printre urzici și ciulini, ar face mai bine să revină la oraș. Ei nu fac decât să ocupe degeaba un teren care ar trebui folosit de cineva care știe cu adevărat să îl exploateze.
Însă „a exploata” nu trebuie înțeles ca a scoate profit cu orice preț. Omul trebuie să fie gospodar, nu „exploatator”, trebuie să respecte toate formele de viață. Asta pentru binele său. Exterminarea tuturor speciilor, mai puțin a celor care ne sunt utile în mod direct, este imorală și contribuie în final la propria noastră distrugere. Agricultura diversificată și rațională pe care o pune în practică cel ce trăiește în autarhie va încuraja dezvoltarea a numeroase forme de viață, iar fiecare ar trebui să se străduiască să lase pe proprietatea sa și o parcelă de pământ cu adevărat sălbatică, unde vegetația și animalele să poată crește în pace și fără piedici.
Și apoi, mai este aspectul relațiilor pe care le avem cu ceilalți. Mulți oameni se întorc la țară pentru că în marile orașe se simt singuri, chiar dacă sunt înconjurați de o mulțime de oameni. Și cel care trăiește la țară, înconjurat de imense ferme industriale va fi, de asemenea, tot singur. Dar, dacă se va stabili într-o regiune unde mai sunt și alți adepți ai autarhiei, va deveni în curând membru al unei mari familii unde prietenia nu este doar un simplu cuvânt. Ca să nu mai spunem de întrajutorare: munca în comun la câmp, mulsul și hrănirea vitelor unui vecin plecat în concediu, supravegherea, pe rând, a copiilor, o mână de ajutor pentru construcția unui hambar sau când vreunul dintre vecini taie un animal. Pe scurt, se redescoperă adevărata viață socială, care deja există în unele regiuni din Europa și din America de Nord, unde asemenea comunități nu mai sunt rare.
Contează și relațiile cu țăranii din partea locului. La mine în localitate, țăranii bătrâni sunt foarte calzi față de „nou-veniți”. Se bucură să ne vadă că înviem și păstrăm vechile îndeletniciri din tinerețea lor și le place să ne dea sfaturi. Le sticlesc ochii când văd bucăți de șuncă și slănină atârnate la afumat pe coșul meu. „Asta-I șuncă adevărată!”, zic ei. „Mai bună decât ce se găsește în magazine. Mama făcea așa ceva când eram copil – pe atunci ne făceam în casă toată mâncarea.” „Păi și acum de ce nu o mai faceți?”, întreb eu. „Eh, s-au schimbat vremurile.” Ei bine, se pot schimba încă o dată.
Dar autarhia nu este rezervată numai celui care dispune de câteva hectare. Și acela care, în plin centrul orașului, își repară singur pantofii sau își face pâinea cu grâul cumpărat de la un țăran practică deja, într-o oarecare măsură, autarhia. În felul acesta, nu numai că economisește bani, dar obține și satisfacții personale. Omul nu este o rotiță a unei mașinării, Natura l-a predestinat să fie polivalent, să nu își pună la treabă doar cunoștințele sau doar mâinile, ci pe amândouă. (…)
Aici puteţi citi şi descărca integral cartea Întoarcerea la obârșie. Cartea completă a auto-suficienței.
Cartea pe care o citești acum pe ecran este rezultatul a sute de ore de muncă migăloasă – traducere, verificare terminologică, adaptare, corectură, editare, punere în pagină și design. Ca această carte să se poată naște, a fost nevoie de nenumărate emailuri și de mii de corecturi. Nici un membru al grupului TEI – fie el traducător profesionist sau amator – nu este plătit pentru munca sa; tot ceea ce facem, facem gratuit, fără să cerem burse, sponsorizări, fără să solicităm donații și fără să așteptăm medalii, diplome și, eventual, statui în fața ministerului agriculturii. Unii pot numi asta sacrificiu, alții civism, alții tâmpenie crasă și pierdere de timp. Dacă te simți stăpân pe orice limbă de circulație internațională și îți poți sacrifica câteva ore lunar pentru a traduce câteva pagini împreună cu noi, dă-ne de știre la adresa de mail: carti.din.tei[la]gmail.com. Cu cât vom fi mai mulți, cu atât vom putea traduce mai multe volume într-un timp din ce în ce mai scurt – performanță pe care nici o editură, din România sau chiar din străinătate, probabil că n-a atins-o vreodată.
Puteţi citi şi: