INTERVIU VOXPUBLICA| The Lord of the Links: Albert László Barabási

0

Jurnalistul Marius Cosmeanu a stat de vorbă cu fizicianul Albert-László Barabási, fondator al teoriei reţelelor şi unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă din România, despre care scrie că poate anticipa cam tot ce facem într-o reţea: de la frecvenţa interacţiunilor, la prietenii pe care ni-i alegem sau conexiunile pe care le preferăm. “Barabási a intrigat biologii, a supărat sociologii și i-a provocat pe economiști”, mai scrie Cosmeanu. “Până la un punct, când toți au recunoscut importanța ideilor sale și, implicit, genialitatea intuiției lui”.

 

Foto: Sándor Haáz

 

Cei doi au vorbit despre tinerețea fizicianului în România, despre cum s-a pregătit să fie artist plastic, dar in cele din urma a ajuns fizician sau despre aplicabilitatea ideilor sale în genetică, printre vedetele de la Hollywood sau în spionaj. În ceea ce priveşte acest din urmă domeniu, Barabási povesteşte cum a fost prins Saddam Hussein pe baza unei analize a reţelelor:

Teoria rețelelor are aplicabilități diverse în acest domeniu. Se încearcă aflarea felului în care relaționează, de exemplu, diferiții actori ai războiului din Afganistan. Prin aceste studii se poate afla cine sunt prietenii și inamicii diferitelor tabere. Dacă ai harta aceasta și știi cine cu cine comunică, cine cu cine este prieten sau nu, care sunt persoanele care se mișcă în ambele tabere etc., poți afla o serie de lucruri care te ajută. De exemplu, trupele americane ajung într-un loc și întrebarea care și-o pun este cum ar putea modela atitudinea acelei comunități față de ei. Scopul nu este nici pe departe acela de a îi împușca pe toți. Din contră, ideea este să faci comunitatea respectivă mai prietenoasă. Pentru a realiza acest lucru, trebuie în primul rând să înțelegi acea comunitate. Teoria rețelelor este instrumentul pentru a atinge acest obiectiv.

Să-ți mai spun ceva: cercetările acestea au și alte componente. Bunăoară, așa a fost prins Saddam Hussein. Războiul din Irak a izbucnit în 2003. Într-un timp relativ scurt, tot anturajul său a fost prins, mai puțin el. Americanii au încercat să meargă pe linie oficială, dar și-au dat seama că așa nu vor da de el, pentru că se rupseseră toate legăturile cu Saddam pe linie oficială, cele de ierarhie guvernamentală. Așa că americanii au început o analiză de rețea. Pe baza fotografiilor, a fotografiilor de familie, a bârfelor, a zvonurilor etc., au început să cartografieze rețeaua de relații a lui Saddam. Au aflat, astfel, cu cine merge la băut, cine sunt prietenii lui ș.am.d. Din aproape în aproape, pe baza acestei cercetări de rețea, au reușit să dea de el.

Temele de discuţie au mai inclus rostul de azi al omului de ştiinţă în relaţia sa cu politicul, opinia publică sau colegii din sfera academică, neajunsurile presei româneşti sau puterea pe care ţi-o dă cunoaşterea reţelelor.

Subtitlul cărții tale Linked – How everything is connected to everything else -, mi-a amintit de un film despre Amazing grace, al cărui mesaj este că toți suntem conectați unul de altul, peste tot găsim conexiuni. Rețelele guvernează lumea, spui. Rețelele sunt guvernate de Laszló Barabási, sugerează cei de la Popular Science și nu numai. Ești un fel de Lord of the Links. Ultima oară am citit despre un caz similar în Biblie… Spune-mi, de ce cunoașterea rețelelor dă atâta putere și cum ne va ajuta această putere? Putem vorbi de un alt Second God?

Întrebarea este dacă putem găsi conexiuni între rețele, dacă le putem lega. Articolul din PopSci vorbea despre o cercetare a noastră la care am lucrat de doi ani și în care încercam să aflăm dacă rețelele pot fi controloate. Există modele matematice care arată că, da, în anumite condiții rețelele pot fi controlate. Demonstrarea practică a acestui lucru se mai lasă așteptată, dar, în fond, matematic există această posibilitate. Până vom ajunge (dacă vom ajunge) la aplicabilitate practică, va mai dura câțiva ani. Procesul are obstacolele sale științifice. Ceea ce contează este că rețelele din societate sau din organism sunt, cum spuneam, rețele care se autoguvernează. Esența cercetării noastre este că aceste rețele nu au un sistem central și, de fapt, sunt rezistente la o construcție centralizată. Teoretic pot spune că nu putem construi o rețea centralizată. E foarte costisitor și nu merită. De aceea au toate rețelele sociale succes. Și au succes mai ales acelea în care nodurile de rețea „merită” să aparțină rețelei respective. FaceBook are succes pentru că fiecare utilizator consideră că merită să afișeze cine îi sunt prietenii sau alte informații, iar prietenii, la rândul lor, funcționează după aceeași logică. Prin urmare, nu FaceBook strânge informații despre noi, ci noi, utilizatorii, oferim aceste informații de bună voie. Tot așa, Internetul are succes pentru că este util, poți căuta înformații, poți descărca lucruri, poți comunica etc. El funcționează ca o rețea pentru că noi vrem și este important pentru noi să creăm legături. Ceea ce trebuie reținut este că aceste rețele se autoguvernează și se autogenerează, fiind foarte greu să le controlezi de la un centru. Nu este imposibil, pot fi influențate, dar este foarte, foarte greu.

Citiţi un interviu amplu cu omul care ar putea conduce lumea, în opinia Popular Science, pe Voxpublica.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger