Interviu cu urbanistul Kai Vöckler:”Reabilitarea blocurilor socialiste e o bombă cu ceas”

1

Kai Vöckler, urbanist, este unul dintre cei mai activi cercetători în ceea ce înseamnă ”Balcanologia” – unul dintre subiectele fierbinți ale arhitecturii europene din ultimii ani. ”Balcanologia” înseamnă, aplicat, o analiză a arhitecturii post-socialiste, urmărind rezultatul planificării urbane nereglementate și necontrolate din țări ale Europei de Sud-Est, cu exemple din Belgrad, Priștina, Tirana, Zagreb, Sofia, București și altele. Vöckler, membru fondator al Archis Interventions, explorează felul în care politicul se infiltrează, ba chiar determină esențial schimbările la față ale orașelor.

de Andra Matzal

Urbanistul arată pentru Think Outside the Box ce elemente împart capitalele sud-est europene și cum se imprimă trecerea de la un sistem economic la altul în țesuturile orașelor. Reciclarea moștenirilor arhitecturale socialiste ia, la rândul ei, forme cât se poate de diferite, în funcție de strategiile sau, mai bine zis, de lipsa strategiilor guvernamentale și a freneziei construcțiilor, atât de reprezentativă capitalismelor sălbatice. Cum se detașează Bucureștiul de alte orașe ex comuniste, în ceea ce privește politica vizuală, aflăm de la unul dintre autorii proiectului Magic Blocks, a cărui intenție este aceea de a propune soluții de resemnificare a ”cortinelor de beton.”

1. Care credeți că sunt cele mai mari asemănări între practicile arhitecturale aplicate în diferitele țări sud-est europene?

Unul dintre lucrurile pe care aceste țări l-au avut în comun a fost faptul că, după căderea regimurilor socialiste, au traversat o etapă în care s-au transformat din economii planificate în economii de piață. Această etapă s-a derulat în condițiile dictate de o economie globalizată, în care capitalul financiar sosește din întreaga lume. Acest lucru are, desigur, un efect dramatic asupra vieții cotidiene și a dezvoltării acestor orașe. Pe lângă democratizare, paradigma acestei noi transformări socio-politice a implicat, în cel mai accelerat ritm posibil, privatizarea și liberalizarea pieței. În majoritatea cazurilor, rezultatul a fost slăbirea abilitîții statului de a reglementa și controla piața. O încredere exagerată în forța pieței a dus la ignorarea factorilor non-economici care, pentu o comunitate funcțională, sunt la fel de importante. Acest lucru a dus la “urbanismul turbo”, informalizarea spațiilor urbane generată de forțele descătușate ale capitalismului neoliberal și de efectele lor colaterale. Orașele au fost copleșite de avalanșa noilor construcții, de la proiecte de investiții chestionabile în zonele centrale, la nenumărate inițiative private informale, de regulă la periferia orașului. În mod specific, aeste avalanșe s-au derulat sub slabă supraveghere din partea orașului sau în absența oricîror autorizații. Spațiul public a fost privatizat – lucru care se întâmpla în toată Europa de Est – și noii proprietari au fost lăsați să se descurce singuri. Guvernele s-au debarasat rapid de responsabilitățile lor sociale.

2. Cum se transpun noile tendințe de migrație ale forței de muncă în arhitectura țărilor balcanice?

Stilul specific clădirilor pe care le-am analizat în Kosovo și Serbia arată cî aparține unei culturi urbane internaționale. Această cultură este influențată de media, mai ales de televiziune, acolo unde sunt prefigurate “traiul bun” și toate accesoriile lui. Noua “Arhitectură Turbo”, așa cum o numește arhitectul sârb Srdjan Jovanovic Weiss, se regăsește peste tot în regiunile balcanice de vest. Amestecul de stiluri este o referință la “tradiție”, doar că această tradiție provine din altă parte. Respingerea propriei arhitecturi este un semn de internaționalism și sofisticare. Nu există referințe la arhitectura tradițională regională. Recuzita obișnuită, cu elementele ei de decor cu aer istoric, e disponibilă în toate magazinele de amenajări din zonă, sosită prin rețelele de distribuție ale marilor lanțuri comerciale internațiionale. Aceasta este apoi amestecată cu diferitele tipuri de arhitectură locală, care imită adesea formele articulate ale clădirilor din vecinătate. Un exemplu tipic este preferința pentru ferestre reflectorizante albastre sau verzi și pentru fațade curbate. Acest lucru creează o arhitectură victoriană clasică, orientală, americană, free-style, care folosește, desigur, elemente de modernism, cum ar fi structura rezistentă de oțel și beton. “Arhitectura Turbo” parafrazează muzica “Folk Turbo”, care mixează muzică folk și pop locală cu rock, pop și techno internaționale.

3. Care este relația dintre arhitectură și spațiul public, în contextul țărilor unde mecanismele societății de consum au o istorie scurtă?

În orașele europene occidentale, există reguli stricte despre locurile unde pot fi amplasate reclame – permisiunea conducerii locale este obligatorie. Însă exemplul orașului brazilian Sao Paulo este la rândul lui interesant, primarul interzicând cu desăvârșire TOATE reclamene în oraș! Nu sunt însă sigur că asta ne dorim – Sao Paulo arată acum ca un oraș-fantomă. Ca de fiecare dată, contează echilibrul.

4. Ce diferențiază Bucureștiul, când vine vorba de arhitectură, de celelalte capitale sud-est europene?

Bucureștiul are un pattern foarte special în comparație cu alte orașe – tipice sunt “cortinele de beton” ridicate în timpul epocii socialiste de-a lungul bulevardelor, care decupează orașul istoric și produc non-spații, zone aproape abandonate aflate, de multe ori, chiar dincolo de ele. Pentru a ameliora acest lucru este nevoie de o strategie. Vedem astăzi răsărind peste noapte, aproape ilegal, tot felul de clădiri – nu văd însă o strategie a orașului pentru gestionarea investițiilor în construcții, nici pentru structurarea acestui proces, iar despre cum ar trebui să arate Bucureștiul în viitor nu am nici cea mai vagă idee. Nu totul se rezumă la un plan general  – e nevoie de o startegie. Iar planificarea în condiții de piață înseamnă că trebuie în permanență să te adaptezi la condițiile schimbătoare. Provocarea pentru cei care se ocupă de aceste planificări este să găsească metode de a coopera cu diferiți actori – metode adecvate împrejurărilor politice și sociale. În acest sens, planificarea este întotdeauna politică, printre altele.

5. Cum a fost reciclată arhitectura socialistă în aceste noi contexte sociale și politice?

Foarte diferit în fiecare țară în parte, în funcție de guvern și de istoria specifică. În Skopje, Macedonia, guvernul extremist șovin refuză toate construcțiile moderniste din perioada socialistă (Skopje a fost reconstruit după cutremurul din 1960 după un plan conceput de Kenzo Tange și are un foarte bun exemplu de capodoperă modernistă, Opera, aflată acum într-o stare foarte proastă), dar guvernul din Zagreb, Croația,  continuă să dezvolte extensia socialistă a orașului – Noul Zagreb -, implementând construcții noi și moderne, cum ar fi noul Muzeu al lui Igor Farinc. Arhitectura modernă însă își poate schimba foarte ușor semnificația simbolică, după cum ne arată exemplul celui mai înalt turn ridicat în Iugoslavia: sediu al Organizațiilor Sociale și Politice comuniste, a devenit, după renovare (excelentă realizare) un centru de afaceri.

6. Există vreo legătură între arhitectura balcanică și tendințele arhitecturii verzi?

După părerea mea, nu există nici o legătură (dacă ne referim la dezvoltarea generală). Însă cu siguranță aspectele ecologice sunt discutate de către profesioniști.

7. Unul dintre proiectele de intervenție la care ați lucrat în București a fost Magic Blocks. Cum a început și unde a ajuns?

În 2009, mai multe iinițiative și organizații au început să dicute o problemă centrală referitoare la dezvoltarea Bucureștiului: privatizarea fostelor “clădiri colective” generase probleme administrative pentru proprietatea la comun. Proprietarii s-au trezit în dificultate în cazul renovărilor, alocarea responsabilităților fiind neclară, unii dintre ei întâmpinând probleme în interacțiunile cu alți proprietari, care nu înțelegeau de ce era necesar să se păstreze nu doar proprietatea lor, ci însuși imobilul, în încercarea de a preveni devalorizarea întregii proprietăți. Aproape nimeni nu știe care sunt diferitele posibilități de a pîstra o clădire cu un bun design arhitectural. Primul pas a fost sistematizarea acestor probleme încâlcite și traducerea lor într-o formulă inteligibilă, urmând să fie găsite câteva soluții posibile.

În 2010, ne-am concentrat pe “cortinele de beton”: Calea Moșilor ilustrează perfect reconstruirea agresivă a unei axe istorice și imposibilitatea actualșă de a mai construi sau demola. Evident, locul ales este de fapt un non-loc: mașini parcate haotic pe fiecare centimetru disponibil, terenuri neîngrijite, dar împrejumite, ambalate drept “spații verzi”, calcane. Un studiu de caz demonstrează problemele și potențialul acestor spații, oferind strategii pentru ameliorarea mediului înconjurător. Proiectul combină diferite strategii, dintre care prima este una de urbanism: definirea diferitelor zone, una “de intervenție” (non-spațiul din spatele blocului), care ar trebui activată și ameliorată, și o “zonă tampon”, unde pot fi dezvoltate noi proiecte ce vor avea un impact pozitiv asupra situației existente, deplasând presiunea din “zona protejată“ din spate. Cea de-a doua strategie este una de intervenție: prin definirea unor “zone de agrement”, ce urmează să fie activate prin acțiuni performative, menite să-i atragă pe rezidenți spre interacțiune. E necesară și o strategie administrativă: susținerea municipalității prin concepte și idei care să îmbunătățească situația, susținerea asociațiilor de proprietari și încurajarea locatarilor să-și articuleze nevoile. Ar mai fi strategia de comunicare, adică prezentarea rezultatelor în diferite expoziții, conferințe și media, pentru creșterea interesului public.

8. Cum se va continua proiectul Magic Blocks? Credeți că autoritățile locale vor fi receptive la astfel de soluții?

Următorul pas va fi cu siguranță să luăm legătura cu autoritățile locale și să găsim un sit unde să dezvoltăm împăreună cu asociația de proprietari și alții un proiect-model. Acest lucru nu va fi cu siguranță ușor, dar avem dovezi care să ne arate că, odată ce un proiect-model a fost finalizat cu succes, exemplul lui a fost urmat. Lipsa de acțiune nu este o soluție, iar această chestiune va trebui adusă pe ordinea de zi a politicienilor. Pe de altă parte însă, reabilitarea locuințelor colective socialiste, cu toate dimensiunile ei (nu doar din punct de vedere tehnic) este o bombă cu ceas. Și nu doar în cazul României – vedem asta în toată Europa de Est.

9. Cum ați recomanda Bucureștiul unui potențial vizitator?

Uitați-vă în spatele “cortinelor de beton” și veți găsi clădiri foarte frumoase din epoci apuse. Fiți atenți la structurile moderniste, chiar dacă sunt într-o stare jalnică, s-ar putea să fie mai reușite decât imaginea lor actuală.

Foto: http://www.e-zeppelin.ro/

Tags:



Un comentariu

  1. Pingback: Revista presei 29.03.30 | MagazinulDeCase

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger