Interviu cu un sociopat (2)

0

Sociopathworld.com e blogul unui american care pretinde că e sociopat. Din textele sale pare să înţeleagă foarte bine cu ce se mănîncă sociopatia dar nu aş putea băga mîna în foc că e ceea ce spune că e. Săptămîna trecută am vorbit cu el despre ce înseamnă sociopatia. În partea a doua a interviului vom vorbi despre cum se simte sociopatia.

Care e cel mai rău lucru pe care l-ai făcut?

Cel mai rău lucru pe care l-am făcut din punct de vedere etic depinde probabil de cum definești ceva ca etic. Cele care par cele mai rele sunt felurile în care i-am tratat pe ceilalți în relațiile personale – oameni care cred că le-am distrus viața într-un fel sau altul. În rest, doar am fentat sistemul în moduri benigne, am fost un angajat iresponsabil sau leneș etc. Am furat din magazine – într-o vreme aveam o schemă de furat – dar nu știu dacă asta e ne-etic propriu-zis. Dacă privești tabloul mai de sus, comportamentul meu n-a fost atît de diferit de cel al empaților obișnuiți.

Poți să miroși sociopații din politică sau din domeniul public?

Nu sunt prea preocupat de politică. Sunt apatic și mă plictisesc repede de astfel de probleme. Pînă de curînd n-am votat niciodată și nici nu cred că o să mai votez vreodată.

Cred că politicienii populari ca Obama, Putin și așa mai departe sunt mai degrabă narcisiști. Sociopații nu simt nevoia să fie puși pe piedestale sau adorați ca narcisicii și asta e ceea ce faci ca politician. Politica e prea multă muncă pentru un cîștig considerat minor de majoritatea sociopaților. Aceștia sunt în general jucătorii din umbră, cum e traficantul de arme Viktor Bout, despre care am scris aici.

Spui pe site că sociopații și uber-empații pot avea relații bune de parteneriat; dar pentru cît timp? Pot avea căsnicii lungi și fericite? Sociopații sfîrșesc singuri?

Cred că sociopații și uberempații pot fi în relații mai bune decît multe alte tipuri de perechi pentru că uberempații pot empatiza cu absolut oricine, inclusiv cu lumea interioară singulară a sociopatului.

Cred că majoritatea sociopaților pot să se controleze destul cît să nu le facă rău anumitor oameni, mă refer la parteneri sau uneori la cei din familie. Asta nu înseamnă că partenerul e în afara oricărui pericol, doar în afara pericolelor intenționate. E diferența dintre a fi victima unui plan malițios și a fi doar o victimă colaterală, pentru că sociopatul n-a știut sau nu i-a păsat de posibilele efecte asupra celorlalți. Unora nu le pasă care e cauza – răul e făcut oricum. Alții, în general uber-empații, se gîndesc măcar n-a vrut să-mi facă rău sau așa e el/ea.

Relațiile pe care le-am avut sunt (îmi imaginez) cam la fel ca ale altora: cu plusuri și minusuri. Pot să fiu extrem de fermecător, grijuliu și corect cu un partener, permițîndu-le să fie ei înșiși într-o măsură pe care alții nu reușesc să o atingă. Unii oameni tînjesc după așa ceva destul cît să considere că merită o astfel de relație.

Am văzut povești și mai demente. Știu un tip care a renunțat la soția sa iubitoare și la familie pentru o mireasă comandată pe mail, una care, spera, i-ar fi împlinit fanteziile sexuale. La un moment dat femeia s-a bătut singură peste față cu o bucată de lemn și l-a acuzat de violență domestică. Tipul a făcut o vreme pușcărie, i-a dat femeii toți banii la proces dar se pare că ea era o amantă extraordinară, așa că n-a regretat nimic. Acest tip de atitudine, să nu regreți nimic și să primești exact ce ai vrut și ai plătit merge în relațiile cu sociopați și îmi imaginez că poate merge și pe termen lung – partenerul își dă seama că pune în balanță ceea ce are să-i ofere bun și rău sociopatul. Se pot lamenta că trocul pe care l-au făcut nu-i avantajează cum și-ar fi dorit, dar dacă faci o afacere cu diavolul e probabil pentru că nimeni altcineva nu ți-a oferit ceva mai bun. Atitudinea care nu merge niciodată într-o relație stabilă cu un sociopat e să crezi că poți obține totul fără nici un preț – dragoste, sex excelent, loialitate veșnică etc. Sociopatul nu înțelege relațiile în termeni de obligație, ci numai și întotdeauna în termeni de echilibru între costuri și beneficii. Într-un astfel de caz, conectarea nu se va produce niciodată și non-sociopatul va fi rănit emoțional.

Ai avut ucigași în familie?

Nu. Nimeni din familia mea nu e ieșit din comun de violent sau însetat de sînge. Nu cred că violența e ceea ce caracterizează în mod special un sociopat, doar lipsa inhibiției. Dacă sociopații au o predispoziție spre ceva, o să vezi acel ceva manifestîndu-se frecvent și intens în comportamentul lor. Nu sunt cu adevărat înclinat spre violență, deși pot să o înțeleg mai bine decît înțeleg multe dintre tipurile de interacțiuni umane.

Ce simte, mai exact, un sociopat? Sau ce nu simte? Zîmbești cînd vezi bebeluși, copii? Simți ceva cînd vezi pe fața cuiva semnele disconfortului sau ale durerii? Oamenii care iau decizii emoționale mai mult decît raționale ți se par, în mod profund, absurzi?

Simt multe. Simt frigul și căldura. Mă simt obosit sau incitat. Uneori mă simt neliniștit. Uneori viața mi se pare un chin. Simt recunoștință față de prieteni și familie – fiecare dintre ei are un rol în viața mea și îi apreciez pentru acest rol. De multe ori mă simt cu adevărat fericit. Am o viață hedonistă, plină de plăceri mici și multe. Uneori mă simt trist. Asta e mai greu de descris, e un fel de melancolie, de obicei pentru că nu se întîmplă nimic bun (doar muncă și oboseală), alteori e o tristețe activă, un fel de dezamăgire că am pierdut ceva ce voiam.
Un prieten a murit noaptea trecută de cancer. Mă așteptam să mai trăiască încă vreo 6 săptămîni, așa că nu l-am mai vizitat, eram foarte ocupat. Am regretat că nu l-am văzut înainte să moară. Dar am făcut cea mai bună alegere pe care o puteam face la momentul respectiv, doar că rezultatul a fost unul nefericit.

Dacă ar fi să pun ce simt în procente, aș zice că 80% din timp nu simt nimic. 8% din timp mă simt obosit. 6% plăcere/fericire. 1% simt bucurie, mîndrie sau un fel de ușurătate. 1% furie sau frustrare. 4% foame și restul e un amestec din toate.

Flirtez fără rușine cu bebelușii. Ador felul în care aceștia îmi întorc flirtul. Se vede că nu e ceva ce vor să facă, sunt programați evolutiv, ca suptul de la sîn.

Cred că adulții și bebelușii au multe în comun, în sensul că urmează fără să gîndească impulsuri de origine necunoscută. Îi explicam zilele trecute unei prietene, în timp ce mă luptam cu traficul, strategia mea de șofat și ea mi-a spus că de cîte ori merge cu mine în mașină își dă seama că de cele mai multe ori cînd conduce ea însăși e pe pilot automat, că nu ia decizii cu adevărat conștiente, se lasă dusă de instincte, reacții și sentimente. Cred că și eu fac la fel în anumite contexte. Dar înțeleg cînd oamenii iau decizii pe baza unor sentimente pe care le am și eu. Plăcerea șofatului e ușor de înțeles. Oamenii se enervează și se descarcă. Înțeleg și asta, deși îi văd că se enervează la alte lucruri care mă enervează pe mine, ceea ce le face furia de neexplicat și de neprevăzut. Și știu că și furiile mele sunt imprevizibile pentru ei.

Interviu cu un sociopat (1)


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger