Interviu cu Dr. Michio Kaku, co-fondator al teoriei corzilor: Despre pelerina invizibilității, sabia Jedi, teleportare și colonizarea galaxiilor

Dacă aţi putea să vă îndepliniţi un singur vis în acest domeniu al știintei, care ar fi acela?

Michio Kaku: Când eram eu mic, Einstein abia murise. Toată lumea discuta despre faptul că nu a reuşit să îşi finalizeze cea mai importanta teorie. Acum ştim că teoria lui cea mai măreaţă avea să fie teoria despre tot. Avea să fie o ecuaţie de cel mult 2,5 cm lungime, care să sumarizeze toate legile fizicii. Einstein spunea că asta înseamnă că îi citeşti gândurile lui Dumnezeu. Copil fiind, am citit această poveste şi mi-am spus: “Hei, aş vrea să contribui şi eu la eforturile măreţe de finalizare a acestui vis – o teorie despre tot”. Acum, la ora asta, noi credem că avem această teorie. Se numeşte Teoria Corzilor şi sperăm să testăm aspecte ale ei cu cel mai mare accelerator de particule din lume, aflat lângă Geneva, în Elveţia. Maşinăria nu este suficient de puternică pentru a testa direct teoria, fiindcă aceasta este de fapt o teorie despre Big Bang, iar un accelerator de particule nu poate crea un Big Bang. Sperăm însă să reuşim să testăm periferia acestei teorii, sperăm să descoperim noi particule, numite “sparticule”. Sperăm să descoperim sparticulele în anii următori – acestea sunt super particulele previzionate de Teoria Corzilor. Ele reprezintă notele muzicale mai înalte ale acestor “corzi”). Noi considerăm că tot ce vedem în jurul nostru nu reprezintă nimic altceva decât octava cea mai de jos, cântată pe o coardă mică de tot, care vibrează, iar toate particulele nu sunt nimic altceva decât diverse note pe această coardă micuţă, care vibrează. Dar coarda are şi octave mai înalte, are şi note mai înalte. Noi credem că materia întunecată este doar o notă superioadă cântată pe această coardă – şi aceste aşa-numite “note” le denumim “particule”. Sperăm deci să creăm sparticule în anii următori, cu Acceleratorul de Particule Hadron. Unii mă întreabă: “Şi ce se întâmplă dacă nu găsim sparticulele? Ce se întâmplă dacă maşinăria de lângă Geneva nu e suficient de mare pentru a crea sparticule?” Atunci cred că, prin matematică pură, va trebui să reuşim să răspundem la întrebarea dacă Teoria Corzilor este sau nu cu adevărat teoria despre tot. Este o teorie bine definită, de fapt eu cu asta mă ocup, asta e meseria mea pe timp de zi. Sunt co-fondatorul Teoriei Câmpurilor de Corzi, una dintre principalele ramuri ale Teoriei Corzilor. Noi sperăm că un matematician, folosind matematică pură, va reuşi să rezolve întreaga teorie şi să răspundă la întrebarea: “Este cu adevărat o teorie despre tot sau nu?”

Deci, chiar dacă această maşinărie de 10 miliarde de euro de lângă Geneva nu va reuşi să obţină o nouă generaţie de particule, noi, fizicienii, considerăm că folosind matematică pură ar trebui să reuşim să găsim toate soluţiile Teoriei Corzilor – sau cele mai multe soluţii – şi apoi să le comparăm cu particulele pe care le vedem în jurul nostru. Şi apoi unii spun: “Da, drăguţ…Şi ce dacă?” Ce contează dacă ai o teorie despre tot?! Ei bine, contează mult şi înseamnă mai multe lucruri. În primul rând, această teorie ne-ar spune ce s-a întâmplat înainte de Bing Bang. Teoria lui Einstein se referă la perioada de după producerea Big Bang-ului. Teoria lui Einstein nu spune nimic despre motivul pentru care se produce Big Bang-ul, unde se produce, cum se produce, ce s-a întâmplat înainte de acest moment, de unde a venit acest Big Bang şi ce anume l-a declanşat. Teoria Big Bang-ului discută doar despre universul de după acest moment, nu din timpul lui sau de dinaintea lui. Şi aici intervine Teoria Corzilor. Aceasta pare să prefere un multivers de universuri, în care se produc tot timpul Big Bang-uri. Chiar acum, în timp ce vorbim, undeva sunt create universuri, se produc alte big bang-uri, iar noi credem că, dacă universul nostru este ca o bulă şi această bula creşte, se extinde, iar noi trăim pe suprafaţa bulei, există şi alte bule, iar multiversul arată ca o baie cu bule, în care aceste bule se ciocnesc unele de altele, unele bule apar şi încep să existe. Noi credem că acesta este multiversul, universul de dinainte de Big Bang. Un alt lucru pe care l-am putea determina, dacă am avea o teorie despre tot, ar fi călătoria în timp. Se pare că ecuaţiile lui Einstein permit existenţa călătoriei în timp.

Mulţi oameni nu ştiu asta, dar în 1949 a fost descoperită prima soluţie pentru călătoria în timp, într-o ecuaţie a lui Einstein, pe când acesta încă trăia. Acum avem sute de tipuri de soluţii pentru călătoria în timp, din ecuaţiile lui Einstein, dar nu ştim dacă sunt stabile sau nu, nu ştim dacă, atunci când intrăm într-o maşinărie a timpului, aceasta nu va exploda. Aceasta e o dezbatere pe care fizicienii din ziua de azi o întreţin: sunt stabile sau nu maşinăriile pentru călătoria în timp? Aceste maşinării sunt soluţii ale ecuaţiilor lui Einstein, dar nu ştim cât sunt de stabile. Dar Teoria Corzilor ne va permite să răspundem la această întrebare referitoare la cât de stabile sunt aceste maşinării – doar că, la ora actuală, Teoria Corzilor încă nu este suficient de bine dezvoltată. Este o teorie nouă, nu a fost suficient dezvoltată pentru a găsi răspunsul la întrebarea cât de stabile sunt maşinăriile pentru călătoria în timp. Dar cred că Teoria Corzilor ne răspunde totuşi la cel puţin o întrebare: dacă ai o maşinărie a timpului şi te întâlneşti cu mama ta, când ea era adolescentă, înainte să te naşti tu, dacă ea se îndrăgosteşte de tine, cum poţi să te mai naşti, dacă mama ta nu se mai căsătoreşte cu tatăl tău, ci se îndrăgosteşte de tine? Iată cum se rezolvă această problemă: “râul” timpului se desparte în două “râuri” diferite. Timpul este ca un râu, curge mai rapid sau mai lent, iar noi măsurăm acest aspect mereu cu sistemele noastre GPS. Dar râul timpului se poate bifurca în două râuri, caz în care se deschide un râu paralel. Deci nu îţi poţi influenţa trecutul, asta nu e posibil. Un alt aspect pe care Teoria Corzilor îl poate rezolva este existenţa altor dimensiuni şi întrebarea dacă noi putem călători prin aceste alte dimensiuni, urmărind un soi de “scurtătură” prin univers. Acesta este hiperspaţiul. Teoria Corzilor prevede că ar trebui să fie 10 sau poate 11 dimensiuni, nu doar 3 sau 4. Poate că e posibil să ne deplasăm prin aceste dimensiuni superioare – sigur, nu noi, ci poate o civilizaţie foarte, foarte avansată ar putea să se deplaseze în aceste 11 dimensiuni. Aşa ar fi posibil să se deplaseze pe un soi de “scurtătură” prin galaxie. Toate aceste întrebări – călătoria în timp, ce s-a întâmplat înainte de Big Bang, există sau nu “găuri de vierme” – nu îşi pot găsi răspunsuri folosind teoria lui Einstein. Ne trebuie o teorie superioară – şi aici intervine Teoria Corzilor. Iar eu cu asta mă ocup, asta e meseria mea.

Care considerați că este cea mai mare realizare ştiinţifică de până acum a omenirii?

Michio Kaku: Dacă ne uităm la invenţiile omenirii, una dintre cele mai grozave este motorul cu aburi, care a făcut posibilă revoluţia industrială, locomotiva şi ridicarea omenirii de la feudalism până la epoca industrială. Apoi a venit electricitatea. Electrificarea lumii a luminat oraşele şi ne-a oferit toate aceste dispozitive şi informaţii care ne scutesc acum de foarte multă muncă. Acum ne aflăm în epoca computerelor şi a informaţiei, când informaţia este practic gratuită. Deci, dacă facem o trecere în revistă a istoriei, există mai multe mari revoluţii în trecutul nostru: revoluţia agricolă – produsă acum 7 000 – 8 000 ani, când a fost inventată agricultura, după ultima eră glaciară. Înainte eram nomazi, iar primele oraşe au fost înfiinţate abia după ce am descoperit agricultura. După aceea a venit revoluţia industrială, cu motoarele cu aburi. Acum trăim revoluţia informaţiei, dacă ne uităm la tehnologiile de care dispunem. Dacă trecem în revistă diversele teorii, care ar fi câteva dintre marile teorii ştiinţifice? Prima mare teorie ştiinţifică ar fi cea a lui Newton, care ne-a dat mecanica. Aşa am reuşit să creăm rachete, automobile, zgârie-nori, clădiri şi poduri. Apoi teoria lui Einstein ne-a oferit o teorie a Cosmosului, teoria lui Darwin ne-a oferit o teorie a vieţii, iar descoperirea ADN-ului în anii 1950 a contribuit la confirmarea teoriilor lui Charles Darwin. Toate acestea ar fi unele dintre marile teorii ale trecutului. În ceea ce priveşte Teoria Corzilor, noi sperăm că va fi teoria finală, teoria care va îngloba toate teoriile ştiinţifice anterioare.

Credeţi că ştiinţa se va apropia vreodată de demonstrarea sau infirmarea existenţei unei ‘fiinţe’ superioare?

Michio Kaku: Cred că Einstein a fost întrebat despre Dumnezeu şi a răspuns că trebuie să facem diferenţa între două tipuri de “Dumnezeu”. Există de fapt aceste două tipuri, iar diferenţierea trebuie să fie foarte clară. Primul Dumnezeu este cel personal, care ne răspunde la rugăciuni, care îi trăsneşte pe filistini; un Dumnezeu al răzbunării, care îi ucide pe duşmanii tăi. Dar Einstein considera că aceasta nu e modalitatea corectă de a privi acest uriaş univers al nostru. Există şi un al doilea Dumnezeu, care e Dumnezeul lui Spinoza, al raţiunii – un Dumnezeu care spune că universul este foarte simplu, frumos, elegant, splendid – şi că lucrurile nu trebuie să fie altfel. Einstein credea că există Dumnezeul lui Spinoza şi Leibniz, un Dumnezeu al raţiunii, logicii, frumuseţii, simplităţii şi eleganţei. Acesta e Dumnezeul în care credea el. Acum, în ceea ce priveşte termenii ştiinţifici, ce spune ştiinţa în această privinţă? Ştiinţa se bazează pe întrebări decidabile, la care poţi răspunde prin “da” sau “nu”. Poţi să faci un experiment care va stabili foarte clar: da sau nu, această teorie este corectă sau nu. Aceasta este baza ştiinţei: orice afirmaţie trebuie să fie decidabilă. Acum, după părerea mea, Dumnezeu şi existenţa lui Dumnezeu nu sunt probleme decidabile. Nu poate fi conceput un test care să demonstreze sau să anuleze existenţa lui Dumnezeu. De mii de ani, filosofii şi teologii dezbat această întrebare şi nimeni nu a reuşit să vină cu un simplu test decidabil, care să arate dacă Dumnezeu există – da sau nu. Ca urmare, cred că existenţa lui Dumnezeu se situează în afara graniţelor ştiinţei. Ştiinţa se bazează pe întrebări decidabile, la care se răspunde cu “da” sau “nu”, este adevărat sau nu este adevărat că acest lucru există. Dumnezeu nu poate fi testat la fel, deci cred că trece dincolo de graniţele ştiinţei. După cum au spus cândva Galileo şi compatrioţii lui, scopul bisericii este nu să vă spună cum merge treaba în Cer, ci să vă spună cum puteţi merge voi înşivă în Cer. Deci, cred că avem aici două întrebări diferite: a stabili cum se ajunge în Rai e o chestiune de morală şi etică; a stabili cum funcţionează Raiul e o problemă de fizică. Dar cred că e o metodă frumoasă de a le pune în echilibru pe cele două.

Rămâneți prin preajmă pentru a doua parte a interviului

Foto: Discovery Science