Interviu cu Dr. Michio Kaku, co-fondator al teoriei corzilor: Despre pelerina invizibilității, sabia Jedi, teleportare și colonizarea galaxiilor

17

Majoritatea oamenilor de știință îl consideră Einstein-ul zilelor noastre. Fizician și futurolog de renume mondial, Dr. Michio Kaku a făcut milioane de oameni să îndrăgească știinta prin cărțile publicate și documentarele TV în care apare. La Discovery Science, explică cum ar putea fi transformate în realitate idei aparent imposibile, în emisiunea „Știinta SF: Fizica Imposibilului”, care va fi difuzată în premieră astăzi, 10 decembrie, de la ora 22.00. Despre cum se poate construi sabia cavalerilor Jedi, invizibilitate, călătorii în timp și alte descoperiri care ar putea deveni perfect realizabile în viitor vorbește într-un interviu acordat în cadrul unei teleconferințe organizate de Discovery.

de Think Outside the Box

Dr. Michio Kaku este co-fondator al teoriei corzilor și profesor la catedra de fizică teoretică Henry Semat de la Graduate Center, City University din New York.

Care dintre lucrurile care acum par imposibile s-ar putea transforma în realitate în secolul acesta şi de ce?

Michio Kaku: Lucruri care acum sunt imposibile, vor deveni posibile în aproximativ 100 ani. Printre acestea se numără cele mai multe dintre gadget-urile pe care le vedeţi în producţiile SF. Una dintre cele pe care le vom avea probabil mai curând este invizibilitatea. Depunem eforturi uriaşe ca să facem diverse obiecte să devină invizibile, sub influenţa radiaţiei microundelor. În Germania, au reuşit să facă mici obiecte să devină invizibile sub radiaţiile infraroşii. La fel şi la Berkley, iar armata face investiţii considerabile în această tehnologie. Deci cred că în deceniile următoare vom putea să facem chiar şi obiecte mai mari să devină invizibile. Vom avea un soi de pelerină a lui Harry Potter, care îl face invizibil.

Sabia cavalerilor Jedi va deveni vreodată realitate? Daca da, când?

Michio Kaku: Da, avem un episod întreg în primul sezon despre cum se poate construi o asemenea sabie. În primul rând, am trecut în revistă toate design-urile incorecte pentru o asemenea armă. Nu se poate solidifica lumina. Ea se deplasează întotdeauna cu viteza luminii. Nici laserul nu poate fi folosit pentru o asemenea sabie, fiindcă laserele se întind la nesfârşit, în timp ce săbiile cavalerilor Jedi se termină într-un punct clar. Considerăm deci că metoda cea mai comodă de a crea o asemenea sabie este o torţă cu plasmă. Torţele cu plasmă deja există. De fapt, am fost chiar la o firmă de sudură unde oamenii folosesc torţe cu plasmă ca să sudeze şi să taie metale. Torţele cu plasmă folosesc oxigen, pe care îl canalizează printr-un tub. Aprind oxigenul cu un combustibil, apoi creează plasma la aproximativ câteva sute de grade Celsius. Probabil deci că aceasta ar fi metoda cea mai bună pentru a crea prototipul unei săbii de Cavaler Jedi. În mânerul sabiei s-ar afla un ventilator care ar absorbi oxigenul. Ar mai exista probabil şi o baterie foarte puternică, probabil o nano-baterie, pentru a aprinde plasma şi a crea sabia luminoasă. Apoi ar trebui să existe o vergea foarte subţire, cu găuri în ea, ca un fel de flaut, pentru ca oxigenul să iasă prin aceste găuri şi să fie aprins de electricitate, apoi să formeze plasma care alcătuieşte sabia. E ceva ce se poate realiza în deceniile următoare. Problema acestui design ar fi bateria. De fapt, este problema tuturor acestor dispozitive SF din programul nostru, care sunt – citez – “imposibil de realizat” cu tehnologia contemporană. Putem crea fiecare element al acestei săbii, mai puţin bateria. Bateria ar cere o cantitate uriaşă de energie, mult mai mare decât o baterie standard. Va trebui deci să folosim nanotehnologia pentru a rezolva această problemă – de fapt, facem referire la nanotehnologii de mai multe ori în “Ştiinţa SF”, pentru a crea noi materiale, noi surse de energie şi noi forme de inteligenţă, care sunt mult mai presus de ceea ce putem obţine la ora actuală. Se pare că, folosind nanotehnologia, se pot crea straturi foarte subţiri de carbon numit “grafen”. Sunt straturi cu grosimea de o moleculă, dar au o excelentă conductivitate electrică. Un capacitor – care are capacitatea de a stoca electricitatea – este format din trei plăci paralele, aşezate una peste alta. Asta se află în interiorul unui capacitor. Dacă aceste plăci sunt de grosimea unei molecule, acele molecule sunt bune conductoare de energie. La ora actuală nu putem face acest lucru, fiindcă grafenul se poate obţine doar în cantităţi infime – cu o lăţime mai mică de un centimentru. Grafenul e foarte dificil de produs acum, dar în viitor, când vom putea produce cantităţi mari de grafen, va fi posibil să confecţionăm o nano-baterie – şi atunci nu va mai fi atât de greu să facem şi o sabie de cavaler Jedi.

Ce ne mai aşteaptă în materie de descoperiri uimitoare și care dintre ele vi se par extraordinare?

Michio Kaku: Oh, există o diversitate uriaşă de descoperiri uimitoare despre care discutăm la “Ştiinţa SF”. Una este teleportarea, capacitatea de a dispărea dintr-un loc şi a reapărea în altul. În Austria, la Universitatea din Viena, am reuşit deja să teleportăm particule individuale de lumină, numite fotoni. Recordul mondial este de 600 metri – un traseu străbătut peste fluviul Dunărea, în Austria. În final, vom ajunge să ne teleportăm noi înşine pe staţii spaţiale sau poate chiar pe Lună. Acum discutăm despre fotoni şi atomi, atomi de cesiu sau de rubidiu. Încă nu putem vorbi despre trimiterea unui om într-un alt loc, prin teleportare. Va trece foarte mult timp până vom reuşi aşa ceva. Dar în deceniile viitoare sperăm să începem să teleportăm molecule de apă sau dioxid de carbon – molecule simple, poate chiar ADN şi apoi poate chiar un virus. Cred deci că vom fi martorii unor eforturi uriaşe în domeniul teleportării şi al inteligenţei artificiale. Avem un întreg episod în care discutăm despre aşa-numita singularitate – momentul când roboţii vor deveni mai inteligenţi decât noi. Suntem foarte atenţi să nu stabilim o anumită dată pentru acel moment. Unii spun că singularitatea se va produce peste 20 de ani. Alţii susţin că se va produce peste o mie de ani, iar alţii – niciodată. Aşa încât nu atribuim o dată anume acestui moment, dar e inevitabil că, după ce roboţii vor deveni din ce în ce mai inteligenţi, în final vor ajunge să se apropie de inteligenţa umană. Pe de o parte, asta e bine, fiindcă atunci vor putea face lucruri prea periculoase pentru om: vor putea coloniza Luna sau Marte, vor coborî pe fundul oceanului, vor salva oamenii din incendii. Roboţii pot îndeplini tot felul de sarcini periculoase, salvând vieţi, dar ce vom face dacă vor începe să se apropie de nivelul inteligenţei umane ? În episodul nostru, oferim câteva posibile alternative. Una ar fi să li se implanteze în creier un cip care să întrerupă funcţionarea robotului dacă acesta începe să devină periculos – dar poate că roboţii vor deveni atât de inteligenţi, încât îşi vor înlătura singuri chipul respectiv. O altă variantă ar fi să îi învăţăm cum să devină prietenoşi şi să se integreze în restul societăţii. Dar există întotdeauna şi inadaptaţi; există întotdeauna problema unor roboţi care nu vor să fie educaţi şi ar putea deveni ostili. Deci, după ce am studiat mai multe alternative, noi susţinem că, pentru noi, ar fi cel mai bine să fuzionăm cumva cu inteligenţa artificială. Repet, acest lucru se va întâmpla poate peste câteva secole, nu ştim sigur, dar trebuie să ne “îmbunătăţim” în permanenţă structura mecanică şi biologică, astfel încât să nu fim “lăsaţi în urmă”.

Un alt aspect despre care discutăm şi care va fi foarte important în deceniile următoare este problema planetei Marte. La ora actuală, SUA a anulat programul spaţial pentru aselenizări, dar Marte încă rămâne pe agenda de lucru. E posibil deci ca Statele Unite să vrea să sară peste etapa cu Luna, iar preşedintele Obama spune chiar că, pe la jumătatea anilor 2030, poate că vor fi trimişi oameni pe Marte. Se pune apoi problema alterării planetei Marte astfel încât condiţiile de acolo să devină similare cu cele de pe Pământ. Acest aspect devine esenţial, pentru că Marte este un mediu destul de ostil. E un deşert îngheţat, unde gheaţa nu atinge niciodată punctul de topire, deci rămâne mereu în stare solidă. Există foarte puţin oxigen, dar mult dioxid de carbon. Ca urmare, vom fi nevoiţi să “terraformăm” planeta Marte, adică să creăm pe Marte un soi de Grădină a Edenului, chiar dacă este o planetă îngheţată. Cum s-ar putea face acest lucru? Creând un efect de seră pe Marte. Crescând puţin temperatura de pe Marte, se pot elibera dioxidul de carbon şi metanul din rocile de pe Marte, iar dacă dioxidul de carbon este eliberat în cantităţi mari din rocile de pe Marte, va crea un efect de seră care va încălzi planeta şi va elibera şi mai mult dioxid de carbon. Se va produce deci o reacţie în lanţ. Încălzim Marte puţin şi planeta eliberează dioxidul de carbon. Astfel creşte temperatura – proces care permite eliberarea unei cantităţi şi mai mari de dioxid de carbon. Prin urmare, “terraformarea” planetei Marte nu se va produce prea curând, dar poate că spre sfârşitul acestui secol, când vom avea o colonie pe Marte, ne vom întreba cum putem să facem această planetă mai locuibilă – şi atunci ne vom gândi poate la inducerea unui efect de seră. După ce se va produce efectul de seră, vom injecta alge în ochiurile de apă care se vor forma pe Marte. Desigur, algele vor fi o sursă de hrană, iar algele cresc singure, nu trebuie să te ocupi de ele. Alegele adoră dioxidul de carbon – adică atmosfera lui Marte – deci după ce temperatura de pe Marte va deveni mai acceptabilă, alegele ar putea fi una dintre principalele plante de pe planetă.

Apoi, într-un alt episod din “Ştiinţa SF” am mers chiar şi mai departe, discutând despre colonizarea stelelor şi a galaxiei. Dacă urmăriţi filme SF, ştiţi că oamenii merg de pe o planetă pe alta şi de pe o stea pe alta, în căutarea altor forme de viaţă. Aceasta este cea mai puţin eficientă metodă de a explora galaxia. Pur şi simplu, sunt prea multe planete, prea multe planete moarte. Ar dura o veşnicie să explorăm planetele din galaxie una câte una, cu nave spaţiale umane. Cea mai rapidă cale de a ajunge la stele ar fi cu ajutorul roboţilor. Roboţii se pot autoduplica. Aceşti roboţi ar aseleniza şi, odată ajunşi pe Lună, s-ar autoduplica – adică ar produce alţi roboţi. Ar folosi solul de pe Lună pentru a construi o fabrică, unde s-ar produce mii de alţi roboţi ca ei. Apoi ar pleca de acolo spre alte planete, unde din nou ar produce duplicate ale lor. Aceştia se numesc “swarm bots”, roboţi care se pot autocopia, întocmai ca un virus. Dacă începi cu un robot poţi să ajungi în final la o mie. Următoarea generaţie ar însemna un milion, apoi un miliard şi apoi – după numai câteva generaţii – ar exista miliarde întregi de asemenea roboţi, care ar studia formele de viaţă din galaxie. Acesta este punctul de plecare al unui film – “2001”. În acest film există un robot pe Lună – o sondă lăsată în urmă de o civilizaţie avansată, care s-a oprit acolo în treacăt.

Deci în “Ştiinţa SF” discutăm despre ce se va întâmpla dacă, într-o bună zi, ne vom dori să colonizăm galaxia. Apoi într-un alt episod din program ne întrebăm ce se întâmplă dacă, după ce începem să colonizăm galaxia, dăm peste o gaură neagră. Ce s-ar întâmpla dacă am cădea într-o gaură neagră? Am discutat această întrebare cu câţiva dintre cei mai mari fizicieni ai lumii, care nu au căzut de acord în privinţa unui anumit răspuns. Există însă fizicieni care subliniază că, de partea cealaltă a unei găuri negre, e posibil să se găsească o gaură albă. Cu alte cuvinte, o gaură neagră este o poartă: când cazi într-o gaură neagră ai putea ieşi prin capătul celălalt, într-o gaură albă. Asta ar fi o soluţie pentru ecuaţia lui Einstein, creată în 1935. În acest episod discutăm despre ce ar fi necesar pentru ca o asemenea “gaură de vierme” să rămână deschisă suficient de mult timp ca să poţi să intri prin gaura neagră şi să ieşi prin gaura albă. Acestea sunt câteva dintre episoadele care discută ce se va întâmpla în deceniile următoare, şi apoi în secolele următoare. (Interviul se continuă în pagina următoare)

1 2

Tags:



17 comentarii

  1. “String Theory” – in romana se traduce ” teoria corzilor” nu “teoria stringurilor” sau se lasa ca in engleza. In nici un caz nu se traduce pe jumatate.

    • Io, cand eram mic, pe vremea lu’ partidu’ si poporu’, citeam revista Stiinta si Tehnica. Si acolo am intalnit pentru prima oara un articol despre teoria asta si oamenii aia ii ziceau tot “teoria stringurilor”.

    • Se foloseste termenul generic “asolizeaza” de la “sol”, considerandu-se sol crusta solida de pe orice planeta terrigena(Mercur, Venus, Pamant, Marte)

  2. este un savant extraordinar acest michio kaku, ii urmaresc toate emisiunile pe Discovery science, ma face sa ma gandesc la lucruri fantastice, care par atata de departe de noi dar sunt totusi atata de aproape..

  3. ykjyutyjhnftjnt on

    numai iordane !

    luati cartea lui Quantum Field Theory si comparati-o cu Itzik/Zuber, sau Fetter/Walecka

    si toti la un loc cu string-urile lor = TOTUL NUMAI SUPER-IORDANE !

    … motiv pt. care e in decadere fizica fundamentala. Pt. ca umbla cu algebre
    Virasoro in 14D, si spatiul nostru cu altele 4 pitite colea (unde se ascunde super-gravitatia) si alte asemenea, pe care NICI MICKEY-MOUSE NU LE MAI FINANTEAZA !

  4. “Lumea in intregul ei si oamenii din jur par sa fie instrumentele de ocazie al destinului lor..” Dar cine esti TU si cine sunt EU, un produs tehnologic? ceva bio-molecular -cuantic si atomic intrupat? Sau o reflexie a unei constiinte universale, sau nimic din toate astea.., un CLIC in singuratate? Sau daca EU sunt TU si TU esti EU, contradictia (paradoxul) dintre INFINIT si PERPETUU neaga copierea sufletului (a constiintei) .., “intruparea” informatiei… Sau altfel “ambalat” E, iluzorie, matriciala sau creationista Lumea? Sau, pur si simplu, neantul E colectiv, iar SINELE un GAND.

  5. Pingback: Dr. Michio Kaku, co-fondator al teoriei corzilor: Despre pelerina invizibilitatii, sabia Jedi, teleportare si colonizarea galaxiilor | Tfm Portal - Stiri, Felicitari animate, Jocuri, Forum, Chat -

  6. Interesant ce se zice prin acest comentariu…dar tot ce se zice aici despre invizibilitate si alte treburi e total gresit spunandu-se ca se vor “inventa” peste decenii , ar trebui spus se vor “da publicitatii” peste decenii. Sa fim seriosi si sa nu ne hranim cu chestii care nu v-om avea voie sa le stim decat atunci cand vor fi banale pentru cei care le-au invetat

  7. Pingback: Interviu cu Dr. Michio Kaku, co-fondator al teoriei corzilor, partea a doua: „Va trebui să părăsim Pământul la un moment dat, pentru că alfel vom muri » Think Outside the Box

  8. Pingback: Smartphone-urile sunt folosite la doar 10% din capacitate » Think Outside the Box

  9. Pingback: Prinţul William va fi regele Marii Britanii şi oamenii vor coloniza planeta Marte în 2025, cred britanicii » Think Outside the Box

  10. Pingback: Futurologul Michio Kaku: „Va trebui să părăsim Pământul la un moment dat, pentru că alfel vom muri

Leave A Reply